Breaking News

Nu vă duceţi la oameni

Nu vă duceţi la oameni

Fratelui Reaser,

257 South Hill Street Los Angeles, California

Sanatoriu, California, 3 octombrie 1907

Iubite frate,

Am citit scrisorile tale, dar nu pot răspunde chiar acum. M-ai înţelege greşit dacă ţi-aş scrie. Când voi veni la adunarea din Los Angeles, voi putea discuta cu tine şi cu ceilalţi. Am multe să-ţi spun. Până atunci nu lua nicio hotărâre.

În ultimele zile am scris multe scrisori către Australia, la Washington şi către alte locuri. Nu am trimes tot ce am scris. Nu pot să dorm din cauza poverilor pe care le port pentru multe locuri în care sufletele sunt în pericol. Cazurile unora mi-au fost prezentate în mod deosebit. Satana joacă jocul vieţii pentru sufletele lor. Nu-i pot lăsa să ia hotărâri care-i vor aşeza sub puterea agenţilor satanici. Dumnezeu se poate folosi de cuvintele mele ca să le salveze, dându-le o solie hotărâtă şi clară.

De multă vreme am văzut primejdia care se strecura în rândurile noastre prin tendinţa de a căuta înţelepciunea omenească şi de a depinde de călăuzirea omenească. Totdeauna aceasta se va dovedi o cursă pentru suflete şi sunt îndemnată să sun semnalul de alarmă, avertizându-mi colegii, împotriva ei şi îndrumându-i către Domnul Isus. Bărbatul sau femeia care se sprijineşte pe înţelepciunea minţii omeneşti se sprijineşte pe o trestie frântă.

Sunt îndrumată să îndrept pe cei care au nevoie de înţelepciune la Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii. „El era în lume şi lumea a fost făcută prin El; şi lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor care L-au primit, adică celor ce cred în numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” „Dacă cuiva îi lipseşte înţelepciune să o ceară de la Dumnezeu care dă cu mână largă şi fără mustrare, şi îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc; căci cine se îndoieşte se aseamănă cu valurile mării care sunt bătute de vânt într-o parte şi alta. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul. Căci este nestatornic în toate căile lui. Ferice de omul care rabdă ispita, căci după ce va fi găsit bun va primi cununa vieţii pe care Domnul a făgăduit-o celor care-L iubesc.”

„Cereţi şi vi se va da, a spus Mântuitorul, căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide; căci oricine cere capătă, cine caută găseşte, şi celui ce bate i se va deschide. Care este omul acela care dacă fiul său îi cere o pâine, să-i dea o piatră; şi dacă-i cere un peşte să-i dea un şarpe? Deci dacă voi care sunteţi răi ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel ceresc va da lucruri bune celor care-I cer; de aceea tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta se cuprinde Legea şi proorocii.”

„Intraţi pe poarta cea strâmtă, căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei ce umblă pe ea; dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei care o află.”

Niciodată nu ar trebui ca un lucrător să încurajeze pe altul, care are nevoie de îndrumare şi de ajutor, să meargă mai întâi la factorii omeneşti ca să-şi înţeleagă datoria. Este privilegiul nostru, ca lucrători, să ne rugăm împreună şi să ne sfătuim împreună, dar trebuie ca individual să căutăm pe Dumnezeu ca să ştim ce doreşte El să facem. Când Domnul impresionează mintea unuia dintre slujitorii Săi că trebuie să meargă într-un anume loc ca să lucreze acolo, acest om nu este obligat să meargă la o fiinţă omenească, ca să afle dacă este bine sau nu să meargă.

Este o educaţie greşită aceea de a învăţa pe oameni să se sprijine pe ajutor omenesc în loc să meargă la Domnul în rugăciune. Vrăjmaşul sufletelor a fost instigatorul acestei sugestii pentru ca minţile să fie întunecate. Oamenii nu trebuie să fie instruiţi altfel. Poporul lui Dumnezeu trebuie să se întâlnească în sfat, dar niciun conducător sau lucrător nu trebuie să ia poziţia prin care copiii lui Dumnezeu nu trebuie să facă nicio mişcare până nu-l consultă pe el. Aceia care poartă răspunderi în lucrare trebuie să coopereze cu îngerii cereşti în a învăţa pe bărbaţi şi pe femei să privească la Dumnezeu ca la izvorul puterii lor.

„De aceea, cum zice Duhul Sfânt: «Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie, unde părinţii voştri M-au ispitit, şi M-au pus la încercare, şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! De aceea M-am dezgustat de neamul acesta, şi am zis: ‘Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele! Am jurat dar în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!’». Luaţi seama dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: ‘Astăzi’, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului. Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început, câtă vreme se zice: ‚Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii’. Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toţi aceia, care ieşiseră din Egipt prin Moise? Şi cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce păcătuiseră, şi ale căror trupuri moarte au căzut în pustie? Şi cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră? Vedem dar că n-au putut să intre din pricina necredinţei lor.” „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile. El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte, ajungând cu atât mai pe sus de îngeri, cu cât a moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor. Şi căruia dintre îngeri i-a zis El vreodată: ‘Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut al picioarelor Tale?’ Nu sunt oare toţi duhuri slujitoare trimese să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea?”

Mijlocirea lui Hristos trebuie ţinută mereu înaintea minţilor oamenilor. Eficienţa Sa trebuie să fie aceea care-i conduce. Slujitorii Cuvântului şi ai învăţăturii nu trebuie să caute înţelepciunea omenească ca să împlinească nevoile sufletelor; ei nu trebuie să călăuzească şi să dirijeze. Făcând astfel, ei educă turma lui Dumnezeu să depindă de fiinţele omeneşti care sunt expuse greşelilor. „Dacă unui om îi lipseşte înţelepciunea să o ceară de la Dumnezeu care o dă din belşug şi fără mustrare, şi i se va da; dar să o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc.” Aici este arătată cărarea cea dreaptă către Mântuitorul lumii pe care orice suflet o poate urma. Hristos a gustat moartea pentru ca orice om să se împărtăşească de binecuvântările Evangheliei. Deci toţi cei cu experienţă sau fără, să fie îndrumaţi la Izvorul oricărei puteri şi eficienţe. Hristos a făgăduit că va fi înţelepciunea noastră, neprihănirea noastră, sfinţirea şi răscumpărarea noastră.

Frate Reaser, solia mea pentru tine este: „Consacră-te Domnului Isus Hristos. Caută pe Acela care înţelege toate slăbiciunile tale şi care nu face nicio greşeală. El îţi poate da harul Său bogat. Privind la Isus, studiind Cuvântul Lui, învaţă să-ţi umileşti sufletul înaintea lui Dumnezeu şi să te lupţi în rugăciune cu El.

Nu poziţia pe care o ai în lucrare îţi determină eficienţa. O poziţie înaltă nu schimbă caracterul şi nici nu măreşte valoarea morală. Stă scris: „L-ai făcut cu puţin mai pe jos decât îngerii şi l-ai încununat cu slavă şi cinste. I-ai dat stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui”. „Toate le-ai supus supt picioarele lui. În adevăr, dacă i-ai supus toate, nu i-a lăsat nimic nesupus. Totuşi, acum, încă nu vedem că toate îi sunt supuse. Dar pe Acela, care a fost făcut «pentru puţină vreme mai pe jos decât îngerii», adică pe Isus, Îl vedem «încununat cu slavă şi cu cinste», din pricina morţii, pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi. Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care şi prin care sunt toate, şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă, să desăvârşească, prin suferinţe, pe Căpetenia mântuirii lor. Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi, sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este ruşine să-i numească «fraţi», când zice: «Voi vesti numele Tău fraţilor Mei; Îţi voi cânta lauda în mijlocul adunării».”

Toată puterea Mântuitorului este scoasă în evidenţă în această Scriptură. El a trăit în natura Sa omenească tot ce putem trăi şi noi. Luând asupra Lui firea noastră şi în puterea pe care natura omenească a primit-o de la Dumnezeu, El a luptat cu succes cu puterile Satanei şi ale îngerilor căzuţi. El îndeamnă pe slujitorii săi să înveţe de la El: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi, ne invită El, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine căci Eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară”. Învăţaţi de la Hristos. Când studiaţi viaţa Sa şi puneţi în aplicare cuvintele Sale veţi găsi odihnă pentru suflet.

Sunt îndemnată să spun fiecăruia care se declară copil al lui Dumnezeu: Nu vă duceţi la uneltele omeneşti ca să aflaţi datoria voastră. Prezentaţi cazul vostru Aceluia care a gustat moartea pentru orice om. „Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. Şi prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.”

Lucrătorul care se consideră într-o poziţie de răspundere atât de mare şi care lasă ca membrii bisericilor să privească la el ca să articuleze hotărârilor lor şi să le controleze acţiunile, educă pe bărbaţi şi pe femei să poarte un jug omenesc. Ei nu învaţă de la Învăţătorul divin. Aceluia care este dus să aibă o astfel de experienţă îi spun: „Mergi la Hristos şi roagă-L să-ţi dea o experienţă; învaţă să copiezi caracterul Său şi să nu privească la experienţa şi la călăuzirea niciunei fiinţe omeneşti care este predispusă la greşeli ca şi tine.”

Sunt multe motive pentru care n-ar trebui să ne punem încrederea în bărbaţii care sunt aşezaţi în poziţii de mare răspundere. Deseori le este greu să păstreze un spirit smerit şi gata să fie învăţat. Ei presupun că poziţia le dă puterea să controleze pe colegi şi se flatează, aşa cum a făcut şi Petru, că nu vor cădea în ispită. Când în ceasul încercării Sale Hristos a spus ucenicilor că toţi aveau să-L părăsească, Petru a zis: „Doamne, de ce nu pot merge acum cu Tine? Eu îmi voi da viaţa pentru Tine”. Isus i-a răspuns: „Îţi vei da viaţa pentru Mine? Adevărat, adevărat îţi spun că nu va cânta cocoşul până când nu te vei depărta de Mine de trei ori”. În timpul suferinţei Sale, Hristos şi-a păstrat umilinţa. Declaraţia plină de încredere a lui Petru a fost pusă ca încercare şi el n-a suportat cercarea. El s-a lepădat de Domnul său în ceasul încercării.

Sunt îndemnată să prezint aceste cuvinte în faţa lucrătorilor din Los Angeles şi din Paradise Valley. Omul nu trebuie să depindă în vorbire sau în planuri de un model omenesc. Dacă se poate, trebuie să fie aleşi ca să ocupe poziţii de răspundere în Conferinţe, bărbaţi care să nu facă pe alţii să depindă de ei, ci care să conducă pe toţi să facă din viaţa lui Hristos, studiul şi modelul lor. Hristos a dat întotdeauna pe faţă o curtenie cerească atunci când avea de a face cu sufletele oamenilor. Viaţa lui a fost o viaţă de continuă jertfire de sine şi de sacrificiu de sine. Cei care vor fi consideraţi biruitori vor fi aceia care au pus în practică virtuţile lui Hristos. Inima îmi este bolnavă şi mă doare atunci când văd exemplul dat de cei cărora le-a plăcut să dicteze şi să stăpânească, şi am zis: „Dacă aceste rele vor continua în ciuda avertizărilor care le-au fost date, nu am niciun curaj cu privire la felul cum vor face faţă cu succes luptei celei mari care stă înaintea noastră.”

Ellen White

 


Related Articles

2520, pe scurt

Cei care susțin cei 2520 de ani spun următoarele: Este o profeție divină, cuprinsă în Leviticul 26. Leviticul 26:18 spune

Dezvoltarea structurii în Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea

     După Marea Dezamăgire din 1844, adventiștii alcătuiți din familii, indivizi și în unele cazuri grupuri mici, erau împrăștiați pe

Canale corupte și tămâia plăcut mirositoare

În Solii alese, vol. 1, p. 344 găsim următoarea declarație: „Serviciile religioase, rugăciunile, laudele, mărturisirile pline de căință ale păcatului