Timpuri periculoase

Timpuri periculoase

Lumea necredincioasă trebuie să cugete curând şi la alte lucruri, pe lângă felul cum se îmbracă şi cum arată; şi, cum mintea le este îndepărtată de la aceste lucruri prin necazuri şi suferinţe, ei nu vor mai avea la ce să se întoarcă. Ei nu sunt prizonieri ai speranţei şi de aceea nu se întorc spre Cetatea de scăpare. Îşi vor da sufletul de groază datorită fricii şi a plânsului.

Ei nu au făcut din Dumnezeu scăparea lor şi atunci El nu le va putea fi mângâiere, ci va râde de nenorocirea lor şi Îşi va bate joc atunci când vor fi cuprinşi de teamă. Ei au dispreţuit şi au călcat în picioare adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu. Şi-au îngăduit să se îmbrace extravagant şi şi-au petrecut viaţa în râsete şi veselie. Au semănat vânt şi vor secera furtună. În timpul de necaz şi suferinţă a popoarelor, vor fi mulţi care nu se vor supune influenţelor întinate ale lumii şi slujirii lui Satana, care se vor umili înaintea lui Dumnezeu şi se vor îndrepta spre El cu toată inima lor şi vor găsi acceptare şi iertare.

Aceia dintre păzitorii Sabatului care nu au dorit să facă nici un sacrificiu, ci au cedat în faţa influenţei lumii, trebuie să fie încercaţi şi puşi la probă. Primejdiile timpului sfârşitului sunt asupra noastră, dar în faţa tinerilor se află o încercare pe care ei nu au anticipat-o. Ei trebuie să fie aduşi într-un mare necaz. Autenticitatea credinţei lor va fi pusă la încercare. Ei susţin că aşteaptă venirea în curând a Fiului omului şi, cu toate acestea, mulţi dintre ei au constituit un exemplu mizerabil pentru cei necredincioşi. Ei nu au vrut să renunţe la lume, ci s-au unit cu cei din lume, au participat la petreceri şi la alte întâlniri pentru plăceri, amăgindu-se pe ei înşişi că s-au angajat în distracţii nevinovate. Totuşi, mi-a fost arătat că tocmai aceste îngăduinţe îi despart de Dumnezeu şi fac din ei copii ai lumii. Dumnezeu nu recunoaşte pe căutătorul de plăceri ca fiind urmaşul Său. El nu ne-a dat nouă un asemenea exemplu. Numai aceia care se tăgăduiesc pe sine, a căror viaţă este serioasă, umilă şi sfântă, sunt adevăraţi urmaşi ai lui Isus; şi unii ca aceştia nu-şi pot găsi plăcerea în conversaţiile uşuratice, lipsite de sens ale iubitorilor lumii.

O zi de groază se află în faţa noastră. Mi-a fost arătat că trebuie aduse mărturii pătrunzătoare şi că aceia care se vor ridica în ajutorul Domnului vor primi binecuvântarea Sa. Însă păzitorii Sabatului au o lucrare de făcut. Mi-a fost arătat că inelele şi brăţările sunt o urâciune şi influenţa fiecărui păzitor al Sabatului trebuie să constituie o mustrare faţă de această modă ridicolă, care a fost un paravan spre nelegiuire şi care a luat naştere într-o casă de prost renume din Paris. Mi-au fost arătate persoane care vor dispreţui sfatul, chiar dacă acesta vine din ceruri, vor găsi scuze pentru a evita cea mai pătrunzătoare mărturie şi, sfidând toată lumina dată lor, vor purta inele şi brăţări pentru că aşa este la modă, însă vor suporta consecinţele.

Mi-a fost prezentată profeţia din Isaia 3 ca aplicându-se acestor timpuri din urmă şi sunt făcute mustrări fiicelor Sionului, care s-au gândit doar la înfăţişarea lor şi la etalare. Citiţi versetul 25: „Bărbaţii tăi vor cădea ucişi de sabie şi vitejii tăi în luptă”. Mi-a fost arătat că această Scriptură se va împlini exact aşa cum e scrisă. Tinerii şi tinerele care susţin că sunt creştini, deşi nu au nici o experienţă creştină, care nu au purtat poveri şi nu au avut nici o răspundere, trebuie să fie încercaţi. Ei vor fi doborâţi la pământ şi vor tânji după o experienţă în ce priveşte lucrurile lui Dumnezeu, dar nu vor reuşi acest lucru.

 

Războiul îşi pune coiful pe frunte;
O, Doamne, îndură-Te de poporul Tău acum.

semnatura ew sx wiki

cccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccc

dddddddddddddd


Related Articles

Neprihănirea prin credință – Margaret Davis

Neprihănirea prin credință – prima parte Neprihănirea prin credință – partea a 2 – a Neprihănirea prin credință – partea

Sfinţirea – privilegiul creştinilor

The Advent Review and Sabbath Herald , 03 mai 1881 Ellen G. White     „Şi însuşi Dumnezeul păcii să

Luxul

Am visat că i-am vizitat pe toți aceia care cred adevărul și am văzut în casele lor bibelouri și ornamente.