Breaking News

Disciplina corectă în școală

Disciplina corectă în școală

Am avut în școala de la __ elevi turbulenți care nu au ținut cont de învățăturile din Cuvântul lui Dumnezeu și prin comportamentul lor au trădat adevărurile sacre. Domnul a privit din ceruri asupra lor și a văzut obiceiurile lor rele și mărturia greșită dată prin purtarea lor. Pentru ei s-a lucrat cu credincioșie; însă erau mult prea aproape de oraș, unde erau multe ispite. Ei au uitat să fie credincioși față de Legea cea sfântă a lui Dumnezeu și au neglijat poruncile Lui. Erau niște infatuați și au dovedit lipsă de integritate morală. Parcă ar fi fost la lucru o agenție de-a lui Satana pentru a-i descuraja pe profesori și a demoraliza școala. Unii profesori nu au avut o influență bună. Când ar fi trebuit să acorde toată atenția disciplinei și ordinii, acești profesori, deși cunoșteau toate necazurile pe care studenții răzvrătiți le produseseră directorului și conlucrătorilor acestuia, care erau împovărați de lucru și care Îl căutau pe Domnul cu toată stăruința, ei au arătat simpatie pentru cei care slujeau vrăjmașul în modul cel mai deschis. Studenții — răufăcătorii — știau acest lucru. Doar câțiva au avut tăria de a-și recunoaște greșelile, până când lucrul le-a fost prezentat foarte clar — și ei au recunoscut că nu s-au supus regulilor școlii și că atunci încercaseră să se ascundă după minciuni.

Facultatea a organizat întâlniri speciale pentru a vedea ce este cel mai bine de făcut. A fost o voce în aceste consilii care a încercat să contracareze planurile introduse pentru păstrarea disciplinei și ordinii. Prin acest glas, cuvinte indiscrete le-au fost strecurate studenților în legătură cu cele discutate în consiliu. Aceste lucruri au fost recepționate de studenți. Ei gândeau că este bună o astfel de profesoară, că este inteligentă, că simte împreună cu făcătorii de rele. În acest fel, brațele acelora care duceau o sarcină grea nu au fost întărite, ci slăbite. Eforturile făcute pentru a reprima răul au fost socotite ca fiind dure și lipsite de milă. „Tinerii trebuie să aibă și ei timp să se distreze”, se tot repeta de-acum, în alte cuvântări insipide. Un cuvânt scăpat pe aici, unul pe dincolo au avut un efect dăunător; iar făcătorii de rele erau conștienți că în școală existau din aceia care considerau că purtarea lor rea, cu minciuni și înșelătorii, nu este un păcat mare. Însă a ține continuu partea făcătorului de rele, neluând în seamă îndepărtarea lui de calea neprihănirii, a adevărului și a integrității neclintite, este un păcat grozav împotriva lui Dumnezeu.

Se aflau în școală studenți care erau întreținuți pentru că ei înșiși nu avuseseră mijloacele necesare. Aceștia ar fi trebuit să facă tot ce le stătea în putere pentru a trage foloase și să-și arate în acest fel mulțumirea față de Dumnezeu și pentru bunătatea prietenilor care îi ajutaseră.

Când tinerii și tinerele sunt convertiți în ce privește fapta și adevărul, toți cei care au vreo legătură cu ei vor vedea o schimbare decisivă. Nu vor mai fi ușuratici, nu se va mai vedea dorința continuă după distracții și plăceri egoiste, nu va mai exista dorul după un anumit fel de schimbare și dorința după petreceri și excursii.

Ascultați cuvintele Marelui Învățător: „Căci pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer și dă lumii viața” (Ioan 6, 33). Nu trebuie să fim reduși și indolenți, trăind doar pentru distracții obișnuite, pământești. Viața este dată fiecărui credincios atât pentru confort, cât și pentru cumpătare. Toți pot avea bucurie, datorită mulțumirii de a-L avea pe Hristos locuind ca oaspete în inimile lor.

Când Domnul Hristos a spus mulțimilor: „Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer și dă lumii viața”, cineva din mulțime a spus: „Doamne, dă-ne totdeauna această pâine” (Ioan 6, 34). Pâinea din cer era în mijlocul lor, însă ei nu L-au recunoscut ca pâine a vieții. Atunci Domnul Isus a spus cu claritate: „Eu sunt Pâinea vieții; cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; și cine crede în Mine, nu va înseta niciodată” (Ioan 6, 35).     

Capitolul 6 din Ioan conține cele mai prețioase și importante adevăruri pentru toți cei care învață în școlile noastre. Dacă doresc acea educație care va dura cât timpul și veșnicia, atunci ei trebuie să pună în practică, în viața lor, minunatele adevăruri din acest capitol. Întregul capitol este deosebit de instructiv, însă este foarte puțin înțeles. Noi îi îndemnăm pe studenți să țină seama de aceste cuvinte ale Domnului Hristos, pentru a putea înțelege privilegiile pe care le au. Domnul Isus ne învață ce este El pentru noi și care vor fi avantajele dacă fiecare, în mod individual, ne vom hrăni cu cuvintele Sale, dându-ne seama că El este marele centru al vieții noastre. „Cuvintele pe care vi le spun Eu sunt duh și viață”, a spus El.

Avându-L pe Domnul Hristos în inimă, noi avem privirea ațintită numai spre slava lui Dumnezeu. Noi trebuie să ne luptăm să înțelegem ce înseamnă a fi în desăvârșită unire cu Hristos, care este jertfa pentru păcatele noastre și pentru păcatele întregii lumi, înlocuitorul și garantul nostru în fața Domnului Dumnezeului cerurilor. Viața noastră trebuie să fie legată de viața lui Hristos, noi trebuie să ne hrănim continuu de la El, să avem părtășie cu El, pâinea vie care s-a coborât din cer, alimentându-ne continuu dintr-o fântână mereu proaspătă, care ne oferă în permanență comori îmbelșugate. Când aceasta este într-adevăr experiența creștinului, atunci în viața lui se va vedea dinamism, simplitate, umilință, blândețe și smerenie a inimii, toate acestea arătând tuturor cu cine este el în legătură, și anume că a fost cu Isus și a învățat de la El.

Această experiență le dă tuturor profesorilor acele calificări necesare pentru a fi un reprezentant al lui Isus Hristos. Metodele de învățare ale Domnului Hristos, dacă vor fi urmate, vor da forță și o direcție bună aceluia care le folosește și se roagă pentru ele. Cel care este martor pentru Hristos nu va da o mărturie îngustă, searbădă, lipsită de viață, ci va fi întocmai ca și când se ară un câmp, stimulând conștiința, deschizând inima și pregătind-o pentru sămânța adevărului.

Nici unul din cei care lucrează cu tinerii nu ar trebui să aibă o inimă împietrită, ci să fie plin de afecțiune, blând, milos, curtenitor, sociabil; totuși, ei ar trebui să știe ce observații trebuie făcute și chiar să mustre atunci când trebuie dezrădăcinate anumite rele. Încurajați-i pe tineri să aducă slavă lui Dumnezeu, dând expresie mulțumirii lor față de Domnul pentru toate îndurările Sale. Mulțumirile lor să fie adesea rostite în inimă și cu glas tare; de asemenea, trebuie dovedite tăgăduirea de sine și sacrificiul de sine. Dacă cei care pretind că sunt ucenicii lui Hristos vor mânca trupul Lui și vor bea sângele Lui, acestea fiind Cuvântul Lui, ei vor avea viață veșnică, „și Eu îl voi învia în ziua de apoi”, spune Domnul Hristos. „Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană și sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu, rămâne în Mine și Eu rămân în el.” (Ioan 6, 55.56).

„După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa, cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi și el prin Mine.” (Ioan 6, 57). Câți au avut această experiență? Cine își dă seama de adevărata însemnătate a acestor cuvinte? Vom căuta noi, fiecare, în mod individual, să înțelegem Cuvântul lui Dumnezeu și să îl punem în practică? Dacă îl vom crede, acest cuvânt va fi, pentru fiecare suflet cu adevărat convertit, darul mărinimos al harului. Nu poate fi cumpărat cu bani. Noi trebuie să fim tot timpul conștienți că nu primim harul datorită meritelor noastre, deoarece tot ce avem este darul lui Dumnezeu. El ne spune: „Fără plată ați primit, fără plată să dați”.

Atmosfera necredinței este greoaie și apăsătoare. Râsul amețitor, glumele, spiritul ușuratic îmbolnăvesc sufletul care se alimentează de la Hristos. Vorbirea ușuratică și nesăbuită îi produce durere. Citiți 1 Petru 1, 13-18 cu o inimă smerită. Cei cărora le place să vorbească vor vedea că trebuie să-și aleagă cuvintele cu grijă. Fiți atenți cum vorbiți. Fiți atenți cum reprezentați religia pe care ați acceptat-o. Poate voi simțiți că nu este păcat să bârfiți și să vorbiți despre lucruri de nimic, însă acest lucru Îl întristează pe Mântuitorul și îi mâhnește pe îngerii cei sfinți.

Ce mărturie aduce Petru? „Lepădați dar orice răutate, orice vicleșug; orice fel de prefăcătorie, de pizmă și de clevetire; și, ca niște prunci născuți de curând, să doriți laptele duhovnicesc și curat, pentru ca prin el să creșteți spre mântuire, dacă ați gustat în adevăr că bun este Domnul.” (1 Petru 2, 1-3). Din nou, aici este scos în evidență același principiu. Nimeni nu trebuie să facă vreo greșeală. Dacă, precum niște prunci, veți dori după laptele curat al Cuvântului, pentru ca să puteți crește prin el, nu veți avea poftă pentru felul de mâncare al vorbirii de rău, ci orice mâncare de acest fel va fi de îndată respinsă, deoarece aceia care au gustat că Domnul este bun nu pot mânca din mâncarea vorbirii de rău, nesăbuite, și a clevetirii, calomnierii. Ei vor spune în mod hotărât: „Luați acest fel de mâncare din fața mea; eu nu vreau să mănânc o astfel de mâncare. Aceasta nu este pâinea din ceruri. Aceasta înseamnă a mânca și a bea din același spirit al diavolului, căci preocuparea lui este aceea de a pârî pe frați.”

Fiecare suflet trebuie să cerceteze cu atenție ce hrană folosește pentru minte. Când vin la voi cei cărora le place să vorbească și care sunt înarmați și echipați să zică: „spune-mi mie și eu voi duce zvonul mai departe”, stai pe loc și gândește-te dacă această discuție este folositoare din punct de vedere spiritual, pentru ca într-o conversație spirituală să poți mânca trupul și bea sângele Fiului lui Dumnezeu. „Apropiați-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă și scumpă înaintea lui Dumnezeu.” (1 Petru 2, 4). Aceste cuvinte spun foarte mult. Noi nu trebuie să fim bârfitori, clevetitori și pârâtori; noi nu trebuie să fim mincinoși. Dumnezeu ne interzice să ne angajăm în lucruri de nimic, în discuții nesăbuite, în glume, flecării, sau să vorbim cuvinte fără rost. Noi vom da socoteală înaintea lui Dumnezeu de ceea ce spunem. Vom fi aduși la judecată datorită cuvintelor noastre pripite, care nu fac bine nici celui care le rostește și nici celui care le aude. Atunci, haideți să rostim cu toții cuvinte spre zidire. Aduceți-vă aminte că sunteți de preț în ochii lui Dumnezeu. Nu îngăduiți ca vorbele ușuratice, deșarte, nechibzuite, sau principii greșite să alcătuiască experiența voastră creștină.

„Aleși ai lui Dumnezeu și de preț.” Gândiți-vă voi, care purtați Numele lui Hristos, ați gustat să vedeți cât de bun este Domnul? Ați experimentat voi ceea ce se spune în Ioan 6 — să mâncați și să beți sângele Fiului lui Dumnezeu?Ca niște prunci nou-născuți, doriți voi laptele curat al Cuvântului, pentru ca să puteți crește prin el? Ați fost voi convertiți vreodată cu adevărat? Ați fost născuți din nou? Dacă nu, atunci este timpul să aveți acea experiență despre care a vorbit Domnul Hristos unuia din mai marii lui Israel. „Trebuie să te naști din nou”, i-a spus El. „Dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.” Aceasta înseamnă că el nu poate discerne cerințele esențiale pentru a face parte din acea împărăție spirituală. „Nu te mira că ți-am zis: Trebuie să vă nașteți din nou” (Ioan 3, 7). Dacă vă deschideți mintea ca să poată pătrunde Cuvântul lui Dumnezeu, fiind hotărâți să-l puneți în practică, atunci lumina va veni; căci Cuvântul dă pricepere omului de rând.

Aceasta este educația de care au nevoie toți studenții. Când se dobândește această educație, când sunt convertiți, viața ușuratică pe care au avut-o până acum se va schimba. Cerurile din întregul univers vor privi caracterele care au fost transformate. Spiritul ușuratic, obișnuit, va fi abandonat, iar picioarele lor vor fi puse pe prima treaptă a scării, care este Hristos Isus. Ei vor urca spre cer pas cu pas, treaptă cu treaptă. Domnul Hristos va fi descoperit în spiritul lor, în cuvintele și faptele lor.

„Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o casă duhovnicească, o preoție sfântă, și să aduceți jertfe duhovnicești, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.” (1 Petru 2, 5). Profesorii și studenții să studieze această reprezentare simbolică, pentru a vedea dacă fac parte din acea clasă care, prin harul îmbelșugat dăruit, dobândesc o experiență care este în armonie cu experiența reală, autentică, pe care trebuie să o aibă orice copil al lui Dumnezeu, dacă dorește să înainteze.

Când a venit la El, Domnul Hristos i-a prezentat lui Nicodim condițiile vieții divine, învățându-l chiar abecedarul convertirii. Nicodim a întrebat: „Cum se poate așa ceva?” (Ioan 3, 9). „Tu ești învățătorul lui Israel”, i-a răspuns Isus, „și nu pricepi aceste lucruri?” (Ioan 3, 10). Această întrebare poate fi pusă în dreptul multor profesori care dețin poziții de răspundere, dar care au neglijat cea mai importantă lucrare pe care o mai aveau de făcut pentru ei înainte de a deveni profesori. Dacă cuvintele lui Hristos ar fi fost primite în suflet, s-ar fi dat dovadă de mult mai multă înțelepciune și o cunoaștere spirituală mult mai profundă cu privire la ceea ce înseamnă să fii un ucenic și un urmaș sincer al lui Hristos. Când încercarea și necazul vor veni peste fiecare suflet, se vor produce apostazii. Oameni trădători, neînduplecați, nesăbuiți, trufași și încrezători în sine vor părăsi adevărul, făcând o epavă din credința lor. De ce? Pentru că ei nu au săpat adânc și nu și-au făcut o temelie trainică. Ei nu s-au așezat pe Stânca cea veșnică. Atunci când solii Domnului le prezintă cuvintele Sale, ei murmură și socotesc calea prea îngustă. Ca și cei despre care se credea că sunt ucenici ai lui Hristos, dar cărora nu le plăceau cuvintele Sale și nu au mai mers cu El, ei Îl vor părăsi pe Hristos.

„Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.” (Ioan 6, 44). Cum îl atrage? „În prooroci este scris: «Toți vor fi învățați de Dumnezeu». Așa că oricine a ascultat pe Tatăl, și a primit învățătura Lui, vine la Mine.” (Ioan 6, 45). Sunt oameni care aud, dar care nu învață această lecție ca niște studenți silitori. Ei au doar o formă de evlavie, dar nu sunt credincioși. Ei nu cunosc adevărul din practică. Ei nu sunt întemeiați pe cuvânt. „De aceea, lepădați orice necurăție și orice revărsare de răutate și primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele. Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri. Căci dacă ascultă cineva Cuvântul și nu-l împlinește cu fapta, seamănă cu un om care își privește fața firească într-o oglindă; și după ce s-a privit, pleacă și uită îndată cum era.” (Iacov 1, 21-24). El nu a lăsat ca mintea sa să fie impresionată atunci când și-a analizat cursul vieții, privindu-se în marea oglindă morală. Nicodim nu și-a văzut defectele de caracter. El nu s-a schimbat și, uitând totul în legătură cu impresia făcută, nu a mers pe calea lui Dumnezeu, ci pe propria sa cale, continuând să rămână netransformat.

Ascultați singura cale corectă pentru oricine dorește să aibă o experiență sigură, deplină: „Dar cine își va adânci privirile în legea desăvârșită, care este legea slobozeniei, și va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta (căci este o lucrare de făcut, care, dacă este neglijată, pune în primejdie sufletul), acest om va fi fericit în lucrarea lui. Dacă crede cineva că nu este religios și nu-și înfrânează limba, ci își înșeală inima, religia unui astfel de om este zadarnică. Religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani și văduve în necazurile lor și să ne păzim neîntinați de lume.” (Iacov 1, 25-27). Aduceți la îndeplinire aceste lucruri, ca un test pentru religia curată și neîntinată, și binecuvântarea lui Dumnezeu va urma cu siguranță.

„Căci este scris în Scriptură: «Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; și cine se încrede în El, nu va fi dat de rușine».” (1 Petru 2, 6). Observați reprezentarea din versetul 5: „Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o casă duhovnicească, o preoție sfântă, și să aduceți jertfe duhovnicești, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.” Atunci, aceste pietre vii vor exercita o influență reală, practică, în casa duhovnicească a Domnului. Ei sunt o preoție sfântă, împlinind un serviciu curat, sacru. Ei aduc jertfe spirituale, primite de Dumnezeu.

Domnul nu va accepta un serviciu care nu este făcut din inimă, un șir întreg de ceremonii din care Domnul Hristos lipsește cu desăvârșire. Copiii Lui trebuie să fie pietre vii în clădirea lui Dumnezeu. Dacă toți s-ar preda fără rezerve lui Dumnezeu, dacă ar înceta să facă planuri care să aibă în vedere doar distracțiile, excursiile și asocierile cu cei iubitori de plăceri și ar studia cuvintele: „Nu sunteți ai voștri; căci ați fost cumpărați cu un preț; proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul vostru și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu”, ei n-ar mai înseta niciodată după schimbare sau senzațional. Dacă este spre binele nostru să fim spirituali și dacă mântuirea poporului nostru depinde de întemeierea și înrădăcinarea noastră pe Stânca cea veșnică, nu ar fi mai bine să ne angajăm în a căuta ceea ce va ține toată clădirea legată de piatra din capul unghiului, ca să nu fim confuzi și dezorientați în ce privește credința noastră.

„Cinstea aceasta este dar pentru voi, care ați crezut! Dar pentru cei necredincioși, «piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului»; și «o piatră de poticnire și o stâncă de cădere». Ei se lovesc de ea pentru că n-au crezut Cuvântul, și la aceasta sunt rânduiți.” (1 Petru 2, 7.8). Toți bărbații, toate femeile și tinerii sunt rânduiți să facă o anumită lucrare. Însă unii se împiedică de cuvântul adevărului. Acesta nu este în armonie cu înclinațiile lor și de aceea ei refuză să fie împlinitori ai Cuvântului. Ei nu vor să poarte jugul lui Hristos, care constă în a asculta desăvârșit de Legea lui Dumnezeu. Ei privesc la acest jug ca la o povară, iar Satana le spune că el îl va îndepărta de la ei și vor deveni ca niște dumnezei. Nimeni nu îi va conduce și nici nu le va dicta; ei vor putea face ceea ce le place și vor avea toată libertatea pe care o doresc. Într-adevăr, ei au fost oprimați și obstrucționați în diferite moduri în viața lor religioasă, însă acea viață religioasă pe care o trăiesc ei este o farsă. Ei au fost rânduiți să fie împreună lucrători cu Domnul Isus Hristos și, trăgând la jug împreună cu Hristos, era unica lor șansă pentru a obține odihna desăvârșită și libertatea. Dacă ar fi făcut acest lucru, nu ar fi fost dezorientați niciodată.

„Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat să fie al Lui, ca să vestiți (prin capacitățile voastre, să atrageți atenția la voi înșivă și să căutați slava proprie? Nu, nu), ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat (la o viață grea, dezgustătoare de robie?) din întuneric la lumina Sa minunată.” (1 Petru 2, 9).

Vreți voi să vă gândiți la starea înaltă pentru care am fost desemnați? Cei care poartă Numele lui Hristos se vor îndepărta de orice rău? Ne vom agita noi sub jugul lui Hristos? Când vă place distracția și iubiți petrecerile și doriți să aveți un timp special de senzație pentru înălțarea eului, bucurându-vă și având plăcere pentru cele firești, în loc să faceți voia lui Dumnezeu, găsiți voi odihnă îndeplinind aceste lucruri? Nu cumva templul lui Dumnezeu din viața voastră este construit pe baza ideii voastre superficiale cu privire la creștinism? „Să aveți o purtare bună în mijlocul Neamurilor pentru ca în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe niște făcători de rele, prin faptele voastre bune, pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.” (1 Petru 2, 12). Oare nu trebuie să fie Cuvântul lui Dumnezeu călăuza noastră și stimulatorul nostru? Va mai zăbovi cineva pentru a studia acest cuvânt? Vor mai exista așa-ziși creștini, care prin viața lor ajung să dezonoreze credința, doar pentru că ei doresc să trăiască pentru a satisface propriile lor înclinații firești? În timp ce susțin că sunt cu adevărat de partea credinței, vor merge ei pe o cale prin care vor batjocori credința și dezonora adevărul de origine divină? Cine a prețuit ocaziile valoroase acordate în timpul de har pentru a-și forma caractere pe care Dumnezeu să le poată aproba, deoarece poartă jugul ascultării pe care l-a purtat Hristos? Ce spune El cu privire la aceasta? „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.” (Matei 11, 29.30).

Mulți dintre cei care pretind a crede în Hristos nu poartă acest jug. Ei cred că fac acest lucru, însă, dacă nu ar fi amăgiți și înșelați de Satana, ei ar avea gânduri corespunzătoare credinței lor și marilor adevăruri pe care susțin că le cred. Ei își vor da seama că acele cuvinte rostite de Hristos au o anumită însemnătate pentru ei. „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să mă urmeze.” (Marcu 8, 34 u.p.). Dacă Îl urmați pe Isus, voi sunteți ucenicii Lui; dacă urmați propriile voastre impulsuri sau inima voastră nesfințită, voi spuneți în mod deschis: nu vreau calea Ta, Doamne, ci calea mea.

Trebuie să luăm seama la această situație și să decidem care ne este scopul. Sunt profund preocupată de tinerii și tinerele care s-au înrolat în armata Domnului. Dragostea mea pentru Domnul Isus Hristos mă umple de iubire pentru sufletele pentru care a murit Hristos. Cuvintele: „Voi sunteți lucrători împreună cu Hristos” înseamnă mult. Nimeni nu poate pune condiții lui Dumnezeu. Voi sunteți slujitori ai viului Dumnezeu și toți cei care vor fi educați în școala noastră trebuie să fie instruiți pentru a fi lucrători.

Ei lucrează pentru a-și forma principii corecte. Ei trebuie să se lege de Hristos prin credință. Astfel pot aduce o mare satisfacție întregului univers. Dacă fiecare dintre cei care se înrolează ca voluntari în armata Domnului va face tot ce poate mai bine, Dumnezeu va face restul. Ei nu trebuie să socotească nimic ca aparținându-le. Când se luptă pentru victorie, ei trebuie să se lupte legitim. Cuvântul trebuie să fie învățătorul lor. Ambiția nesfântă nu îi va ajuta să progreseze, căci numai Dumnezeu le poate da adevărata înțelepciune și pricepere; însă El nu va lucra cu Satana. Dacă ei nutresc invidie și ambiție nesfântă, dacă ei luptă pentru biruință spre a dobândi slavă omenească, mintea va fi tulburată. Faceți tot ce puteți mai bine. Înaintați cât mai repede cu putință pentru a atinge un înalt standard în lucrurile spirituale. Cufundați eul vostru în Isus Hristos și puneți-vă ca țintă întotdeauna să aduceți slavă Numelui Său. Păstrați mereu în minte gândul că talentul, învățătura, poziția, bogăția și influența sunt daruri de la Dumnezeu; de aceea, ele trebuie să Îi fie consacrate. Căutați să dobândiți o educație care să vă califice spre a fi ispravnici înțelepți ai harului felurit al lui Isus Hristos, slujitori ai lui Hristos, gata să îndepliniți porunca Sa.

Fie ca toți studenții să-și formeze o concepție cât mai largă cu privire la obligațiile lor față de Dumnezeu. Ei nu trebuie să aștepte cu nerăbdare încheierea școlii, când vor face o lucrare mare, faimoasă. Ei trebuie să studieze cu seriozitate cum își pot începe lucrarea practică în viața de studenție, trăgând la jug împreună cu Hristos. Orice pornire să fie de partea Domnului. Nu-i trageți în jos și nu-i descurajați pe aceia care vă sunt profesori! Nu le împovărați sufletele, manifestând un spirit de neseriozitate și o desconsiderare nepăsătoare a regulilor.

Studenți, voi puteți face ca această școală să aibă succes, fiind împreună lucrători cu profesorii voștri, pentru a-i ajuta pe alți studenți și cu zel să vă înălțați pe voi înșivă de la un standard obișnuit, comun, de jos. Fiecare să vadă ce îmbunătățiri poate face, îndreptându-și purtarea după principiile Bibliei. Cei care vor căuta să fie ei înșiși înălțați și înnobilați conlucrează cu Domnul Isus Hristos, devenind rafinați în vorbire, iar în ce privește temperamentul, sub călăuzirea Duhului Sfânt. Ei trag la jug împreună cu Domnul Isus Hristos. Ei nu vor fi agitați și nici nu vor deveni neascultători sau turbulenți, egoiști, preocupându-se doar de plăcerile lor proprii și de mulțumirea lor. Ei își unesc toate eforturile cu Isus Hristos ca mesageri ai harului și iubirii Sale, împărtășind și altora din harul Său. Inimile lor bat la unison cu inima lui Hristos. Ei sunt una cu Hristos în spirit, una cu Hristos în acțiune. Ei caută să depoziteze în minte prețioasele adevăruri ale Cuvântului lui Dumnezeu, pentru ca fiecare să poată face lucrarea încredințată lui de către Dumnezeu, pentru a aduna laolaltă razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii, ca să poată străluci asupra altora.

Dacă vegheați, vă rugați și faceți eforturi stăruitoare în direcția cea bună, veți fi cu totul pătrunși de spiritul lui Isus Hristos „Îmbrăcați-vă în Domnul Isus Hristos, și nu purtați grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziți poftele” (Romani 13, 14). Fiți hotărâți să faceți ca această școală să aibă succes; și dacă acordați atenție sfatului dat de Cuvântul lui Dumnezeu, puteți merge bine înainte cu dezvoltarea puterii intelectuale și morale, ceea ce va produce bucurie chiar și îngerilor, iar Dumnezeu Se va bucura de voi cântând. Dacă sunteți sub disciplina lui Dumnezeu, veți asigura cooperarea și armonia dintre puterile fizice, mintale și morale și cea mai deplină dezvoltarea facultăților date vouă de Dumnezeu. Nu lăsați ca lăudăroșenia și poftele tinereții, care se manifestă prin nenumărate ispite, să facă din ocaziile și privilegiile voastre un eșec. Zi de zi îmbrăcați-vă cu Hristos și, în scurta perioadă de încercare pe care o aveți în fața voastră, păstrați-vă demnitatea în puterea lui Dumnezeu, ca împreună lucrători cu cei mai înalți agenți, pe perioada vieții voastre școlare.

Toți trebuie să spună: nu voi da greș. Prin influența mea, eu nu mă voi trăda pe mine însumi sau pe colegii mei în mâinile vrăjmașului. Voi da atenție cuvintelor Domnului. „Să se prindă de tăria Mea, ca să facă pace cu Mine, și va fi în pace cu Mine.” Să vă amintiți întotdeauna că aveți de partea voastră pe Cineva care vă spune: „Nu vă temeți.” „Eu am biruit lumea.” Nu uitați că Hristos a venit ca Prinț al cerului și S-a angajat într-o luptă veșnică împotriva principiilor păcatului. Toți cei care se unesc cu Hristos vor fi de partea lui Dumnezeu în acest război.

„Și Eu Însumi Mă sfințesc pentru ei, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr.” (Ioan 17, 19). Domnul Isus este calea, adevărul și viața; și cei care se unesc cu El, îmbrăcându-se cu El, vor lucra împreună cu El, conformându-se principiilor adevărului. Privind, ei sunt pătrunși de adevăr și se unesc cu Hristos pentru a transforma templul viu dedicat idolilor, pentru ca ființa omenească să poată fi curățită, rafinată, sfințită, un templu în care să locuiască Duhul Sfânt. „Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău și li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei și Eu să fiu în ei.” (Ioan 17, 26). Domnul S-a îngrijit ca dragostea Sa îmbelșugată să ne fie acordată ca har al Său din abundență, ca o moștenire a noastră în această viață, care să ne facă în stare să-l răspândim și altora, trăgând la jug împreună cu Hristos. Domnul Isus transmite vitalitatea unei iubiri curate și sfinte, care circulă în toată ființa noastră. Când această dragoste este exprimată în caracter, ea le descoperă tuturor acelora cu care ne asociem că este posibil ca Dumnezeu să ia chip înăuntrul nostru, nădejdea slavei. Aceasta arată că Dumnezeu i-a iubit pe cei ascultători așa cum Îl iubește pe Isus Hristos; și nimic mai puțin decât aceasta îi satisface dorințele pe care le are cu privire la noi. De îndată ce agentul omenesc ajunge una cu Hristos în inimă, suflet și spirit, Tatăl iubește acel suflet ca fiind o parte din Hristos, ca un mădular al trupului lui Hristos, El Însuși fiind capul cel slăvit.

semnatura ew sx wiki

h

ff

 


Related Articles

Cuvântul lui Dumnezeu

            Îmbrăcat cu veșmintele naturii umane, Fiul lui Dumnezeu a coborât la nivelul acelora pe care a dorit să-i salveze.

Condițiile noului legământ

St. Helena, California Scrisoarea 216, 2 iulie 1906 Dragul meu frate în Hristos,                 Am primit și am citit scrisoarea