Ne-am întâlnit dușmanul

Ne-am întâlnit dușmanul

     În timp ce eram la Roosevelt, New York, pe data de 3 august 1861, starea poporului lui Dumnezeu a fost prezentată înaintea mea. Mulți au eșuat în a ajunge la standardul stabilit de Mântuitorul. Ei se găsesc într-o stare alarmantă, neglijenți în a-și examina fundația speranței lor, indiferenți față de starea lor și auto-amăgiți. Am văzut că unii s-au îndepărtat de Dumnezeu și erau uniți cu spiritul lumii. În timp ce sunt introduse diferite mode, unul după altul au căzut de la statornicia lor și și-au pierdut caracterul special, adică de a ieși din lume și de a fi separați de ea. Imediat ce oamenii încetează să lupte împotriva spiritului lumii, ei devin prada ușoară a Satanei. Eforturile noastre sunt prea slabe pentru a rezista unei influențe care ne conduce departe de Dumnezeu și care ne aduce în uniune cu lumea.

       Cei care se despart de Dumnezeu și își pierd spiritualitatea nu cad dintr-o dată într-o stare pe care Martorul adevărat o numește călduță. Ei se conformează lumii încetul cu încetul. În timp ce influența ei îi cucerește, ei eșuează în a-i rezista și a rămâne în luptă. După ce este făcut primul pas în prietenia cu lumea urmează întunericul și ei sunt pregătiți pentru următorul pas. Cu fiecare pas făcut în jos, întunericul se adună în jurul lor până sunt învăluiți în el. În timp ce se conformează lumii, ei pierd influența transformatoare a Duhului lui Dumnezeu. Ei nu realizează că sunt distanțați de Dumnezeu. Ei cred despre sine că stau bine pentru că declară că ei cred adevărul. Ei devin din ce în ce mai slabi, până când spiritul lui Dumnezeu este retras, iar Dumnezeu comandă îngerilor, „Lăsați-i în pace!” Isus îi varsă din gura Sa. El a purtat numele lor înaintea Tatălui, a mijlocit pentru ei, dar Și-a încetat pledoariile. Numele lor sunt aruncate și ei sunt lăsați cu lumea. Ei nu văd nicio schimbare. Mărturisirea lor este aceeași. Depărtarea de bine nu a fost evidentă. Ei au ajuns asimilați de lume în așa stare, încât nu au simțit lipsa luminii atunci când cerul a retras-o.

     Nouă ne-au fost încredințate adevăruri cu mult mai sacre decât le-au fost vreodată încredințate muritorilor de pe pământ, deși, ca popor, noi nu am fost credincioși față de ceea ce ni s-a încredințat. Păzitorii Sabatului necredincioși sunt cei mai răi dușmani pe care îi poate avea adevărul. Dacă cei care mărturisesc adevărul l-ar trăi, atunci Domnul și-ar mări Numele printre ei și i-ar face un popor puternic.

     Locuitorii pământului sunt dați idolatriei. Ei umplu cupa nelegiuirii lor. Moda este un despot și aproape toți îi sunt robi… Modestia este rară, pare că s-a depărtat de acest veac iluminat. Sodoma și Gomora se vor ridica la judecată și vor condamna această generație, pentru că dacă ar fi fost privilegiați cu lumina care acum strălucește asupra locuitorilor pământului, ei s-ar fi pocăit cu mult timp în urmă.           

     Dumnezeu va avea un popor separat și special. Credința lor este specială. Perspectivele lor sunt speciale și glorioase, dar dacă nu iau în considerare îndemnurile cerului ca fiind de o valoare suficientă pentru a-i conduce să renunțe la modele lumii, atunci când Dumnezeu se ridică pentru a pedepsi locuitorii pământului pentru nelegiuirile lor, ei trebuie să piară împreună cu aceștia. Vă rog să citiți Isaia 26:21 și Iacov 4:4: „Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.” 1 Ioan 2:15: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El. ” Noi suntem chemați în aceste timpuri primejdioase pentru a ridica standardul. Acesta a fost lăsat pe drum în praf. Modele lumii țin poporul lui Dumnezeu în robie.

   Cei care cu adevărat au ales pe Dumnezeu și cerul ca parte a lor vor fi speciali. Influența sfințitoare a adevărului i-a separat de lume și ei vor avea curajul moral să-și ducă la bun sfârșit credința și prin simplitatea îmbrăcămintei lor și prin trăire sfântă vor condamna idolatria și extravaganța acestui veac. Asupra acelora care se declară păzitori ai Sabatului, dar care susțin purtarea … ornamentelor inutile, indiferent cât de înaltă este mărturisirea lor, adevărul nu a avut influența sa sfințitoare asupra inimii. Ei nu sunt morți față de lume. Când copacul moare frunzele cad. Există o diferență tot atât de mare între urmașul lui Isus Hristos și cel lumesc, ca și între un copac acoperit cu coroana lui verde și un copac mort și fără frunze. Adevărul îndeplinește o lucrare pentru cei care îl primesc. Îi determină să moară față de lume și să trăiască pentru Dumnezeu. Aceștia nu pot avea nicio satisfacție în ornamentarea capurilor lor cu flori în timp ce înțeleg sensul adevărat al suferințelor Răscumpărătorului lor ca plată a păcatelor lor. Fruntea Sa sacră a fost înconjurată de spinii cei cruzi care I-au rănit tâmplele Sale sfinte. Acest gând ar trebui să fie de ajuns pentru a determina pe fiecare urmaș adevărat al lui Isus să lepede orice ornament inutil folosit pentru împodobirea corpurilor.

    Unii păzitorii ai Sabatului își doresc atât de mult să fie prieteni cu lumea, încât își mutilează sentimentele și fac din a-L urma pe Hristos o lucrare mizerabilă. Ei își doresc în același timp aprobarea lui Dumnezeu și prietenia lumii. Am văzut că aceștia vor pierde cerul cu siguranță. Ei nu se bucură de această lume și de aceea le vor pierde pe amândouă. În aceste ore de încercare toți pot alege viața dacă doresc. Roadele lor vor arăta care le este alegerea. Pentru o viață de ascultare umilă aici, Dumnezeu va garanta o bogată răsplată după aceasta. El nu va accepta decât o consacrare deplină. O înșelătorie înfricoșătoare se află asupra multor minți, inclusiv a păzitorilor Sabatului. Ei au neglijat a prețui și a urma lumina pe care le-a dat-o Dumnezeu și au fost lăsați complet înșelați. Vă rog să citiți Matei 7:21-23 „Nu orişicine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» Atunci le voi spune curat: «Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”

    Sufletele vor fi în ziua cercetării lui Dumnezeu sub o înșelătorie perfectă. Ei au trasat pentru ei un curs. Ei nu au îngăduit Bibliei să traseze granițele pentru ei. Ei nu au ascultat sfatul din 2 Corinteni 6:17 „Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi.” Am văzut că Dumnezeu nu este încet în ceea ce privește promisiunile Sale dacă poporul Său va asculta de cerințele Sale. El este credincios celor promise. Condiția ca noi să fim primiți de Dumnezeu este aceea de a ne despărți de lume. Urmașii lui Hristos și lumea nu se pot unii. Vă rog citiți Ioan 17:14 „Le-am dat Cuvântul Tău; şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume.” Ioan 15:18-19 „Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume, şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea.”

    Printre păzitorii Sabatului există o dispoziție de a se bucura că ei dețin adevăruri care pot fi susținute de Cuvântul lui Dumnezeu și că cei necredincioși nu le pot contrazice și se odihnesc satisfăcuți. Ei nu avansează în viața divină; credința lor nu este făcută desăvârșită de fapte; nu-și simt lipsa spiritualității, ci se fălesc că au adevărul, iar uneori îl susțin într-o manieră necorespunzătoare. Ei se simt bogați și plini de bunuri și nu au nevoie de nimic și nu știu că sunt ticăloși, nenorociți, săraci orbi și goi. Ce altă înșelăciune puternică poate înșela mintea umană ca aceea care ne face să credem că suntem pe fundația cea sigură, că Dumnezeu acceptă lucrările noastre, când noi nu ne conformăm voinței Sale, când confundăm forma evlaviei cu spiritul și puterea din ea, presupunând că nu avem nevoie de nimic în timp ce avem nevoie de totul. Vă rog citiți Iacov 1:27 „Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume.”

    Ce lucrare stă în fața noastră! Renunțarea la sine și crucea mi-au fost arătate ca stând de-a lungul drumului vieții. Putem noi persevera într-o astfel de luptă ca aceasta? Harul este împotriva naturii și întreaga putere a sinelui este opusă victoriei. Putem noi să luăm crucea și să o purtăm urmându-L pe Isus și să consimțim să fim ca El, care a fost ispitit în toate lucrurile ca și noi, dar fără păcat? Când plăcerile lumii vin asupra noastră, trebuie să renunțăm la ele instant și să preferăm în locul lor favoarea lui Dumnezeu și crucea lui Hristos. Pe acest drum al renunțării de sine noi vom obține victoria și în cele din urmă vom câștiga slava veșnică. Mi-a fost arătată lumea necredincioasă, nedoritoare să se supună cerințelor și ordinii guvernării lui Dumnezeu. Ei refuză să asculte de voința Sa, ei sunt în dușmănie cu creatorul lor, cuvintele și faptele lor sunt în opoziție cu principiile și legile guvernării Sale. De aceea nu ne putem bucura și să fim în armonie cu prietenia lumii fără a fi înstrăinați de Dumnezeu.

    „Căci iată, voi porunci, şi voi vântura casa lui Israel între toate neamurile, cum se vântură cu ciurul, fără să cadă un singur bob la pământ! Toţi păcătoşii poporului Meu vor muri de sabie, cei ce zic: «Nu ne va ajunge nenorocirea, şi nu va veni peste noi.»”  – Amos 9:9-10

     Poporul lui Dumnezeu va fi testat și dovedit. Mărturia clară și punctată trebuie să joace un rol proeminent în această lucrare. În aceste zile de întuneric și pericol cine este în stare să stea și să vorbească întregul adevăr? O mulțime de învățători profețesc lucruri dulci. Ei nu văd în starea prezentă a celor ce spun că sunt poporul lui Dumnezeu niciun motiv de alarmă. Poporul și învățătorii dorm. Ei strigă pace, pace, iar mulțimile care îi aud cred raportul lor și sunt tihniți. Lucrul acesta face ca învățătorii credincioși să aibă o responsabilitate mai mare în a purta mărturia esențială și credincioasă. Prezentul este un timp de spălare și purificare, un timp de luptă și încercare. Casa lui Israel este cernută, după cum porumbul este cernut în sită. Pleava trebuie îndepărtată și va fi nevoie de o muncă amănunțită pentru a separa pleava de miezul grânelor. Ochiul plin de discernământ al lui Dumnezeu va detecta cea mai mică particulă de pleavă și nu va lăsa să cadă la pământ nici măcar un miez de cereal.

Ellen White
RH, 26 noiembrie 1861