Putere regească

Putere regească

Înainte de deschiderea sesiunii Conferinței Generale din 1901, în biblioteca Colegiului Battle Creek a avut loc o întâlnire în cadrul căreia Ellen White a ținut următoarea cuvântare:

 

Aş prefera să nu vorbesc astăzi, deşi nu din cauză că nu aş avea nimic de spus. Am ceva de spus. Starea de lucruri care există în conferinţă nu este clar înţeleasă de către unii care ocupă poziţii în cadrul conferinţei, sau de alţii care poartă responsabilităţi în alte linii ale lucrării.

Lucrarea se întinde; este în dezvoltare. Lumina pe care o am de la Domnul a fost exprimată din nou şi din nou, nu către aşa de mulţi cum sunt astăzi aici, ci către diferiţi indivizi. Planurile pe baza cărora Dumnezeu doreşte să lucrăm au fost expuse.

Niciodată nu ar trebui ca mintea unui singur om, sau minţile câtorva oameni, să fie privite ca suficiente în înţelepciune şi putere pentru a controla lucrarea şi pentru a spune ce planuri să fie urmate. Povara lucrării în câmpul acesta vast nu ar trebui să rămână peste doi sau trei bărbaţi. Noi nu atingem standardul înalt care, având în vedere adevărul măreţ şi important pe care îl deţinem, Dumnezeu aşteaptă ca noi să-l atingem.

Mereu şi mereu, oamenii au spus, „Glasul Conferinţei este glasul lui Dumnezeu; de aceea totul trebuie să fie raportat la conferinţă. Conferinţa trebuie să-şi dea permisiunea sau să impună restricţia în diferitele ramuri ale lucrării”. Aşa după cum mi-au fost prezentate lucrurile, există un cerc îngust, şi în interiorul acestui cerc strâmt, către care sunt blocate toate intrările, sunt aceia cărora le place să exercite o putere regească. Dar lucrarea dusă în toate câmpurile cere un cu totul alt fel de acţiune. Este nevoie să se pună o temelie diferită de temelia care a fost pusă în trecut.

Am auzit mult despre faptul că totul trebuie să meargă pe căile reglementate. Când vom vedea că aceste „căi reglementate” sunt curăţite şi rafinate, că poartă amprenta Dumnezeului cerului, atunci va fi timpul să se aprobe aceste căi. Dar dacă vedem că solie după solie date de Dumnezeu sunt primite şi acceptate, şi totuşi nicio schimbare nu se face, ştim că o putere nouă trebuie să fie introdusă în căile reglementate. Administraţia căilor reglementate trebuie să fie schimbată cu totul, organizată din nou. Trebuie să fie un comitet, compus nu dintr-o jumătate de duzină de bărbaţi, ci din reprezentanţi din toate ramurile lucrării noastre, din casele noastre de editură, din instituţiile noastre educaţionale, şi din sanatoriile noastre, care au viaţă în ele, care lucrează continuu şi se lărgesc continuu.

Mi-au fost arătate câmpurile care ar fi trebuit să fie deschise în America. Dar unde în California sau în Michigan, cele două mari centre ale lucrării, se face lucrare agresivă? Unde se vede lupta din câmpurile noi?

Dumnezeu doreşte ca lucrarea Lui să fie o putere care să ducă la ridicare, lărgire şi extindere. Dar conducerea lucrării a devenit confuză în ea însăşi. Nu că ar dori cineva să fie greşit sau să facă ceva greşit, ci principiile sunt greşite. Principiile acestea sunt aşa de străine de principiile lui Dumnezeu încât Dumnezeu nu poate binecuvânta pe cei ce lucrează pe baza lor. Ceea ce trebuie să fie făcut, este să se introducă alte minţi. Aceia care au lucrat în aceleaşi canale de ani de zile, sunt descurajaţi şi confuzi. Noi nu putem încredinţa unora ca aceştia responsabilităţile înfricoşătoare care trebuie să fie purtate.

Au fost date în continuu instrucţiuni în ce priveşte principiile sacre, înălţătoare, înnobilatoare care ar trebui să conducă în instituţiile noastre. Interesele Conferinţei Generale şi tot ceea ce se referă la conducerea lucrării, necesită minţi controlate de Duhul Sfânt. Dacă cei însărcinaţi cu lucrarea nu dau dovadă că sunt sub controlul Duhului Sfânt, dacă nu dovedesc că primesc putere de la Dumnezeu pentru a o împărtăşi în responsabilităţile pe care le au, trebuie să se facă o schimbare fără întârziere.

Să ne ferească Dumnezeu, fraţilor, ca această conferinţă să se încheie, aşa cum s-au încheiat conferinţele noastre din trecut, cu aceeaşi conducere, cu acelaşi ton, cu aceeaşi ordine. Domnul vrea ca aceia ce au cunoştinţă de adevăr să-şi vină în fire. El vrea ca ei să se trezească. Este timpul să ne trezim şi să luminăm, căci lumina noastră vine, şi slava Domnului răsare peste noi. Dacă nu vrem să facem aceasta, atunci putem la fel de bine să încheiem astăzi conferinţa, ca şi mai târziu.

După lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu, tot ce este în legătură cu această conferinţă trebuie să fie privit ca foarte sacru. De ce? Pentru că în această vreme lucrarea are să fie pusă pe o bază mai bună. Au fost urmate principii greşite. În ultimii cincisprezece ani au fost luate decizii care nu erau bune; iar acum Dumnezeu ne cheamă la o schimbare. El are nevoie în lucrarea Lui de bărbaţi ai credinţei, capabili, bărbaţi care înţeleg că pentru ei este aşezată o scară pe care să o urce pas cu pas, şi că aceia care vor urca scara, în cele din urmă vor păşi în împărăţia cea veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru, Isus Hristos. Haideţi să înaintăm spre cer. Lăsaţi ca orice fir de egoism ce a fost ţesut în lucrare, să fie scos afară.

Lucrarea ar trebui să fie sută la sută mai sus decât este acum. Agenţiile satanice lucrează cu toată puterea lor pentru a ne slăbi şi distruge, şi dacă nu are loc o trezire în poporul lui Dumnezeu, duşmanul va câştiga biruinţa. Dumnezeu ne cheamă să ne trezim, să ne apucăm de lucrarea Lui, şi să lucrăm pentru acum şi pentru eternitate.

Mulţi păşesc iar şi iar pe acelaşi teren. Bisericile noastre mari ar trebui să furnizeze bărbaţi educaţi, instruiţi şi disciplinaţi, pregătiţi să intre în via Domnului; dar ce fac ele? Câmpurile sărăcăcioase din Sud, strigă la Dumnezeu după ajutor. Câmpurile acestea abia dacă au fost atinse, cu toate soliile pe care Dumnezeu le-a dat de un număr bun de ani.

Este nevoie urgentă ca acestei stări să i se pună capăt. Lăsaţi lucrarea să fie ţesută după modelul după care a fost ţesută până acum, şi în cele din urmă se va distruge. Dumnezeu cheamă la o schimbare decisivă. Nu aşteptaţi până când conferinţa se va încheia, şi după aceea să vă adunaţi forţele ca să vedeţi ce se poate face. Haideţi să vedem ce se poate face acum. Căutaţi ce putere şi ce inteligenţă poate să fie folosită în cadrul conferinţei. Toate acestea să se unească pentru a se ocupa de lucrare în mod inteligent. De aceasta este nevoie.

Fiecare instituţie să aibă ceva de zis în lucrarea cauzei în care are interes. Dumnezeu vrea să fim uniţi în lucrare, să nu fie pusă întreaga povară peste doi sau trei bărbaţi. Dacă nu se face o schimbare, fratele Irwin în curând nu va mai putea lucra de loc. El are nevoie de sprijin. El s-a luptat aşa de mult în lucrare încât trebuie să aibă parte de o schimbare căci altfel se va prăbuşi.

Avem nevoie de bărbaţi care vor sta aşa de credincioşi principiului, ca acul busolei faţă de pol. Dumnezeu va pune la probă bărbaţii cărora le sunt date responsabilităţi în lucrarea Lui, şi dacă ei nu dovedesc că au o idee corectă despre principiile creştine, El îi va îndepărta şi va pune pe alţii în locul lor. Dumnezeu vrea să ştim ce înseamnă să lucrezi pe baza principiilor cerului. El vrea ca aceia ce sunt puşi în funcţii să ştie ce înseamnă ca fiecare să stea în locul şi în poziţia lui, ascultând de cuvintele, „să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.” Fraţilor, haideţi să ne atârnăm cuvintele acestea în cămările minţii. Dacă trăim după planul trasat aici, „nu veţi aluneca niciodată. În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.” 2Petru 1:5-11.

Dumnezeu vorbeşte serios cu noi. El a văzut comportarea avară şi aceasta este vrednică de dispreţ în ochii Lui. Dacă bărbaţii nu se vor schimba, nu vor vedea niciodată împărăţia lui Dumnezeu. Ei sunt aşa de lipsiţi de nobleţe, de generozitate, de gingăşie şi compasiune, precum şi de iubirea lui Hristos, aşa cum dealurile Ghilboa au fost lipsite de rouă şi de ploaie. Ei nu pot fi treziţi ca să-şi vadă starea. A fost spus destul, dar aceasta nu i-a condus la reformă. Solia trimisă de cer este acceptată cu gura, dar nu s-a făcut nicio schimbare. Aceasta este ceea ce mă alarmează. Eu văd că dacă nu este mai multă gingăşie, mai multă compasiune, mai mult din iubirea lui Dumnezeu, atunci binecuvântarea cerului va fi retrasă. Ioan a ştiut despre ce vorbea atunci când a zis, „Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi, deci, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine, şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.”

E nevoie să studiem ceea ce a scris Ioan despre iubirea lui Dumnezeu. Iubirea aceasta nu a fost cultivată, şi dacă nu este cultivată, atunci se dezvoltă opusul ei. Dragostea lui Dumnezeu nu se manifestă în casele noastre de editură. Cei ce au practicat lucruri necinstite, s-au măgulit singuri că sunt oameni de afaceri cu spirit ascuţit, însă ei pierd în loc să câştige şi, dacă nu fac o schimbare, lumina le va fi luată. Ei nu reuşesc să-şi dea seamă că este în interesul instituţiei cu care sunt în legătură, ca ei să acţioneze cu nobleţe în orice vreme, să vină în ajutorul Domnului. Dumnezeu nu ne va achita până când principiile Lui nu sunt urmate în instituţiile noastre.

Dumnezeu vrea să spună exact ceea ce spune. El ne cheamă la o schimbare. Aceleaşi lucruri se repetă, aceleaşi idei sunt urmate, aceleaşi comitete sunt alese. Într-o mică secţiune este un rege care domneşte, iar toţi ceilalţi sunt secunzii lui, în timp ce sunt alţii care ar fi mai capabili să facă lucrarea, deoarece nu lucrează pe baza unor planuri înguste.

Eu simt intens în ce priveşte această problemă. Nu vreau să vorbesc în felul acesta. Dacă vă veţi topi văzând duioşia lui Dumnezeu, cu inimile zdrobite în faţa Lui, aşa încât să nu mai fiţi înşelători, veţi vedea că El urăşte egoismul. Dacă introduceţi egoismul în administrarea cauzei Lui, aceasta face ca fărădelegea să fie de o sută de ori mai mare. Îl faceţi pe Dumnezeu să-i fie ruşine de voi.

Voi trebuie să fiţi reprezentanţii lui Isus Hristos, reprezentanţii caracterului Său. Voi trebuie să dovediţi că îndepliniţi principiile vii ale cerului în fiecare domeniu de acţiune. Dumnezeu nu va accepta focul vostru obişnuit. El vrea să folosiţi focul cel sacru pe care El l-a aprins pe altarul divin. Este dorinţa Lui ca focul acesta să consume tot ceea ce este comun, tot egoismul, tot ce este ieftin. Lucrurile acestea trebuie să fie curăţate din bărbaţii care ajută la pregătirea unui popor care să reziste în ultimul mare conflict, care este chiar asupra noastră. Eu-l trebuie să fie ascuns în Hristos. Când aceasta se întâmplă, va fi văzut Hristos. Hristos va fi văzut, ca marele Lucrător.

Dumnezeu doreşte ca acele comitete care se ocupă de aceleaşi lucruri de atâta timp, să fie eliberate din autoritatea lor. Să li se dea o şansă de viaţă, ca să se vadă dacă nu pot ieşi din făgaşele pe care au intrat. Nu am nicio speranţă că vor putea ieşi, fără o schimbare profundă, deoarece, măcar că Duhul lui Dumnezeu a lucrat asupra lor, totuşi răul este încă acolo fără să fie reformat.

Domnul doreşte ca Duhul Sfânt să pătrundă în această întrunire. El declară că trebuie să fie îndepărtată orice urmă de necinste în tranzacţii, căci El urăşte aceasta. Nicio viclenie nu trebuie să fie exercitată faţă de slujitorii Lui, care lucrează pentru El şi îşi aduc zecimea în tezaur pentru a putea fi susţinută cauza Lui. Tezaurul lui Dumnezeu trebuie să fie alimentat cu zecimea, care trebuie privită ca un fond sacru. Ea este a lui Dumnezeu şi trebuie să fie dată de bună voie, pentru ca lucrarea să fie susţinută. Cei aflaţi în poziţii de răspundere trebuie să acţioneze în aşa fel încât poporul să aibă deplină încredere în ei. Acestor bărbaţi nu ar trebui să le fie frică să descopere la lumina zilei tot ceea ce ţine de administraţia lucrării.

Când lucrarea a fost în faza ei de copilărie, soţul meu obişnuia să se sfătuiască cu bărbaţi cu judecată sănătoasă. Lucrarea era mult mai puţin extinsă decât este acum, dar el nu se simţea capabil să o administreze de unul singur. El şi-a ales sfetnici dintre cei ce purtau responsabilităţi în toate părţile lumii. Şi, după ce se sfătuiau împreună, bărbaţii aceştia se întorceau la lucrarea lor, simţind o mai mare responsabilitate pentru a duce lucrarea înainte în direcţii bune, pentru a ridica, a purifica şi a consolida, aşa încât cauza lui Dumnezeu să poată merge înainte cu putere.

Ar trebui să fim plini de bucurie şi fericire când ne gândim că Dumnezeu ne-a dat privilegiul de a fi împreună lucrători cu El. Noi putem avea toată puterea pe care Dumnezeu S-a angajat să ne-o dea, atunci când ne consacrăm pe noi înşine Lui. În cer s-a luat angajamentul ca toate facilităţile şi bogăţiile cerului să fie împărtăşite fiecărui lucrător sincer şi credincios, care simte că este dependent cu totul de Dumnezeu.

Dacă lăsaţi pe Dumnezeu în afara ecuaţiei, şi permiteţi ca tendinţele voastre moştenite şi cultivate să intervină în lucrarea voastră, atunci sunteţi pe un teren foarte alunecos. Atunci nu croiţi cărări drepte pentru picioarele voastre, ci cărări strâmbe. Nu ne putem permite să facem aceasta. Răscumpărarea noastră a costat prea mult. Hristos Şi-a lăsat deoparte haina regească şi coroana împărătească, şi a coborât din înalta Lui autoritate, pentru ca El, având divinul şi omenescul combinat, să poată să fie o stâncă pe care să omul să poată păşi pentru a ajunge la cer. Aceasta a făcut El, pentru ca oamenii să poată sta pe un teren avantajos împreună cu Dumnezeu. Sfinţenia Lui umple viaţa oricui mănâncă pâinea vieţii şi bea din apele mântuirii. Acela care primeşte şi practică cuvintele lui Hristos, are viaţa veşnică. Viaţa aceasta este în el pentru că el este în Hristos.

Cum îi poate binecuvânta Dumnezeu pe aceia care manifestă spiritul care spune „nu-mi pasă”, un spirit care îi conduce să umble contrar luminii pe care le-a dat-o Dumnezeu? Eu nu vă cer să acceptaţi cuvintele mele. Lăsaţi-o pe sora White deoparte. Nu citaţi cuvintele mele cât veţi trăi, până când nu vă supuneţi Bibliei. Când Biblia ajunge hrana voastră, mâncarea şi băutura voastră, când principiile ei devin elementele caracterului vostru, veţi şti mai bine cum să primiţi sfatul de la Dumnezeu. Astăzi, înalţ cuvântul cel preţios în faţa voastră. Nu mai repetaţi ceea ce am spus, şi nu mai ziceţi, „sora White a spus aşa”. Căutaţi ce spune Domnul, Dumnezeul lui Israel, şi după aceea faceţi ceea ce vă porunceşte. Hristos a spus „trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis”.

Noi trebuie să urmăm principiile pe care Dumnezeu le-a stabilit atunci când avem de-a face unii cu alţii; căci noi suntem cumpăraţi cu sângele lui Hristos. Gândiţi-vă la aceasta! Cumpăraţi cu sângele lui Hristos! Pe El L-a costat viaţa ca să ne aibă. A fost răstignit  pentru noi şi totuşi, aceia pe care El doreşte să-i vadă şezând aproape de cer, dând dovezi inconfundabile despre faptul că ei primesc lumina slavei Sale, umblă în întuneric.

Nu de emoţie avem nevoie, ci de o credinţă vie în cuvântul viu al viului Mântuitor, un Mântuitor care a declarat deasupra mormântului împrumutat de la Iosif, „Eu sunt învierea şi viaţa”. El vrea ca noi să trăim principiile Lui. Dar unii puşi în poziţii de răspundere, nu apreciază aceste principii. Ei au fost puşi la probă şi încercaţi. Trebuie să se facă o schimbare. Daţi-le şansa să meargă în câmp şi să vadă ce înseamnă să lupţi pentru cauză, aşa cum luptă unii dintre slujitorii lui Dumnezeu. Lăsaţi-i să vadă ce înseamnă să zideşti lucrarea, ce înseamnă să înfiinţezi ceva din nimic. Atunci vor înţelege că este dorinţa lui Dumnezeu ca slujitorii Lui să fie legaţi împreună, pentru ca fiecare parte a lucrării Lui să fie conectată cu oricare altă parte, toate fiind unite împreună prin legăturile de aur ale cerului.

Nu trebuie să fie regi în lucrarea noastră, să nu fie oameni care să-şi întindă mâna şi să spună lucrătorilor lui Dumnezeu, „nu puteţi merge acolo; nu vă vom susţine dacă mergeţi acolo”. „Noi”! Ce au ei de-a face cu susţinerea? Sunt ale lor mijloacele de susţinere? Banii vin de la popor, şi Dumnezeu m-a instruit să spun celor ce lucrează în câmpuri lipsite, să meargă la popor şi să le spună care le sunt necesităţile. Ei vor obţine de la popor mijloace pentru a clădi lucrarea în câmpurile în care se află.

Există o lume care trebuie să fie avertizată. Trebuie să avem comitete care să împiedice lucrarea? Dacă privim la oraşele din America, unde sunt monumentele înălţate pentru Dumnezeu? Unde sunt bisericile care să aducă slavă numelui Său? Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru lucrarea misionară medicală. Dumnezeu va chema fiecare suflet care este educat, să lucreze în direcţia aceasta în legătură cu lucrarea evangheliei. El are locuri pentru ei. Nicio piatră să nu fie pusă în calea celor ce se străduiesc să înveţe pe tinerii noştri cum să facă această lucrare. Domnul va arăta pe faţă că El va lucra împreună cu aceia care vor să lucreze. El spune, „Voi sunteţi împreună lucrători cu Dumnezeu”.

M-a durut inima când am fost în California. Acolo sunt tineri care lucrează în biserici, dar unde este puterea pentru a deschide câmpuri noi? Unde sunt aceia care vor să spună „noi nu trebuie să stăm cu aceia care cunosc adevărul, ci trebuie să intrăm în câmpuri noi”?  Este o lume de salvat, dacă bărbaţii şi femeile vor să cedeze cerinţelor adevărului. Seminţele adevărului trebuie să fie semănate. „Ridicaţi-vă ochii şi priviţi câmpurile, care sunt albe, gata pentru seceriş”, a spus Hristos. El vrea ca noi să vedem starea câmpului. Vă veţi mai simţi atunci liberi să călătoriţi din loc în loc, pentru a vizita bisericile? Nu, nu! Dumnezeu să vă ajute şi să vă dea duhul soliei, ca să tânjiţi după suflete şi să nu le daţi drumul până când nu sunt convertite. Aceasta este lucrarea pe care doreşte Dumnezeu să o vadă făcută, şi până când acest spirit nu cuprinde pe fiecare om şi fiecare conferinţă, lucrarea nu poate înainta cu putere. Domnul doreşte ca poporul Său să adopte lumina în ce priveşte reforma sanitară,  conducându-i pe cărările tăgăduirii şi jertfirii de sine.

Oh, cât de mult m-a durut că s-au aruncat obstacole în calea mea în ce priveşte acest subiect. Unii au spus, „Sora White mănâncă brânză, şi de aceea suntem liberi să mâncăm brânză”. Am gustat brânza o dată sau de două ori, dar aceasta e cu totul altceva decât să faci din ea un articol de dietă. Odată, pe când eram la Minneapolis, am şezut la o masă pe care era ceva brânză. Eram destul de bolnavă atunci, şi unii dintre fraţii mei mi-au spus că ei credeau că dacă aş mânca puţină brânză, mi-ar face bine. Am mâncat o bucăţică, şi de atunci s-a relatat în adunări mari cum că sora White mănâncă brânză.

Nu am carne în casa mea de ani de zile. Dar, voi să nu renunţaţi la carne doar pentru că sora White nu o mănâncă. Nu dau nimic pe reforma voastră sanitară dacă aceasta este temelia pe care se bazează. Vreau să staţi în demnitatea voastră personală şi în consacrarea voastră individuală faţă de Dumnezeu, întreaga fiinţă fiind dedicată lui Dumnezeu. „Dacă cineva mânjeşte templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci templul lui Dumnezeu este sfânt, şi templul Lui sunteţi voi.”

Vreau să vă gândiţi la aceste lucruri. Nu faceţi din nicio fiinţă umană criteriul vostru. Voi aveţi un trup care este făcut într-un mod minunat şi uimitor. Ar trebui să ne purtăm cu multă grijă faţă de corpul acesta. Sistemul fizic trebuie să fie menţinut în perfectă ordine, pentru ca puterea creierului să fie pătrunzătoare şi puternică.

Orice povară inutilă pusă în stomac, va înceţoşa creierul. Veniţi la o adunare în felul acesta, după ce mâncaţi o masă copioasă, fără să faceţi exerciţiu fizic, şi ideile voastre nu vor fi bune de nimic. Veţi fi somnoroşi. Nu veţi înţelege cu adevărat propunerile la care vă daţi acordul. Aduceţi-vă dieta în conformitate cu legile naturale, şi o mare schimbare se va vedea.

Nu faceţi referire la ceea ce a spus sora White. Nu vă cer să faceţi aceasta. Dumnezeu mi-a spus că mărturia mea trebuie să fie spusă în faţa acestei conferinţe, şi că eu nu trebuie să încerc să-i fac pe oameni să o creadă. Lucrarea mea este să las adevărul în faţa poporului, şi cei care apreciază lumina din cer, vor accepta adevărul. Dumnezeu vrea ca voi să croiţi cărări drepte pentru picioarele voastre, pentru ca şchiopul să nu trebuiască să se întoarcă din drum.

Domnul doreşte ca împreună cu conferinţa să fie conectată abilitatea pe care El a dat-o lui Dr. Kellogg.  El  vrea ca poporul Său să folosească cât mai mult abilitatea pe care El a revărsat-o peste slujitorii Lui. El nu a dorit ca lucrarea medicală misionară să se separe de lucrarea evangheliei, sau lucrarea evangheliei să fie separată de lucrarea medicală misionară. Acestea trebuie să se îmbine una într-alta. Lucrarea medicală misionară trebuie să fie privită ca lucrarea de pionier. Ea trebuie să furnizeze mijloacele pentru a fi dărâmată prejudecata. Ca braţul drept, ea trebuie să deschidă uşile pentru solia evangheliei.

Dumnezeu vrea ca lucrătorii Lui să stea umăr lângă umăr alături de Dr. Kellogg, care uneori a fost aproape disperat şi aproape şi-a pierdut raţiunea din cauza poziţiilor pe care le-au adoptat unii. Mulţi au aruncat pietre înaintea carului ca să împiedice înaintarea lui, măcar că ar fi trebuit să înţeleagă faptul că Dumnezeu vrea ca lucrarea medicală misionară să meargă înainte.

Înainte să vin la această conferinţă, am avut îndoieli în ce priveşte locul unde să stau pe timpul conferinţei. Dr. Kellogg m-a invitat cu curtoazie să-mi fac din casa lui căminul meu. Dar s-a pus problema că „se va zice că Dr. Kellogg m-a influenţat”. Apoi m-am gândit, „lasă-i să spună, dacă asta vor să spună. Ei au spus-o şi până acum,  măcar că nu aveau vreun motiv mai mare ca acum ca să o spună”. Totuşi, pentru că am dorit să îndepărtez orice motiv posibil pentru poveşti, am decis să nu rămân la locuinţa doctorului. Vineri seara, la momentele noastre de închinare, (la locuinţa din Elmshaven, în nordul Californiei) am cerut Domnului să mă îndrume unde să stau. Am fost bolnavă, şi iar am fost bolnavă. Nu am dorit să particip deloc la conferinţă, pentru că am ştiut că efortul va fi o încordare teribilă pentru mine.

Pe când mă rugam, o lumină dulce mi-a umplut camera, aducând cu ea o mireasmă ca a unor flori frumoase. Apoi parcă o voce mi-a spus „acceptă invitaţia slujitorului Meu, John Kellogg, de a face din casa lui căminul tău. L-am ales ca medic al Meu, şi tu poţi fi o încurajare pentru el”. Acesta este motivul pentru care stau în casa lui Dr. Kellogg. Aş dori ca în orice fel posibil să-l tratez pe Dr. Kellogg ca pe un medic ales de Dumnezeu.  Aceasta este ceea ce voi face. Şi vreau ca fraţii mei să înlăture de la ei vorbirile nedrepte. Să se întrebe, „Ce spune Domnul?” Mergeţi la El pentru a primi ajutor. Nu depindeţi de opiniile fiinţelor omeneşti, căci ele sunt predispuse la greşeală. Mergeţi la Domnul, Dumnezeul lui Israel. El vă va da înţelegere şi cunoştinţă. Voi nu trebuie să vă sprijiniţi pe nicio fiinţă omenească.

La momentele noastre de rugăciune din seara aceea, toată familia a fost copleşită. Deşi nu au ştiut nimic despre ceea ce am văzut, şi-au dat seama că Duhul Domnului era în mijlocul nostru. Binecuvântarea lui Dumnezeu plutea în toată încăperea ca un val al mării. Duhul ne-a luat în stăpânire, iar fratele şi sora Druillard au plâns şi au lăudat pe Domnul. Cu adevărat am avut parte de o revărsare a Duhului. Astfel de lucruri sunt mai de preţ pentru mine decât aurul sau argintul.

Vreau să vă spun, de dragul lui Hristos, uniţi-vă. Nu ne putem reforma dacă ne îndreptăm degetul către greşeli sau către altcineva. El spune, „urăsc efa mică şi greutăţile strâmbe”. El ne cunoaşte pe fiecare dintre noi, şi doreşte să venim într-o legătură strânsă cu El. El i-a spus lui Corneliu unde să-l găsească pe Petru. A ştiut exact unde era Petru de găsit. Îngerul Domnului ar fi putut să-i transmită lui Corneliu solia, dar nu aceasta este calea lui Dumnezeu. El a dorit să stabilească o legătură între Petru şi Corneliu. Lumina pe care i-o dăduse lui Petru, trebuia să fie dată de Petru lui Corneliu.

Fraţii mei, lăsaţi pe Domnul, Dumnezeul lui Israel în mijlocul vostru. Faceţi-I loc. În loc să manifestaţi ură, manifestaţi iubirea lui Dumnezeu. Dumnezeu să ne ajute pe toţi să luăm o poziţie dreaptă.

Eu cred că Dumnezeu este astăzi aici. Dacă nu aş fi crezut aceasta, nu aş fi spus ceea ce am spus. Eu cred că El poate trimite ceea ce am spus, direct în inimile voastre.

Este o lucrare de făcut, nu de a sta departe unii de alţii, ci de a lucra pe baza principiilor lui Dumnezeu. Domnul vrea să staţi în tăria Lui.

El vrea să ne deschidem ferestrele sufletului spre cer şi să le închidem înspre pământ. El vrea să descopere mântuirea Lui. El vrea ca lucrarea medicală misionară şi evanghelia să fie în mod inseparabil legate una de alta. Lucrarea Lui trebuie să fie un întreg în unitate. Dumnezeu are nevoie de talentele pe care i le-a încredinţat lui Dr. Kellogg. El vrea ca talentele existente în instituţiile noastre să fie conectate cu conducerea lucrării Lui. Trebuie să fie formate comitete care să aibă interes în fiecare parte a lucrării. Atunci lucrarea va fi condusă într-un fel mai înalt decât a fost până acum.

Lucrarea misionară medicală deschide calea pentru evanghelie. Aş vrea să spun că Dumnezeu nu a binecuvântat lucrarea aşa cum ar fi vrut să o binecuvânteze dacă ar fi existat apreciere faţă de lucrarea pe care el o poartă. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că Dr. Kellogg nu s-a scufundat în disperare şi infidelitate, aşa cum îmi era teamă că va face. Dr. Kellogg, poate că ţi-am scris cuvinte prea tari, dar am simţit că trebuie să mă ţin de tine, şi să te ţin cu toată puterea pe care o aveam. Apreciez lucrarea care se face în ramura misionară medicală. Cum poate cineva să privească această lucrare şi să nu vadă că Dumnezeu lucrează, este o taină pentru mine.

Este intenţia lui Dumnezeu ca Dr. Kellogg să stea în poziţia pe care o are, ca să dea caracter lucrării, prin faptul că atinge clasele înalte. Poporul lui Dumnezeu ar trebui să se simtă onorat pentru faptul că El le-a dat instituţii prin care clasele înalte pot să fie atinse.

Aş vrea să spun că vreau să mă ocup de lucrarea medicală misionară cu toată abilitatea mea. Noi am făcut tot ce am putut mai bine în această direcţie în Australia. Îi mulţumesc Domnului pentru că binecuvântarea Lui a însoţit lucrarea noastră. Slujitorii lui Hristos trebuie neapărat să stea într-o poziţie cu totul diferită. Ei trebuie să fie evanghelişti; ei trebuie să fie misionari medicali. Ei trebuie să se ocupe de lucrare în mod inteligent. Însă nu este de niciun folos pentru ei să creadă că pot face aceasta, cât timp neglijează lucrarea despre care Dumnezeu a zis că ar trebui să fie legată împreună cu evanghelia. Dacă ei neglijează lucrarea misionară medicală, să nu se gândească că pot duce lucrarea lor înainte cu succes, căci nu au decât pe jumătate din facilităţile necesare.

Domnul încă ne iubeşte. Haideţi să-L lăudăm pentru aceasta. Haideţi să ne ocupăm  de lucrare într-un fel nou, cu inima, cu mintea şi cu energia. Nu mai căutaţi greşeli în fraţii voştri. Eu văd că sunt destui vulturi care pândesc să prade trupurile moarte. Haideţi ca în lucrarea noastră să nu fie nimic de felul acesta. Haideţi să nu mai permitem căutarea de greşeli. Ocupaţi-vă de voi înşivă, şi veţi avea destule de făcut. Dacă vă veţi curăţa sufletele prin ascultare de adevăr, veţi avea ce să împărtăşiţi.

Dumnezeu să vă ajute pe voi, şi să mă ajute pe mine. Am nevoie de ajutor, energie şi putere. Dar nu o citaţi pe sora White până când nu staţi într-o poziţie avantajoasă, în care să ştiţi ce faceţi. Luaţi Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta este plin de mâncare şi băutură. Studiaţi Biblia, şi veţi şti mai mult despre Dumnezeu decât ştiţi acum. Veţi avea ceva proaspăt de împărtăşit altora. Nu vă veţi mai învârti mereu şi mereu pe acelaşi teren. Vă veţi da seama că există o lume întreagă de salvat. Vă cer să vă îmbrăcaţi toată armura, şi asiguraţi-vă că picioarele voastre sunt încălţate cu râvna evangheliei păcii. – Manuscrisul 43, 1901

 


Related Articles

1888, mesajul pierdut din vedere

Ellen White a fost desemnată de către Dumnezeu să împlinească cerințele din Apocalipsa 12:17 și 19:10 „Aici este răbdarea sfinților

Istoria descoperirii soliei 1888

Prezentarea Power Point se găsește mai jos: Istoria descoperirii soliei 1888 from Zguduirea Adventismului

De ce întârzie revenirea lui Isus?

„Credința în revenirea apropiată a lui Hristos este în descreștere. „Domnul meu întârzie să vină” nu este rostit doar în inimă,