Solia îngerului al treilea. Care este ea?

Solia îngerului al treilea – această solie alcătuită din trei părţi – este în fiecare privinţă adevăr prezent. Şi dacă în chiar cuvintele ei se arată că această solie este dată având în vedere faptul că ceasul judecăţii lui Dumnezeu „a venit”, atunci când vine timpul ca această solie să fie dată, aceasta va fi doar adevăr prezent complet pentru a crede că „a venit ceasul judecăţii” în adevăr.

Într-adevăr, faptul că această solie a fost dată, are în ea însăși mărturia că a venit ceasul judecăţii Lui, pentru că nicio solie de la Domnezeu nu poate fi dată înainte de vreme. De aceea, ori de câte ori această solie va fi rostită cu glas tare lumii, în acel moment va fi adevărat că a venit ceasul judecăţii lui Dumnezeu. Iar cuvântul soliei care spune aceasta va fi doar înştiinţarea faptului că ceasul judecăţii Lui a venit. Oricine va crede solia, va crede aceasta: el va trebui să o creadă pentru a crede solia, deoarece însuşi cuvântul soliei pe care el pretinde că o crede spune că aşa este. La fel de sigur cum crede aceasta, el va intra oră de oră la judecata lui Dumnezeu şi se va supune tuturor examinărilor judecăţii.

Solia trebuie să ajungă acum în lume. Ea este dată lumii. Aşa a fost de ani de zile. Prin urmare, faptul că a venit ceasul judecăţii lui Dumnezeu a fost de ani de zile, şi este şi acum, adevăr prezent. Mii şi mii de oameni pretind a crede acestă solie. Mii şi mii au pretins de ani de zile a crede această solie. Aşadar, principiul este că întregul popor al soliei a intrat oră de oră la judecata lui Dumnezeu şi, întocmai cum au trăit neîntrerupt, ei s-au supus neîntrerupt tuturor examinărilor acelei judecăţi. Toţi aceştia ştiu că în privinţa lor, a fiecăruia individual, judecata celor vii a început, pentru că ei sunt în viaţă. Pentru ei a venit deja solia lui Dumnezeu că „a venit ceasul judecăţii Lui”. Ei au primit această solie şi corespunzător primirii soliei au intrat în faţa acelei judecăţi, prin urmare ei trăiesc continuu în prezenţa acestui fapt cutremurător. Subsecvent, spunem din nou că pentru aceştia nu mai poate fi loc de întrebări precum „dacă judecata celor vii a început”.

Dacă sunt unii oameni care pretind a crede această solie, şi care totuşi trăiesc aşa cum nu ar trăi dacă ar ştii că judecata a venit şi care ar face o reformă în viaţa lor dacă ar ştii că judecata celor vii a venit, dar care nu ar face această reformă dacă ar fi siguri că judecata nu a venit, atunci care mai este pentru ei rostul soliei că judecata celor vii a început, chiar dacă le-ar fi trimisă personal, direct din cer? Într-un astfel de caz, orice schimbare care ar fi căutată sau făcută, nu ar avea niciun folos. Aceste persoane nu ar fi mai pregătite pentru hotărârea judecăţii decât dacă nu ar fi auzit nimic despre ea. Singura schimbare care ar fi făcută într-o astfel de viaţă ar fi doar din teama de consecinţe, iar nu din dragoste pentru neprihănire. Prin urmare, este cât se poate de firest că într-un astfel de caz, cuvântul nu poate fi: „Este fără prihană, să fie fără prihană şi mai departe”, pentru că el nu este fără prihană, el nu are dragostea de neprihănire în inima lui. Aceasta este dovedită de faptul că, în spatele declarării acestei solii a judecăţii, el a trăit fără să-i pese de judecată. El a cultivat lucruri rele în viaţa lui – lucruri despre care ştie că nu vor trece de judecată – şi continută să le cultive până ce cuvântul îngrozitor că judecata a ajuns la el vine la el personal. Atunci, deodată, şi doar pentru a putea să treacă de judecată şi să scape de consecinţele lucrurilor rele pe care le-a cultivat dispreţuind neprihănirea el începe să facă o mare reformă în viaţa sa!

Dar niciun lucru de acest fel nu va merge la judecata lui Dumnezeu. Oricine va trece în neprihănire de judecata lui Dumnezeu o va face doar pentru că „a iubit neprihănirea şi a urât nelegiuirea”, fie că judecata asupra lui a început sau nu. El iubeşte neprihănirea fiindcă este neprihănire şi urăşte nelegiuirea fiindcă este nelegiuire. El nu va mai cultiva nelegiure în viaţa lui, fie că judecata este peste o mie de ani, fie că judecata este peste un minut.

Prin urmare, pentru oricine declară a crede în solia îngerului al treilea, pentru orice adventist de ziua a şaptea, nu este loc de întrebarea dacă judecata celor vii a început. Oricine crede cu adevărat solia îngerului al treilea, orice adventist de ziua a şaptea adevărat, ştie, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu spune, şi a spus de ani de zile, că „a venit ceasul judecăţii Lui”. Judecata este aici: este un lucru prezent la fel de sigur cum lumea este aici. Ştiind aceasta, orice adevărat adventist de ziua a şaptea trăieşte corespunzător: se pune în faţa judecăţii în timpul vieţii, se aşază oră de oră înaintea scaunului de judecată, pentru că „a venit ceasul judecăţii Lui”. Pentru  cel care crede cu adevărat solia îngerului al treilea acesta este un fapt clar – este adevăr viu.

Cum altfel ar putea da el această solie lumii? Ar putea, cu o oarecare putere a adevărului, să predice altuia că ceasul judecăţii lui Dumnezeu „a venit”, când el însuşi nu crede deloc că „a venit”, ci doar că va veni? Cine din lume nu crede că judecata lui Dumnezeu va veni? Dar solia îngerului al treilea nu este că judecata va veni, ci că exact în acest moment „a venit ceasul judecăţii Lui”.

Din moment ce această judecată, în hotărârea care este pronunţată, este doar o recunoaştere şi declarare a stării care deja există, fiind deci practic instantanee, concluzia este că mijloacele de pregătire pentru această hotărâre cutremurătoare trebuie să fie de aşa fel încât să poată influenţa acea pregătire, de asemenea, în mod instantaneu. Şi exact această asigurare este cea oferită de Domnul în solia măreaţă, glorioasă a îngerului al treilea; pentru că ea poartă „evanghelia veşnică pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui popor”.  Această evanghelie veşnică este „puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede”. „În ea neprihănirea lui Dumnezeu este descoperită prin credinţă şi duce la credinţă” (KJV). Şi toţi cei care sunt astfel făcuţi neprihăniţi, trăiesc fără prihană, pentru că „trăiesc prin credinţă”. Această putere a lui Dumnezeu este creatoare şi, prin urmare, instantanee în modul de acţionare. Orice suflet care iubeşte şi tânjeşte după neprihănire, şi urăşte şi vrea să scape de nelegiure, care aude această solie a evangheliei veşnice înştiinţând că ceasul judecăţii lui Dumnezeu a venit, şi care intră la judecată în acest ceas, poate fi pregătit pentru judecată prin acea evanghelie veşnică. Iar în timp ce se află în prezenţa judecăţii, supunându-se tuturor examinărilor ei şi ţinându-se puternic de această evanghelie veşnică – de puterea ei de a mântui şi de neprihănirea pe care o descoperă –, el este gata pentru criza acelei judecăţi la orice moment din  „ceas”, pentru că, atunci când vine momentul critic în care se ajunge la numele său, el este fără prihană prin „puterea lui Dumnezeu” şi prin neprihănirea lui Dumnezeu, pe care acea evanghelie i-a dat-o. Şi cu mare bucurie Judecătorul va rosti aceste cuvinte vesele: „Să fie fără prihană şi mai departe”.

Aceasta este, până acum, ceea ce este solia îngerului al treilea în Duh şi adevăr. Şi din acest motiv neprihănirea prin credinţă este „cu adevărat solia îngerului al treilea”. Această solie de la Dumnezeu declară că „a venit ceasul judecăţii Lui”. Crezi tu lucrul acesta?

Review and Herald, 23 ianuarie 1900

Citește întreaga serie.