Video – Rănit în casa celor care Îl iubeau

Video – Rănit în casa celor care Îl iubeau

1. Rănit în casa celor care Îl iubeau – ISTORIA

2. Rănit în casa celor care Îl iubeau – RESCRIEREA ISTORIEI

Când vorbim despre a doua venire a Domnului Hristos trezim ecourile speranței părinților noștri care au fost dați afară din grădina Edenului. Adam și Eva au plâns mult după grădina pe care o pierduseră și în care doreau să se întoarcă cât mai grabnic. Au plâns după starea de neprihănire și au dorit să se întoarcă acasă. Oare au știu cei doi cum va ajunge lumea la aproximativ 6.000 de ani de la căderea lor? Dar noi, care trăim în această lume, înțelegem oare ce înseamnă pentru om, acasă? Dacă am înțelege poate că ne-am grăbi într-acolo.

Am fost educați să credem că atunci când vorbim de adventiști vorbim despre un popor care așteaptă cu emoție întoarcerea Împăratului Ceresc. Primele clipe ale nașterii acestei mișcări profetice au fost pline de emoția revenirii. Anii de dinainte de 1844 și ziua de 22 octombrie au cernut un popor care să fie pregătit pentru lucrarea cerului din anii următorii. În octombrie 1844 cerul avea o mișcare profetică compusă din câțiva zeci de oameni, care reușiseră să treacă de marea dezamăgire și priveau spre Biblie pentru iluminare divină. Dependența lor de Sfintele Scripturi și de rugăciune a făcut ca asupra lor să vină lumină, multă lumină de la tronul ceresc. Adevărurile fundamentale ale Bibliei au început să fie înțelese unul după altul – tema marii lupte ca temă centrală a Bibliei, lucrarea Domnului Hristos din sanctuarul ceresc, Sabatul zilei a șaptea, starea omului în moarte etc. Marea mișcare adventă a apărut în istorie la un moment profetic crucial. Fiara din Daniel și Apocalipsa primise cu puțină vreme o rană care aștepta vindecarea. Judecata lui Dumnezeu începea în cer, iar cuvintele lui Isus din Matei 24:14 urmau să devină realitate prin predicarea soliilor celor trei îngeri (Apocalipsa 14:6-12). În acest context fiara urma să fie vindecată, iar Dumnezeu avea nevoie de un popor care să mărturisească adevărul lui Isus – legea și evanghelia – mesajul celui de al treilea înger care în timp ce era vestit se transforma într-o mare strigare sub revărsarea ploii târzii.

Strigătul de la miezul nopții: „Iată Miele , ieșiți-I în întâmpinare!” a pregătit un popor care să ducă lumii ultima solie de har, întreita solie îngerească. În același timp, scrisoarea trimisă de Ioan bisericii Laodicea avertiza poporul acesta de starea în care se găsea, nici rece, nici în clocot. Poporul a crezut că a înțeles cele trei solii, misiunea sa, precum și solia Martorului credincios. Aveau convingerea că lucrarea avansează – numărul membrilor crescuse, mesajul dus de ai intra în alte țări, Dumnezeu vorbea cu ei printr-un profet. Am fost educați să credem …

Pe data de 20 noiembrie 1855, în timp ce se ruga, Ellen White a fost luată în viziune. În aceea viziune a văzut că Duhul lui Dumnezeu se îndepărta din biserică. Slujitorii lui Dumnezeu se încrezuseră prea mult în tăria argumentului și nu se bizuiseră așa cum ar fi trebuit pe Dumnezeu (Mărturii, Vol. 1, pagina 113). Desigur, ca și în trecut Dumnezeu nu și-a părăsit poporul, dar trebuie remarcat că „motivul pentru care în ultima vreme viziunile nu au fost mai dese a fost faptul că nu au fost apreciate de biserică.” – Mărturii, Vol. 1, pagina 119. Pe ce ar trebui să cadă accentul citind cele de mai sus? Pe faptul că Dumnezeu nu și-a părăsit poporul sau pe faptul că Duhul și viziunile trebuiau readuse în biserică?

Ellen White a înțeles necesitatea ca poporul lui Dumnezeu să lepede păcatul pentru ca ploaia târzie să cadă asupra lor. În sabatul din 19 noiembrie 1859 Ellen White a vorbit despre încercările lui Ilie și slava lui Dumnezeu care s-a arătat în luarea lui la cer.

„La fel va fi cu cei care merg împreună cu poporul lui Dumnezeu, suferind împreună cu ei încercări, lucrând împreună cu ei atunci când îngerul cel puternic coboară din cer, îmbrăcat cu strălucirea cerului și dă putere celui de al treilea înger. Puterea soliei este simțită de ei. Picături cerești cad asupra lor. Ploaia târzie se varsă în vasele lor.” – Manuscris nepublicat – “Diary,” Manuscript 8, Oct. 10, 1859.

Ellen White aștepta să vadă slava lui Dumnezeu, când îngerul din Apocalipsa 18 dădea putere soliei îngerului al treilea. Aceasta era ploaia târzie.

Peste zece ani, 25 decembrie 1865, sora White a avut o viziune la Rochester, New York. Ei i-a fost arătat că

„ … Pastorii și poporul nu sunt pregătiți pentru timpul în care trăiesc și aproape toți cei care susțin a crede adevărul prezent sunt nepregătiți pentru a înțelege lucrarea de pregătire necesară acestui timp. În starea lor prezentă, cu ambiții lumești, lipsă de consacrare față de Dumnezeu și preocuparea pentru sine, ei sunt cu totul nepregătiți pentru a primi ploaia târzie și de a face tot ce le stă în putință pentru a se împotrivi mâniei lui Satana care, prin invențiile lui, îi poate face să se lepede de credință, încântându-i cu cine știe ce amăgire. Ei gândesc că stau foarte bine când, de fapt, stau foarte rău.” – Mărturii, vol. 1, 466.

Ani mai târziu Ellen White avea să descrie starea bisericii și a misiunii ei în următoarele cuvinte: „Dacă poporul lui Dumnezeu ar fi îndeplinit planul lui Dumnezeu de a-i vesti lumii solia harului, până acum, Hristos ar fi venit pe pământ, iar sfinților li s-ar fi spus bun venit în cetatea lui Dumnezeu.” – Mărturii, vol. 6, 450. Bun venit acasă! Dar nu a fost să fie – lumea nu a fost avertizată pentru că biserica se găsea încă în starea laodiceană.

Bogăția imaginară le furase realitatea. Și totuși am fost educați să credem …

Peste alți câțiva zeci de ani poporul deosebit de privilegiat al lui Dumnezeu avea să se întâlnească la Minneapolis cu solia îndreptățirii prin credință așa cum nu o mai auziseră niciodată și pe care Ellen White o susținea din toate puterile ei. Solia aceasta, după cum avea Ellen White să declare, era solia îngerului al treilea.

„Mi-au scris mulți, întrebându-mă dacă mesajul îndreptățirii prin credință este mesajul celui de-al treilea înger, iar eu am răspuns: «Cu adevărat, este mesajul celui de-al treilea înger». […]” – Review and Herald, April 1, 1890

Din nefericire lumina care a venit la Minneapolis a fost respinsă acolo, iar influența spiritelor de la Minneapolis se simte și în zilele noastre. Acum 126 de ani, poporul lui Dumnezeu a fost binecuvântat de lumina îngerului al patrulea, sub ale cărei raze ar fi trebuit să încheie lucrarea, iar revenirea să aibă loc.

Acasă! Acasă vom ajunge după ce solia îngerului al treilea își va face lucrarea. Până atunci trebuie să înțelegem ce am făcut cu ea.


Related Articles

Manuscripts and Memories of Minneapolis 1888

Colecția Materialele 1888 este formată din scrieri aparținând lui Ellen White. Colecția Manuscripts and Memories of Minneapolis 1888 conține materiale

Pericolele puterii regești

Scopul lui Satana a fost întotdeauna acela de a determina pe oameni să privească pentru conducerea lor la alți oameni,