Ellen White a fost desemnată de către Dumnezeu să împlinească cerințele din Apocalipsa 12:17 și 19:10 „Aici este răbdarea sfinților care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.” Apocalipsa 14:12.

Aceste cerințe trebuie să fie împlinite în timpul sfârșitului pentru a confirma rămășița bisericii din ultimele zile. Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea împlinește aceste cerințe, învățând toate cele zece porunci și fiind condusă de darul profeției.

Viața și puterea bisericii rămășiței sunt într-adevăr credința în Isus manifestată prin supunerea față de Legea sfântă a lui Dumnezeu. Trăirea și proclamarea acestei credințe în ascultare este Evanghelia Veșnică din Apocalipsa 14:6.

Această Evanghelie este aceiași Evanghelie care a fost dată lui Adam și Evei și fiecărei generații care a trăit în timpul marii lupte dintre adevăr și eroare. În istoria bisericii lui Dumnezeu, cei care au experimentat credința lui Isus, prin predarea voinței lor lui Hristos și primirea interioară a Duhului Sfânt au experimentat biruința asupra păcatului în viețile lor și au trăit ca o mărturie vie a puterii evangheliei adevărate. Vezi Cugetări de pe Muntele Fericirilor, 94, Calea către Hristos, 47.

Cu siguranță au fost Enohi în fiecare generație, și încă mai sunt, chiar și în timpul nostru. Vezi, Parabolele Domnului Hristos, 331-332; Solii alese, vol. 3, 146, Slujitorii Evangheliei, 13.

Când ne predăm voința noastră lui Dumnezeu noi primim mintea lui Hristos. Noi avem atunci credința Lui. Fără credința Lui, puterea lui Dumnezeu este absentă din viață și păcătosul este lăsat să lupte cu ispitirea prin propria sa putere.

Biruința este umblarea în neprihănire, care este primită din îndreptățire și sfințire : „Deci fiindcă am fost îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.”

Mesajul de la 1888 dat bisericii, a fost pentru a aduce liderii, pastorii și laicii la înțelegerea nevoii lor acute de a-L avea pe Isus și credința Sa, pe care ei le-au pierdut din vedere. Predicarea lor a devenit uscată ca dealurile din Ghilboa, fără rouă sau ploaie. Vezi Evanghelizare, 170, 619; Solii alese, vol. 2, 126-127.

„Fratele E.J. Waggoner a avut privilegiul de a vorbi deschis și de a-și prezenta ideile sale asupra îndreptățirii prin credință și a neprihănirii lui Hristos în relație cu Legea. Aceasta nu a fost o nouă lumină, ci a fost lumina veche așezată acolo unde ar fi trebuit să fie, în mesajul îngerului al treilea. … Care este conținutul mesajului? Ioan vede un popor. El spune „Aici este răbdarea sfinților care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.” - Apocalipsa 14:12. Acest popor este zărit chiar înainte de a-L vedea pe Fiul Omului „având pe cap o cunună de aur, iar în mână o seceră ascuțită.” (versetul 14).

[blockquote style="3"]Credința lui Isus a fost trecută cu vederea, tratată cu indiferență și în mod neglijent. Aceasta nu a ocupat cea mai importantă poziție așa cum i-a fost revelat lui Ioan. Credința în Hristos ca singura speranță a păcătosului, a fost în cea mai mare parte omisă din experiența religioasă a multora care afirmă să creadă mesajul îngerului al treilea. – Solii alese, vol. 3, 168.[/blockquote]

Mesajul Laodicean este mesajul de la 1888. Acesta este mesajul pentru Biserica de azi, pentru a conduce biserica la pocăință și pentru a-i ghida pe lideri, pastori și laici în tot adevărul. El trebuie să ne conducă spre o experimentare a biruinței asupra tuturor slăbiciunilor ereditare sau cultivate de a păcătui. În 1888 noi eram din punct de vedere spiritual incapabili să acceptăm adevărul și înțelegerea profundă a mesajului neprihănirii lui Hristos și a legăturii sale cu curățirea sanctuarului și cu mesajele celor trei îngeri. Vezi Review and Herald, 24 iulie 1888; Mărturii, vol. 2, 440-445.

Starea Laodiceană

„Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia care îi iubesc.” - Apocalipsa 3 : 19.

Biserica Laodiceană se află sub mustrarea divină din cauza stării ei spirituale. Unirea dintre Hristos și biserică nu este completă, pentru că El este afară, bătând la ușă și cerând să fie invitat înăuntru. Lui nu I se permite intrarea în sanctuarul interior din inima poporului Său. Lui I s-a refuzat dreptul de proprietate asupra Bisericii Lui.

[blockquote style="3"]Din vremea conferinței de la Minneapolis și până acum, am văzut starea bisericii laodiceene ca niciodată înainte. Am auzit respingerea mesajului lui Dumnezeu de către cei atât de mulțumiți de sine, care nu-și cunosc sărăcia lor spirituală. … Asemenea iudeilor, mulți și-au închis ochii ca nu cumva să vadă, dar este o mare primejdie chiar acum, în închiderea ochilor față de lumină și în umblarea fără de Hristos, neavând nevoie de nimic, la fel ca și atunci când El era pe pământ. - Review and Herald, 26 august 1890.[/blockquote]

Hristos stă afară la ușa Sionului; El nu este în mijlocul Ierusalimului; El a fost aruncat afară din propriul Său Templu :

[blockquote style="3"]Biserica este în starea laodiceană. Prezența lui Dumnezeu nu este în mijlocul lor. … Ce lucru teribil este acesta, să îl scoți afară pe Hristos din propriul Său Templu! Ce pierdere pentru biserică! Răscumpărătorul nostru își trimite mesagerii Lui pentru a duce o mărturie poporului Său. El spune : «Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, Eu voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine.» - Apocalipsa 3:20. Dar mulți refuză să Îl primească pe El deoarece ei se tem că El va fi un oaspete costisitor. Duhul Sfânt, răbdător, înmoaie și cucerește inimile, dar ei nu sunt gata să deschidă ușa și să-L lase pe Salvator înăuntru; pentru că le este teamă că El va cere ceva de la ei. Și astfel Isus din Nazaret trece pe lângă ei. El așteaptă să reverse peste ei bogățiile Sale, binecuvântările și darurile harului, dar ei refuză să le accepte. - Notebook Leaflets, 99.[/blockquote]

Noi îl împiedicăm pe Hristos să intre în inimile noastre și în biserica Sa prin respingerea darului Duhului Sfânt, care va schimba mințile noastre de carne cu mintea lui Hristos. Ellen G. White evidențiază această respingere ca o acțiune care are loc în mințile noastre:

[blockquote style="3"]O tendință de a păstra opinii preconcepute și de a le accepta ca adevăr stă la baza unei mari părți a opoziției manifestate la Minneapolis împotriva mesajului Domnului prin frații E.J. Waggoner și A.T. Jones. Prin surescitarea acelei opoziții Satan a avut succes în blocarea revărsării Duhului Sfânt peste poporul nostru, într-o mare măsură, a puterii speciale a Duhului Sfânt pe care Dumnezeu aștepta să o împartă printre ei. Dușmanul i-a împiedicat să obțină acea eficiență în ducerea adevărului la lume și care ar fi putut să fie a lor, la fel cum au afirmat-o apostolii, după Cincizecime. Luminii care trebuia să lumineze întregul pământ cu gloria sa i s-a opus rezistență și prin acțiunea propriilor noștri frați, într-o mare măsură, a fost ținută departe de lume. – Solii alese, vol. 1, 234-235.[/blockquote]

Mesajul de la 1888 a fost destinat să Îl înalțe pe Hristos și jertfa Sa ca sursă a puterii lui Dumnezeu și ca un exemplu pe care noi trebuie să-l urmăm.

Satan știe că atunci când acest mesaj este prezentat în mod clar, acesta va distruge puterea lui asupra oamenilor, pe măsură ce aceștia iau parte la natura divină și exercită credința lui Isus. Aceștia vor aduce atunci în viața lor promisiunile lui Dumnezeu prin cercetarea zilnică a Cuvântului și Mărturiilor lui Isus. Aceasta va produce ascultarea de Isus în viața lor.

[blockquote style="3"]Ascultarea adevărată este acțiunea exterioară a unui principiu interior. Acesta izvorăște din iubirea de neprihănire, iubirea față de Lege și credincioșia față de Răscumpărătorul nostru. Aceasta ne va conduce să facem bine deoarece aceasta este drept – deoarece facerea de bine este plăcută lui Dumnezeu. – Parabolele Domnului Hristos, 97-98.[/blockquote]

Acest mesaj special încă nu a fost experimentat de majoritatea conducătorilor, a pastorilor și a laicilor. În 1888 Dumnezeu a făcut un efort disperat prin predicarea lui Waggoner și Jones și prin profetul Ellen G. White, pentru a restaura credința lui Isus la locul cuvenit din Evanghelie. Primirea Spiritului lui Dumnezeu, dă naștere minții divine în sanctuarul interior din sufletul credinciosului și ar fi adus, și în curând va aduce, biserica să experimenteze ploaia târzie. Prin puterea Duhului Sfânt, Legea va fi păzită în mod perfect, mesajul de avertizare împotriva lucrărilor rele ale oamenilor va fi proclamat și atunci demonstrarea finală a puterii lui Dumnezeu de a răscumpăra, se va încheia în neprihănire.

Cu adevărat, această experiență este mesajul îngerului al treilea. Vezi Evanghelizare, 190,196.

Experiența și Doctrina

[blockquote style="1"]Doctrina îndreptățirii prin credință a fost pierdută din vedere de mulți care au mărturisit că au credință în mesajul îngerului al treilea. - Review and Herald, 13 august 1889.[/blockquote]

Noi avem nevoie de această experiență cu disperare, dar trebuie să venim la o înțelegere corectă a adevărurilor legate de aceasta, înainte ca să producem demonstrația finală.

[blockquote style="1"]Toți trebuie să înțeleagă adevărurile conținute în aceste mesaje și să le demonstreze în viața zilnică, pentru că acestea sunt necesare pentru mântuire. Trebuie să studiem cu seriozitate și rugăciune, în scopul de a înțelege aceste adevăruri prețioase; și puterea noastră de înțelegere și învățare va conta cel mai mult. - Evanghelizare, 196.[/blockquote]

[blockquote style="1"]Până când puterea divină nu vine în experiența poporului lui Dumnezeu, teoriile false și ideile greșite vor ține mințile captive, Hristos și neprihănirea Sa va fi aruncată afară din experiența multora și credința lor va fi fără putere în viață. Astfel că nu vor avea o experiență zilnică, vie, a iubirii lui Dumnezeu în inima lor și dacă nu se vor pocăi cu ardoare, ei vor fi printre aceia care sunt reprezentați de către laodiceenii care vor fi scuipați afară din gura lui Dumnezeu. - Review and Herald, 3 septembrie 1889.[/blockquote]

[blockquote style="1"]Ce este îndreptățirea prin credință? Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu prin care aruncă la pământ gloria omului și care face pentru om ceea ce nu este în puterea lui să facă pentru el însuși. – Mărturii pentru pastori, 456.[/blockquote]

[blockquote style="3"]Nimeni nu poate crede cu inima în neprihănire și să obțină îndreptățirea prin credință, în timp ce continuă practicarea acelor lucruri pe care Cuvântul lui Dumnezeu le interzice, sau în timp ce neglijează orice îndatorire cunoscută. … Pe măsură ce Dumnezeu lucrează în inimă, iar omul își predă voința sa lui Dumnezeu și cooperează cu Domnul, el lucrează în viață ceea ce Dumnezeu lucrează în el prin Duhul Sfânt, astfel că există o armonie între motivația din inimă și practica de zi cu zi. Fiecare păcat trebuie să fie abandonat ca lucrul urâcios care L-a crucificat pe Domnul gloriei și al vieții. … Aceasta se face printr-o continuă predare a voinței, prin ascultarea continuă, prin care binecuvântarea îndreptățirii este menținută. – Solii alese, vol. 1, 396-397.[/blockquote]

Acesta este într-adevăr mesajul îngerului al treilea. „Atunci când noi suntem înveșmântați cu neprihănirea lui Hristos, nu avem nicio poftă pentru păcat; pentru că Hristos va lucra împreună cu noi. … O ușă a fost deschisă și niciun om nu o poate închide, nici cele mai mari sau mai mici puteri; doar tu singur îți poți închide ușa inimii, așa încât Domnul să nu poată să ajungă la tine.” - Review and Herald, 18 martie 1890.

Această experiență din mesajul îngerului al treilea a fost pierdută din vedere în 1888. Animozitatea conducătorilor față de acest mesaj a anulat experiența ploii târzii, care ar fi venit peste biserică. Refuzul nostru de a accepta acest mesaj ne-a ținut departe de a doua Cincizecime. Credința lui Hristos care este primită când noi acceptăm mintea lui Hristos prin locuirea interioară a Duhului Sfânt, trebuie să fie adusă acum în experiența fiecărui credincios care crede că revenirea lui Isus este foarte aproape. Vezi The Seventh-day Adventist Bible Coomentary, vol. 7, pagina 984; Mărturii pentru pastori, 90-97; Review and Herald Extra, 23 decembrie 1890.

Acei ce refuză să se supună tuturor poruncilor lui Dumnezeu în fiecare detaliu fără niciun compromis, fie că sunt lideri, pastori, sau laici, vor fi scuipați afară din gura lui Dumnezeu ca laodiceeni, nepregătiți și nedemni pentru a primi pecetea Dumnezeului cel Viu.

Ei vor adopta teorii false cu privire la profeție și la planul mântuirii și vor adopta o evanghelie falsă.

„Eu de asemenea, am văzut, că mulți nu realizează că trebuie să fie în ordine trăind sub privirile Domnului, fără un mare preot în sanctuar, într-un timp de necaz. Acei care primesc pecetea Dumnezeului cel Viu și sunt protejați în timpul de necaz, trebuie să reflecte în mod deplin chipul lui Isus. Eu am văzut că mulți vor neglija pregătirea atât de necesară și nu vor privi la timpurile de «înviorare» și la «ploaia târzie» care îi poate face în stare să stea în ziua Domnului și să trăiască în fața Sa. O, cum am văzut pe mulți în timpul de necaz fără niciun fel de adăpost! Ei au neglijat pregătirea necesară; de aceea, ei nu vor primi revigorarea pe care toți trebuie să o aibă, pentru a-i face gata să trăiască sub privirile unui Dumnezeu Sfânt. Acei ce refuză să fie cizelați de profeți și eșuează să-și purifice sufletele în ascultare de tot adevărul și care sunt gata să creadă că condiția lor este foarte bună, decât cea din realitate, vor ajunge în timpul căderii plăgilor și atunci vor vedea că ei au avut nevoie să fie cizelați și ciopliți pentru clădire. Dar atunci nu va mai fi timp pentru a face aceasta și niciun Mijlocitor nu va mai pleda cauza lor înaintea Tatălui. Înaintea acestui timp, declarația solemnă și cutremurătoare va fi: «Cine este nedrept să fie nedrept și mai departe; cine este întinat, să se întineze și mai departe; cine este drept, să trăiască și mai departe în dreptate; și cine este sfânt, să se sfințească și mai departe.» (Apocalipsa 22:11). Eu am văzut că nimeni nu poate avea parte de „reînviorare” până când ei nu vor obține victoria asupra fiecărei piedici, asupra mândriei, egoismului, iubirii lumii și asupra fiecărui cuvânt și acțiuni greșite. De aceea, noi trebuie să fim atrași din ce în ce mai aproape de Domnul și în mod serios să căutăm acea pregătire necesară care ne va face capabili să stăm în războiul din ziua Domnului. Fie ca toți să-și aducă aminte că Dumnezeu este sfânt și că nimeni, ci doar ființele sfinte pot vreodată locui în prezența Lui.” – Scrieri timpurii, 71.

„Mesajul neprihănirii lui Hristos răsună de la un capăt al pământului până la celălalt pentru a pregăti calea Domnului. Aceasta este slava lui Dumnezeu care încheie lucrarea îngerului al treilea.” - Mărturii, vol. 6, 19.

Consacrarea permanentă

Mesajul de la 1888 este o chemare la a fi născut din nou în fiecare zi, o chemare la crucificarea sinelui (egoului) clipă de clipă, dacă dorim să vedem Împărăția lui Dumnezeu. Vezi Ioan 3 :6 ; 1 Ioan 3:6-9.

„Neprihănirea din interior va fi dovedită prin neprihănirea din exterior. Cine este neprihănit înăuntru nu este lipsit de inimă și indiferent, ci zi după zi el se dezvoltă în chipul lui Hristos, mergând din putere în putere. Cine este sfințit de adevăr va fi stăpân pe sine și va urma pe urmele lui Hristos până când harul va atinge gloria.” - Review and Herald, 4 iunie 1895.

„Când noi Îl acceptăm pe Hristos, faptele bune vor apărea ca roade evidente că noi suntem pe calea vieții, că Hristos este calea noastră și că noi mergem pe calea adevărată care duce la cer.” - Review and Herald, 4 noiembrie 1890.

„Când Hristos este în inimă, aceasta se va înmuia atât de tare și va fi subjugată prin iubire pentru Dumnezeu și om, încât frământările, căutările de cusururi și disputele nu vor mai exista acolo. Religia lui Hristos în inimă va aduce pentru posesorul acesteia, o victorie completă asupra acelor pasiuni care necesită stăpânirea lor.” - Mărturii, vol. 4, 610.

„Când un om este convertit la Dumnezeu, un nou gust moral este creat; și el iubește lucrurile pe care Dumnezeu le iubește; pentru că viața sa este legată printr-un lanț de aur de promisiunile neschimbătoare, ale vieții lui Isus. Inima sa este atrasă spre Dumnezeu. Rugăciunea sa este: «Deschide‑mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale.» În acest standard neschimbător el vede caracterul Răscumpărătorului și știe că este un păcătos, că el nu trebuie să fie salvat în păcatele sale, ci din păcatele sale; pentru că Isus este Mielul lui Dumnezeu care înlătură păcatul lumii.” - Review and Herald, 21 iunie 1892.

„Pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului, răul prezent va crește din ce în ce mai mult, ducând spre pierzare. Noi putem fi în siguranță doar dacă ne ținem cu putere de mâna lui Isus, privind tot timpul la Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre. El este Ajutorul nostru puternic.” - Review and Herald, 7 octombrie 1890.

„Doar acei care sunt îmbrăcați cu hainele neprihănirii Lui, vor fi capabili să suporte prezența Sa glorioasă, atunci când El va apărea cu putere și mare slavă.” - Review and Herald, 9 iulie 1908.

Fraților, haideți să începem să căutăm acea experiență care în curând va aduce ploaia târzie și a doua Cincizecime. Rugăciunea mea din inimă este să ne rugăm, să postim, să plângem, să studiem pentru experiența aceasta care L-a ținut atâta vreme pe Hristos în afara poporului Său și în afara bisericii Lui. Haideți să nu uităm că „Numai aceia care au fost cercetători sârguincioși ai Scripturilor și care au primit dragostea de adevăr vor fi ocrotiți de amăgirea puternică ce ia lumea în stăpânire.»” – Tragedia veacurilor, 625.

„Mesajul îngerului al treilea trebuie să lumineze pământul cu slava sa; dar doar acelora care au rezistat ispitirii în puterea Celui Atotputernic li se va permite să ia parte la proclamarea acestuia atunci când va deveni o mare strigare .” - Review and Herald, 19 noiembrie 1908.

„Aceia care așteaptă venirea Mirelui, vor spune poporului: «Iată-L pe Dumnezeul tău». Ultimele raze ale luminii harului, ultimul mesaj al milei care va fi dat lumii, este o revelație a caracterului Său, a iubirii Sale. Copiii lui Dumnezeu vor manifesta slava Sa. În propria lor viață și în caracter, ei vor revela ceea ce harul lui Dumnezeu a făcut pentru ei. Soarele Neprihănirii va străluci în fapte bune – în cuvintele adevărului și în faptele de sfințenie.” – Parabolele Domnului Hristos, 415-416.

Mesajul de la 1888 este acum proclamat din nou de rămășița poporului lui Dumnezeu. Nouă ni se spune că acest mesaj adresat laodiceenilor va fi din nou respins de către majoritate. Vezi Mărturii, vol. 5, 10, 50, 136; vol. 1, 609. Dar acolo va fi o rămășiță care va primi mesajul și-l va trăi prin puterea Duhului Sfânt. Isus a zis: „Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.” Matei 22 :14.

Biruința asupra păcatului prin puterea Duhului Sfânt va fi experiența acelora care sunt pecetluiți prin pecetea Dumnezeului cel Viu. Prin trăirea mesajului de la 1888 poporul lui Dumnezeu va face demonstrația finală a iubirii lui Dumnezeu. Poporul lui Dumnezeu, loial, ascultător, credincios și victorios va îndreptăți caracterul Său înaintea universului. Noi trebuie să fim parte a acestei demonstrații finale.

RON SPEAR,
Fondator Hope International