Breaking News

Adu-ți aminte

Adu-ți aminte

           Educarea, disciplinarea și antrenarea minților pentru slujirea lui Dumnezeu și de a le pregăti să locuiască în locurile de sus, pentru totdeauna, este o lucrare mare. În lumea viitoare, copiii vor fi așa cum i-ați pregătit să fie în lumea aceasta. Cuvintele „Adu-ți aminte”, sunt scrise chiar de la începutul poruncii a patra. Părinți, amintiți-vă de ziua Sabatului ca s-o sfințiți, și făcând astfel, veți oferi un exemplu potrivit copiilor voștri. Ei vor respecta ziua sfântă a lui Dumnezeu.

            Nu lăsați să intre în căminul vostru nimic din exemplul Sodomei și Gomorei. Țineți-vă departe de marile orașe. Dacă este posibil, construiți-vă casa într-un loc mai izolat al țării, chiar dacă, făcând astfel, nu veți putea să vă înstăriți. Mergeți acolo unde este influența cea mai bună. Oferiți copiilor de lucru. Ajutați-i să învețe o meserie. Învățați-i să cultive pământul. Dacă nu le veți da voi de lucru, diavolul le va da. Copiii au minți active care au nevoie să fie ocupate cu purtarea poverilor vieții. Ei nu trebuie lăsați să-și aleagă singuri cu ce să se ocupe. Părinții trebuie să se ocupe de această problemă.

            Copiii pastorilor, în cele mai multe cazuri, sunt cei mai neglijați copii din lume, pentru că tații lor petrec foarte puțin timp cu ei, și astfel, sunt lăsați să-și aleagă singuri forma de amuzament și cu ce să se ocupe. Dar, prima lucrare a tatălui este aceea de a-i oferi copilului ceva de lucru, pentru a primi o educație în munca fizică, dar și în studiul asiduu al cărților. Poate fi o satisfacție să ai copiii alături de tine, dar dacă sunteți în situația în care nu le puteți da de lucru, puneți-i în locul în care pot lucra și își pot folosi cu folos puterile cu care I-a înzestrat Dumnezeu. În cele din urmă, se vor întoarce mult mai puternici din punct de vedere moral și cu cunoștințe care le vor fi folositoare, atât lor, cât și vouă.

            Copiii sunt moștenirea de la Domnul, iar El dorește ca părinții să le ofere acestora instrucțiuni speciale. La fel ca Avraam, ei trebuie să le poruncească copiilor și casei lor, după ei. Dacă neglijează această parte, se descalifică să îngrijească turma lui Dumnezeu.

            Părinți, nu vă alegeți o meserie care va fi mereu o piedică în a vă exersa datoriile de creștin și care vă vor pune în primejdie principiile. Fiți fermi și credincioși, oriunde v-ați afla. Sunteți pe câmpul de luptă. Oriunde v-a așezat Providența, continuați lucrarea pe care Dumnezeu v-a dat-o. Slujiți-I cu credincioșie, și nu intrați în afaceri cu oamenii care nu păzesc Sabatul, ci râd de dorința voastră de a-l păzi. Acestea sunt încercările lui Satana de a aduce lucruri lumești în Sabat. Ei se laudă că sunt la fel de buni ca voi. Sfințiți ziua Sabatului cu orice sacrificiu. Nu lăsați niciodată ca ziua sfântă a Domnului să fie desconsiderată de voi sau de copiii voștri.

            Oriunde este casa voastră, ridicați un altar. Căutați dimineața și seara binecuvântarea lui Dumnezeu pentru casa și pentru copiii voștri.

            Domnul declară „Pe acela care Mă cinstește, Îl voi cinsti!” Motivul pentru care sunt atât de mulți copii nefericiți, încăpățânați și neascultători este faptul că nu sunt educați să-L respecte pe Dumnezeu, să-L iubească, să vorbească cu El în rugăciune și să respecte poruncile Sale. Prindeți pe copiii voștri cu mâna perseverentă a credinței, iar pe cealaltă ridicați-o spre cer și apucați mâna plină de milă a Domnului Hristos. Este nevoie de educație creștină în căminele voastre. Pe parcursul săptămânii, păstrați în atenția voastră ziua sfântă a lui Dumnezeu, Sabatul, pentru că ziua aceasta este dedicată slujirii lui Dumnezeu. Este ziua în care mâinile se odihnesc de la treburile lumești, iar sufletului i se acordă o atenție specială.

            Copiii pot fi educați încă de când sunt în leagăn și trebuie să li se imprime în minte impresii corecte care să-i conducă spre bine. Ei trebuie să fie învățați în ceea ce privește cunoașterea lui Dumnezeu și poruncile Sale sfinte. Nici sugarii, copiii sau tinerii nu ar trebui să audă un cuvânt plin de mânie din partea părinților sau a unui membru al familiei, pentru că impresiile se întipăresc în mintea lor de foarte devreme, iar felul în care părinții se poartă, va fi felul în care va arăta copilul lor mâine și în zilele ce vor urma. Primele impresii asupra copilului nu vor fi uitate niciodată.

            Părinți, cercetați Scripturile. Fi-ți nu numai ascultători, ci și împlinitori ai Cuvântului. Împliniți standardul lui Dumnezeu cu privire la educația copiilor voștri. Copiii să vadă că voi vă pregătiți pentru Sabat în zilele lucrătoare ale săptămânii. Fiecare cusătură și toate celelalte pregătiri să fie făcute în cele șase zile de lucru, iar pregătirea hranei, în ziua pregătirii. Acest lucru este posibil, iar dacă îl faceți o regulă, este realizabil. Porunca spune: „Coaceți ce aveți de copt și fierbeți ce aveți de fiert, astăzi, căci ziua de mâine este Sabatul.” Această zi nu este destinată gătitului, căutării plăcerii sau lucrurilor lumești. Explicați copiilor scopul acestor lucruri și învățați-i să se pregătească ei înșiși și să-și ajute părinții în pregătirea pentru păzirea Sabatului, potrivit poruncii. Învățați-i pe copii să considere Sabatul o desfătare, o zi deosebită, sfântă, în care Îl onorăm pe Dumnezeu. Nu vă îngăduiți petrecerea orelor prețioase ale Sabatului în pat. Capii familiei trebuie să se trezească devreme.

            Vineri, hainele copiilor, pregătite din cursul săptămânii, trebuie aranjate chiar de copii, sub supravegherea mamei, astfel încât să se poată îmbrăca repede, fără confuzie sau grabă, când se pot rosti cuvinte pripite. După ce se îmbracă, să vină la masă cu respect, fără frivolitate. Un comportament zgomotos și disputele nu ar trebui premise în nici o zi a săptămânii, cu atât mai puțin în Sabat când ar trebui să fie liniște. Un ton țipător și poruncitor nu ar trebui să fie auzit niciodată, cu atât mai puțin în Sabat. Aceasta este ziua sfântă a lui Dumnezeu, ziua pusă de o parte pentru comemorarea Creațiunii, o zi pe care El a sfințit-o.

            În multe familii pantofii și ghetele sunt lustruite și periate în Sabat, din cauză că aceste mărunțișuri nu au fost făcute de vineri. Ei nu și-au „amintit Sabatul, ca să-l sfințească.” Îl dezonorăm pe Dumnezeu atunci când în ziua sfântă de Sabat, gătim, dăm cu cremă ghetele și cizmele și facem lucrări ce ar trebui făcute în cele șase zile ale săptămânii. Să nu-L dezonorăm pe Dumnezeu coborând sacralitatea acestei zile la nivelul celorlalte șase.

            În Sabat dimineața, familia să se adune în liniște la masă, și ar fi bine dacă ar exista o mâncare simplă, gustoasă, dar ceva ce nu este în fiecare zi din săptămână. Apoi, înainte sau după masă, familia să vină la închinare. Acesta ar trebui să fie momentul la care fiecare copil participă. Fiecare să aibă Biblia și să citească un verset sau două. Apoi, să fie cântat un imn, urmat de o rugăciune nici lungă, nici obositoare, ci o rugăciune simplă în care îi spunem Domnului nevoile noastre și ne exprimăm mulțumirea față de mila și binecuvântările Sale. Astfel, Îl invităm pe Isus ca oaspete în casa și inima noastră. În familie, rugăciunile lungi nu își au locul, pentru că fac ora de rugăciune obositoare, când ar trebui să fie considerate un privilegiu și o binecuvântare. Faceți din aceasta o oră de interes și bucurie, și nu lăsați niciodată copiii să o considere o povară.

            În Sabat, părinții ar trebui să acorde cât mai mult timp posibil copiilor. Am văzut multe familii unde tatăl, mama și membrii mai în vârstă își lăsau copiii singuri, să se amuze așa cum puteau mai bine. După o vreme, copiii se plictiseau și ieșeau afară unde se jucau cu alți copii sau se dedau la rele. Astfel, Sabatul nu are nimic sacru pentru ei. În zilele cu vreme bună, părinții își pot lua copiii la plimbare pe câmp sau în pădure și să le vorbească despre copacii falnici, arbuști și flori, învățându-i că Dumnezeu este Creatorul tuturor acestor lucruri. În felul acesta, îi pot învăța scopul Sabatului, acela de a comemora lucrările lui Dumnezeu. După ce a lucrat șase zile, s-a odihnit în a șaptea, a binecuvântat-o și a sfințit-o ca zi de odihnă. Astfel, se pot transmite învățături potrivite.

            Povestea frumoasă de la Betleem poate fi repetată. Prezentați copiilor pe Hristos ca prunc în Betleem, un copil ascultător de tatăl și mama Sa, un tânăr harnic ajutând la întreținerea familiei. Îl poți învăța pe copilul tău că Isus a fost un copil ca el, și cunoaște încercările și dilemele, ispitele, oboseala, bucuriile și fericirea tinereții. Citiți-le povestirile interesante din istoria biblică. Astfel, această zi va fi cea mai frumoasă din cele șapte. Dar dacă în Sabat, părinții trândăvesc în pat și se trezesc târziu, pregătirea pentru micul-dejun și Școala de Sabat se face în confuzie și agitație, iar Sabatul devine obositor, lipsit de sacralitate, iar sentimentele sfinte rămân departe de această casă. Școala de Sabat devine o teroare. Vă sfătuiesc, frați și surori păzitori ai Sabatului, să „vă amintiți ziua Sabatului ca s-o sfințiți.” Trebuie să vă schimbați foarte mult. Multe din obiceiurile și practicile voastre în Sabat, sunt neplăcute înaintea lui Dumnezeu.

            Dacă doriți să vă educați copiii să respecte Sabatul potrivit poruncii, trebuie să o faceți prin învățătură și exemplu. Adevărul gravat adânc în inimă nu va putea fi șters niciodată. Impresiile din primii ani vor rămâne în inimă și se vor vedea peste ani. Acestea pot fi îngropate, dar pot fi rareori șterse. Învățați-i pe copii că poruncile lui Dumnezeu trebuie să devină regula lor de viață. Circumstanțele pot părea că îi separă pe copii de părinții lor, dar lecțiile învățate în copilărie și tinerețe vor fi o binecuvântare de-a lungul vieții lor.


Related Articles

Apel

Dacă am avea folos din satisfacerea dorinței după alimente din carne, nu v-aș adresa acest apel; dar știu că nu

Familia ta are nevoie

Nu am putut dormi după ora 23. Am fost instruită de Dumnezeu într-o viziune de noapte. Am fost determinată să

Cuvântul lui Dumnezeu

            Îmbrăcat cu veșmintele naturii umane, Fiul lui Dumnezeu a coborât la nivelul acelora pe care a dorit să-i salveze.