Cele „șapte vremi” din Leviticul 26

Cele „șapte vremi” din Leviticul 26

Perioada profetică din Leviticul 26 sau ceea ce s-a considerat a fi o perioadă profetică, a fost obiectul studiului, nu chiar mărunt, printre cei care prezintă profețiile biblice. S-a presupus faptul că expresia „șapte vremi” din versetele 18, 21, 24, 28, arată către o perioadă profetică de 2520 de ani și că această perioadă acoperă timpul în care tronul lui Israel ar fi rămas supus și călcat în picioare de către puterile opresive. Prin urmare, stabilirea corectă a începutului și a încheierii acestei perioade a devenit importantă. Unde începe? Și unde se termină? Acestea au fost întrebări mult studiate și originea unor frământări.

Nu acestea sunt însă întrebările pe care ne propunem să le discutăm aici; pentru că în spatele acestora este o întrebare care necesită să fie adresată în primul rând. Aceasta este: „Ne aduce înainte Leviticul 26 o perioadă profetică?” Noi credem că nu și vă vom oferi în sprijinul acestei poziții câteva dintre argumentele care pentru noi sunt foarte concludente:

1. Înainte ca expresia „șapte vremi” să fie introdusă, Israel este amenințat cu o serie de pedepse în cazul în care nu vor lua aminte la Dumnezeu, pentru a împlini poruncile Lui (versetele 14-17). Între acestea sunt incluse uciderea de către dușmanii lor, faptul că vor fi conduși de cei care îi urăsc și faptul că vor fugi chiar dacă nu îi urmărește nimeni. Acum, dacă cele „șapte vremi” ar fi trebuit să acopere perioada judecăților lui Dumnezeu împotriva lui Israel, în special capturarea lor de către alte națiuni, aceste „șapte vremi” ar fi trebuit să fi fost menționate în legătură și cu primele amenințări cu pedepse de felul acesta. Dar după cum am văzut, nu aceasta este situația.
2. După amenințarea cu aceste pedepse, Dumnezeu spune (versetul 18): „Dacă, cu toate acestea, nu Mă veți asculta, vă voi pedepsi de «șapte ori mai mult» (șapte vremi) pentru păcatele voastre.” Apoi urmează o enumerare a judecăților care vor veni asupra lor ca împlinire a celor spuse mai sus, diferite de cele enumerate în prima amenințare (versetele 14-17), și crescând în severitate.
3. Dacă nici după aceasta nu vor lua aminte, au fost amenințați cu de șapte ori mai multe plăgi, „după păcatele lor” (versetul 21). Urmează apoi din nou o enumerare a pedepselor, mai severe decât oricare dintre cele de dinainte lor.
4. Dacă acestea nu îi vor schimba, Dumnezeu i-a amenințat că îi va pedepsi de șapte ori mai mult pentru păcatele lor (versetul 24). Și urmează imediat, conform stilului precedent, o enumerare a pedepselor care vor împlini cele spuse, mai de temut decât cele precedente.
5. Și dacă nici după acestea nu vor lua aminte la Dumnezeu, Acesta prezintă o ultimă amenințare care îi va urmări cu furie și îi va pedepsi de șapte ori mai mult pentru păcatele lor (versetul 28). Urmează imediat o enumerare a pedepselor cu care vor fi pedepsiți, care le vor depăși în severitate pe toate cele de dinaintea lor. Incluse în acestea erau consumarea cărnii propriilor fii și fiice, distrugerea cetăților lor, degradarea ținutului într-o asemenea măsură încât dușmanii lor să rămână uimiți, răspândirea printre toate națiunile și amenințarea cu sabia în oricare ținut vor merge. Toate acesta au fost împlinite cu o exactitate teribilă, până chiar și în cazul consumării cărnii propriilor copii, cum a fost situația asediilor care au precedat căderea Ierusalimului.

Am văzut așadar, în primul rând, o serie de pedepse cu care Israel a fost amenințat fără a fi prezentă expresia „șapte vremi/de șapte ori mai mult”. Apoi urmează afirmația făcută în patru rânduri, cum că Dumnezeu îi va pedepsi „de șapte ori” pentru păcatele lor fiecare dintre cele patru fiind dată în cazul în care precedenta nu a condus la pocăință. Fiecare dintre cele patru conțin propriul set de pedepse, diferite de cele de dinainte și crescând constant în severitate. Ce semnifică deci expresia aceasta „șapte vremi/de șapte ori mai mult” (seven times) repetată de câteva ori?

Răspundem prin a spune că indică nu durata pedepsei, ci intensitatea și severitatea acesteia. Este exprimat clar în limbajul versetului 21 în felul acesta: „vă voi lovi de șapte ori mai mult pentru păcatele voastre.” Având în vedre că numărul șapte indică perfecțiune, ar trebui să înțelegem limpede, din această expresie, deplinătatea pedepsei lor; faptul că măsura păcatelor lor ca națiune va avea corespondent egal în măsura calamităților care vor veni peste națiunea lor.

Această poziție este susținută pe deplin de texul original, așa după cum vor arăta, în cele ce urmează, printr-o scurtă analiză textuală.

Cu privire la limba ebraică, putem să vedem într-o concordanță faptul că expresia „șapte vremi (engleză)/de șapte ori mai mult (română)” din Leviticul 26, provine din cuvântul „shehvag” (n.tr. shevah”). Acest cuvânt este în textele respective în mod clar, conform lui Gesenius, un adverb la fel ca și în Psalmi 119:164, Proverbe 24:16. În Daniel 4:16, 25, expresia „șapte vremi/de șapte ori mai mult”, apare de două ori unde înseamnă, fără nicio urmă de îndoială, durată. Nebucadențar va fi alungat dintre oameni și va locui cu fiarele câmpului până când șapte vremi vor trece peste el. Fără nicio îndoială că în acest caz expresia indică o anumită perioadă de timp; dar aici nu găsim adverbul, ca în situația lui Leviticul 26, ci substantivul, „gid-dahn” (n.tr. iddan”), definit de Gesenius ca „timp, în limbaj profetic, un an”. În Daniel 7:25, acolo unde este prezentată o perioadă profetică prin expresia „o vreme, două vremi și o jumătate de vreme”, este folosit același cuvânt. În Daniel 12:7 unde este amintită aceeași perioadă și în aproape același limbaj, avem un alt cuvânt, inchgelid, definit de Gesenius ca „determinarea unui timp; vorbind despre o perioadă de timp determinată și precisă; în stilul profetic, un an”. Poate fi văzut în această definiție, că respectivul cuvânt este sinonim cu cel folosit în Daniel 7:25 după cum am amintit anterior. Dacă expresia „șapte vremi/de șapte ori mai mult” din Leviticul 26 intenționează să ne transmită ideea undei perioade de timp, unul dintre aceste cuvinte ar fi trebuit și ar fi fost cu siguranță utilizat. Faptul că niciunul dintre aceste cuvinte nu este folosit acolo, ci un alt cuvânt și acesta un adverb, arată dincolo de orice semn de întrebare faptul că expresia nu indică o perioadă de timp.

Limba greacă este la fel de limpede. Septuaginta folosește în Leviticul 26 heptakis, care este un adverb, însemnând „de șapte ori/șapte vremi” (seven times). În Daniel 4:16, 25, pentru cele șapte vremi ale lui Nebucadențar nu avem heptakis, adverbul, ci hepta kairoi, un substantiv însoțit de un adjectiv. În toate cazurile în care apare cuvântul „timp”, indicând o perioadă profetică, așa după cum avem în Daniel 7:25; 12:7; Apocalips 12:14, acesta este din substantivul kairos. O perioadă profetică indicată de un adverb, nu există.

Așadar, nu există o perioadă profetică în Leviticul 26 și cei care au crezut că așa ceva există și încearcă să iasă la liman cu privire la ajustarea diferitor date istorice ale acestuia, lovesc pur și simplu cu pumnul în aer. Este absolut condamnat ca cineva să ignore sau să trateze cu neglijență o perioadă profetică atunci când aceasta există. La fel de zadarnic, deși nu la fel de odios, este să creezi una acolo unde nu există.

James White


Related Articles

Noua teologie și solia Sanctuarului

Mesajul Sanctuarului și interpretarea profețiilor au fost cele două probleme majore pentru care Noua Teologie a fost respinsă de conducerea

Să-i grăbim venirea!

Este aceasta un lucru imposibil? După opinia unora dintre noi întârzierea Domnului Hristos este doar aparentă, iar poporului nu-i stă

Accentuăm noi subiectul cel mai important?

Participam la o întâlnire la care erau prezenți probabil cincizeci de adventiști de ziua a șaptea. La un moment dat,