Laodiceea

Laodiceea

Niciunul dintre cei care s-au împotrivit lucrării lui Hristos nu au putut recunoaște starea națiunii iudaice și a conducătorilor ei. Cei care au recunoscut în persoana lui Isus, pe Unsul cel promis, au putut să numească această stare, apostazie. Aceasta era caracterizată, printre altele, de prezența controlului asupra conștiinței membrilor sinagogilor și de învățături false transmise de către liderii spirituali ai națiunii. Autoritatea spirituală pe care lideri religioși și-au pierdut-o prin neascultare, căutau să o aibă acum prin control asupra indivizilor. Teama de a nu fi dat afară din sinagogă i-a făcut pe mulți să aibă rețineri față de Hristos, deși recunoșteau în El pe Fiul lui Dumnezeu. Este cazul lui Nicodim, lider spiritual al națiunii, care a venit noaptea pentru a se întâlni cu Isus (Ioan 3:2) sau al părinților bărbatului născut orb și vindecat de Isus (Ioan 9:22).

Descrierea bisericii Laodiceea din Apocalipsa 3, cu care Biserica Adventistă se identifică, este o dovadă a faptului că suntem în apostazie. Niciun membru sincer și bine intenționat al bisericii nu va spune altfel. Starea de apostazie este prin definiție caracterizată de 1) control asupra conștiinței și 2) erezii, ambele promovate de către liderii spirituali. Descrierii din Apocalipsa i se alătură scrierile lui Ellen White, care vorbește de multe ori despre apostazia din mijlocul celei de a șaptea biserici:

„Domnul m-a avertizat că va veni o mare apostazie. Va fi o mare decădere în spiritualitate. Mulți își vor întoarce urechile pentru a nu auzi adevărul și vor accepta fabule.” – Manuscris Releases, vol. 6, 378.

„«Dar Duhul spune lămurit că, în vremile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor.» (1 Timotei 4:1). Timpul pentru a această apostazie este aici. Va fi făcut orice efort imaginabil pentru a arunca îndoială asupra pozițiilor pe care le-am avut pentru o jumătate de secol.” – Manuscris Releases, vol. 7, 195.

„Pastorii nesfințiți se întorc împotriva lui Dumnezeu. Ei îi laudă în aceeași cuvântare atât pe Domnul Hristos, cât și pe dumnezeul acestei lumi. În timp ce pretind că îl primesc pe Hristos, ei îl aleg pe Baraba și, prin faptele lor, spun; «Nu îl vrem pe Omul acesta, ci pe Baraba». Toți cei care citesc aceste cuvinte să ia aminte la ele. Satana se laudă cu lucrurile pe care este în stare să le facă. El vrea să distrugă unitatea pentru care S-a rugat Domnul Hristos. Satana spune: «Voi ieși și voi fi un duh de minciună pentru a-i înșela pe cei pe care îi voi putea înșela, determinându-i să critice, să condamne și să mintă». Dacă, păcatul mărturiilor mincinoase și amăgitoare va fi cultivat într-o biserică asupra căreia a strălucit o mare lumină și care a beneficiat de dovezi clare, acea biserică va ajunge să respingă solia trimisă de Domnul și să accepte presupoziții și teorii false și afirmațiile cele mai lipsite de logică. Satana râde de lipsa lor de înțelepciune, deoarece el știe care este adevărul. Mulți vor sta la amvoanele noastre, purtând în mâini făclia unei profeții false, a cărei lumină este aprinsă din focul demonic al lui Satana. Dacă îndoiala și necredința sunt cultivate, slujitorii credincioși vor fi îndepărtați de oamenii pe care cred că îi cunosc atât de bine. «Dacă ai fi cunoscut și tu», zice Domnul, «măcar în această zi, lucrurile, care puteau să-ți dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.»” – Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, 409.

Pe lângă toate aceste profeți pe care noi le trăim astăzi în deplina lor împlinire, există câteva făcute cu privire la apostazia omega. Cuvintele de mai jos, înțelese prin lucrurile pe care le vedem petrecându-se în mijlocul nostru, ne spun că biserica se apropie cu pași repezi de sfârșitul timpului ei de har:

„Vrăjmașul sufletelor a căutat să introducă presupunerea că în mijlocul adventiștilor de ziua a șaptea va avea loc o mare reformă, iar reforma aceasta va consta în renunțarea la doctrinele care stau ca niște stâlpi de susținere ai credinței noastre și în angajarea într-un proces de reorganizare. Dacă reforma aceasta va avea loc, care va fi rezultatul? Principiile adevărului pe care Dumnezeu, în înțelepciunea Lui, i le-a dat bisericii rămășiței, ar fi desființate. Religia noastră ar fi schimbată. Principiile fundamentale care au susținut lucrarea în ultimii cincizeci de ani ar fi considerate ca fiind false. Ar fi înființată o organizație nouă. Cărți de un nou ordin vor fi scrise. Ar fi prezentat un sistem de filozofie intelectuală.” – Solii alese, vol. 1, 204.

În fața acestui pericol, credincioșii sunt paralizați și nu înțeleg ce se petrece cu biserica. Dar au fost învățați că biserica nu cade, și de aceea totul este bine. Este adevărat, biserica nu va cădea niciodată, dar oamenii da. În aceste momente istorice, Laodiceea trebuie să dea ascultare sfatului Martorului credincios și adevărat, care o sfătuiește că este lipsită de credință, de neprihănirea lui Isus care se primește prin credință și de discernământ spiritual. Nimic nu ne deosebește de Israelul din vechime, poate doar noile tehnice de administrare a viei lui Dumnezeu, dar nici ele, pentru că sunt înrădăcinate în același fals creat de Lucifer. Sunt aproape 20 de milioane de adventiști, dar tragic, doar puțini dintre ei cunosc solia adventă. În rândurile tineretului aproape că nu mai putem vorbi de o identificare cu misiunea încredințată bisericii adventiste. În vreme ce în America, Europa și Australia, biserica este aproape evanghelică în gândire, în România lucrurile sunt diferite: avem impresia că predicăm și că înțelegem adevărul încredințat bisericii advente, dar la o analiză mai atentă observăm că nu stăpânim deloc concepte ca neprihănire prin credință, cele trei solii îngerești, sanctuarul, judecata de cercetare, ziua ispășirii etc. Adventismul românesc tinde spre unul de tip american, european sau australian, fără ca cei de pe zidurile Sionului să sesizeze direcția în care ne îndreptăm.

Întotdeauna i-a fost greu bisericii și în mod special liderilor să își recunoască greșelile și de cele mai multe ori, atunci când le-au recunoscut, nu au făcut-o cu adevărat. Fiecare dintre noi trebuie să știe că cei care se fac în primul rând vinovați de starea de apostazie sunt cei care sunt în poziții de veghere: „Mulți dintre cei care au fost așezați pe muntele Sionului, spre a veghea cu un ochi de vultur apropierea primejdiei și a avertiza, dorm ei înșiși. Chiar aceia care trebuie să fie cei mai activi și mai vigilenți în acest ceas al primejdiei își neglijează datoria și aduc asupra lor sângele sufletelor ce pier. … Veghetorul este răspunzător pentru starea poporului.” – Mărturii, vol. 5, 234, 235. Somnul veghetorului face ca pericolul care amenință biserica să fie mai mare din interior decât din exterior: „Trebuie să ne temem mai mult de ceea ce este înăuntrul bisericii decât de ceea ce este în afara ei. Cele mai mari obstacole în calea puterii și a succesului sunt cele din sânul bisericii, nu cele din lume. Necredincioșii au dreptul să se aștepte ca aceia care mărturisesc că păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus să facă mai mult decât orice altă categorie, pentru ca, prin viața lor consecventă, prin exemplul evlaviei lor și prin influența lor activă, să promoveze și să onoreze cauza pe care o reprezintă. Dar cât de adesea pretinșii apărători ai adevărului s-au dovedit a fi cea mai mare piedică în calea înaintării lui! Îngăduirea necredinței, exprimarea îndoielilor, rămânerea în întuneric încurajează prezența îngerilor răi și deschid calea pentru îndeplinirea planurilor lui Satana.” – Solii alese, vol. 1, 122. Deși vina aparține în primul rând celor din poziții de răspundere, cei care au fost indiferenți față de adevăr și starea bisericii, se vor întâlni cu împlinirea acestor cuvinte: „Dacă îndoiala și necredința sunt cultivate, slujitorii credincioși vor fi îndepărtați de oamenii pe care cred că îi cunosc atât de bine. «Dacă ai fi cunoscut și tu», zice Domnul, «măcar în această zi, lucrurile, care puteau să-ți dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.»” – Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, 409.

Întorcându-ne la poporul Israel, ne gândim că un om ca Ioan Botezătorul trebuia să fie în locul lui Caiafa, iar unul ca bătrânul Simeon în locul lui Ana. La noi cum ar fi mai bine? „Nu așezați în poziții sfinte, bărbați care nu vor asculta sfatul lui Dumnezeu în ce privește calea și voia Sa.” – Manuscript Releases, vol. 9, 160. Cei așezați în poziții sfinte, pastori, administratori trebuie să fie aleși după acest principiu. Câți din cei care îi aleg urmează acest sfat, iar apoi se minunează de starea bisericii? „Mi s-a atras atenția asupra îndrumării pe care Domnul a binevoit să o adreseze în cartea Slujitorii Evangheliei. M-am trezit la ora trei noaptea și am citit subiectul aflat la pagina 232, în micul capitol intitulat „Președinții conferințelor”. Aceleași lucruri mi-au fost prezentate din nou și din nou. Sunt frații noștri dispuși să ia aminte la ele? Sau vor întoarce ei spatele luminii? Președintele Conferinței Generale trebuie să lucreze în conformitate cu lumina primită și nu împotriva ei. Dacă oamenii își vor închide ochii în fața mărturiilor pe care Dumnezeu a binevoit să le ofere și dacă vor considera că este mai înțelept să meargă în lumina care izvorăște din scânteile propriei gândiri, biserica va fi ruinată. Asemenea oameni nu sunt calificați să ajungă nici pastori, nici președinți ai conferințelor. Ei nu au primit sfatul venit din Izvorul oricărei înțelepciuni.” – Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, 327. Pentru ca membri bisericii să știe dacă președintele lor de Conferință umblă în lumina primită de la Domnul, trebuie să o cunoască ei înșiși. Din păcate, oameni care nu cunosc lumina, pentru că sunt laodiceeni, aleg în fruntea lor, oameni care nu cunosc lumina. În felul acesta biserica coboară treptele apostaziei cu o viteză amețitoare, în timp ce de pe zidurile Sionului se strigă: „Totul este bine! Adventismul prosperă, totul este bine!”

Oh, Laodiceea! Când vei înțelege că ușa deschisă este cea din ceruri, deschisă de Isus pentru tine, iar ușa ta pentru El este încă închisă? Oh, Laodiceea? De nu ar fi cuvintele lui Ellen White, aș crede că blestemul acesta nu este asupra ta: „Poporul meu, cârmuitorii tăi te duc în rătăcire, şi pustiesc calea pe care umbli!” (Isaia 3:12). „Mi-a fost prezentată profeția din Isaia 3 ca aplicându-se acestor timpuri din urmă și sunt făcute mustrări fiicelor Sionului, care s-au gândit doar la înfățișarea lor și la etalare. Citiți versetul 25: «Bărbații tăi vor cădea uciși de sabie și vitejii tăi în luptă». Mi-a fost arătat că această Scriptură se va împlini exact așa cum e scrisă. Tinerii și tinerele care susțin că sunt creștini, deși nu au nicio experiență creștină, care nu au purtat poveri și nu au avut nici o răspundere, trebuie să fie încercați. Ei vor fi doborâți la pământ și vor tânji după o experiență în ce privește lucrurile lui Dumnezeu, dar nu vor reuși acest lucru.” – Mărturii, vol. 1, 270.

Și totuși, pocăința ne este la dispoziție. Răbdarea lui Dumnezeu nu a ajuns la capăt. Vom folosi noi această oportunitate înainte de închiderea harului pentru noi?


Related Articles

Noua teologie și solia Sanctuarului

Mesajul Sanctuarului și interpretarea profețiilor au fost cele două probleme majore pentru care Noua Teologie a fost respinsă de conducerea

Isus și pasiunea umană

Trei citate ale Spiritului Profetic sunt folosite de unii adventiști pentru a dovedi că Domnul Isus nu a moștenit aceleași

Nu lăsați să se întâmple

Mesajul de mai jos a fost adresat delegaților la Consiliul Anual al bisericii din anul 1978, de către președintele Conferinței