Breaking News

Recreerea

Recreerea

„Toate își au vremea lor.”

 

Există o diferență între recreere și distracție. Recreerea, când este într-adevăr așa cum o arată numele, are tendința de a întări și zidi. Prin întreruperea grijilor și ocupațiilor noastre obișnuite, ea permite refacerea minții și a trupului și ne face astfel în stare să ne întoarcem cu puteri noi la munca serioasă a vieții. Distracția, pe de altă parte, este căutată de dragul plăcerii și este adesea dusă la extrem; aceasta absoarbe energia necesară muncii folositoare și se dovedește în acest fel o piedică în calea adevăratului succes al vieții.

Corpul este în întregime conceput pentru activitate. Și, dacă înzestrările fizice nu sunt păstrate sănătoase prin acțiune, cele intelectuale nu pot fi folosite multă vreme la capacitatea lor maximă. Inactivitatea fizică, aproape inevitabilă în sălile de clasă, alături de alte condiții nesănătoase, face din acest spațiu un loc de tortură pentru copii, mai cu seamă pentru cei cu o constituție fizică mai slabă. Adesea, ventilația nu este îndeajuns de bună. Scaunele rău concepute încurajează poziții nefirești, stânjenind astfel activitatea plămânilor și a inimii. Aici, copilașii sunt nevoiți să petreacă de la trei până la cinci ore pe zi, respirând un aer încărcat cu impurități și infectat probabil de germenii unor boli. Nu este de mirare că în sala de clasă se pune adesea temelia pentru o boală de-o viață. Creierul, cel mai delicat organ, de unde provine energia întregului sistem nervos, suferă vătămarea cea mai gravă. Forțat la o activitate prematură sau excesivă, și aceasta în condiții nocive, este slăbit și adesea rezultatele negative sunt permanente.

Copiii nu ar trebui să fie mult timp închiși între patru pereți și nici nu ar trebui să li se ceară să se dedice îndeaproape studiului înainte de a se așeza o bază solidă pentru dezvoltarea fizică. Pentru primii opt sau zece ani din viața unui copil, câmpul sau grădina este cea mai bună sală de clasă, mama, cea mai bună învățătoare, natura, cel mai bun manual. Chiar și când are vârsta care să-i permită să meargă la școală, sănătatea lui ar trebui privită ca fiind mai importantă decât cunoștințele dobândite din cărți. Ar trebui să aibă în jurul său condițiile celei mai favorabile dezvoltări, atât fizice, cât și intelectuale.

Nu numai copilul se află în pericol din lipsă de aer sau exercițiu fizic. Atât în învățământul universitar, cât și în cel gimnazial aceste lucruri esențiale pentru sănătate sunt încă prea adesea neglijate. Mulți studenți stau zi după zi într-o cameră cu ferestrele și ușile închise, aplecați asupra cărților, cu pieptul atât de contractat, încât nu pot respira profund, în timp ce sângele abia dacă mai circulă, picioarele le sunt reci și capul înfierbântat. Întrucât trupul nu este suficient de bine hrănit, mușchii sunt slăbiți, și întregul organism este neputincios și bolnav. Deseori, acești studenți devin bolnavi pe toată durata vieții. Dacă și-ar fi făcut studiile în condiții corespunzătoare, cu exerciții fizice regulate în aer liber, sub razele soarelui, ar fi terminat școala cu puteri fizice și intelectuale sporite.

Studentul care, presat de timpul limitat și lipsa mijloacelor materiale, se luptă să dobândească o educație ar trebui să-și dea seama că timpul folosit pentru exercițiu fizic nu este pierdut. Cel care nu se dezlipește de cărțile sale va descoperi după o vreme că mintea și-a pierdut prospețimea. Cei care dau atenția cuvenită dezvoltării fizice vor progresa mult mai mult în ce privește cultura literară decât în cazul în care și-ar folosi tot timpul pentru studiu.

Urmând în mod exclusiv o linie de gândire, adesea mintea se dezechilibrează. Însă fiecare calitate poate fi exersată fără riscuri, dacă puterile intelectuale și fizice sunt solicitate în aceeași măsură, iar subiectele cu care se ocupă mintea sunt variate.

Inactivitatea fizică slăbește nu numai puterile intelectului, ci și pe cele morale. Nervii creierului, care se află în legătură cu tot organismul, sunt mijlocul prin care cerul ia legătura cu omul și afectează viața interioară. Tot ceea ce împiedică circulația curentului electric în sistemul nervos, diminuând astfel puterile vitale și scăzând puterea de percepție a intelectului, face ca natura morală să fie mai greu de activat.

Și iarăși, studiul în exces, prin creșterea fluxului de sânge în creier, creează o excitabilitate bolnăvicioasă, care are tendința de a slăbi puterea stăpânirii de sine și deseori dă cale liberă impulsului sau capriciului. Astfel, este deschisă ușa înaintea necurăției. De folosirea sau nefolosirea puterilor fizice depinde în mare măsură valul de stricăciune care ia cu asalt lumea. Îngâmfarea, traiul îmbelșugat și liniștea nepăsătoare sunt vrăjmași de moarte ai progresului uman în această generație, ca și atunci când au provocat nimicirea Sodomei.

Învățătorii ar trebui să înțeleagă aceste lucruri și să-și instruiască elevii în aceste direcții. Spuneți studenților că viețuirea corectă depinde de justețea gândirii și că activitatea fizică este esențială pentru un cuget curat.

Care este recreerea potrivită pentru elevii lor, iată o chestiune pe care învățătorii o găsesc deseori foarte dificilă. Exercițiile de gimnastică își găsesc un loc util în multe școli; însă fără o atentă supraveghere, sunt adesea folosite excesiv. În sala de sport, mulți tineri, făcând pe vitejii, și-au provocat vătămări permanente.

Exercițiile din sala de sport, oricât de bine ar fi conduse, nu pot lua locul recreerii în aer liber, iar școlile noastre ar trebui să ofere ocazii mai bune pentru acest scop. Elevii trebuie să facă mișcare fizică intensă. Puține rele sunt mai de temut ca lenevia și lipsa unui scop clar. Cu toate acestea, tendința celor mai multe sporturi atletice stârnește o neliniște serioasă în rândurile celor care au pe inimă bunăstarea tineretului. Învățătorii sunt tulburați când cântăresc influența acestor sporturi atât asupra progresului studentului în școală, cât și asupra succesului său în viața viitoare. Jocurile care îi ocupă atât de mult timp îi distrag mintea de la studiu. Ele nu ajută la pregătirea tinerilor pentru o muncă practică, serioasă în viață. Influența lor nu tinde să confere rafinament, generozitate sau o adevărată bărbăție.

Unele dintre cele mai populare distracții, cum ar fi fotbalul și boxul, au devenit școli ale brutalității. Ele dezvoltă aceleași trăsături pe care le dezvoltau jocurile din Roma antică. Dorința fierbinte de a domina, mândria pentru forța brută, nesocotirea cu nepăsare a vieții exercită asupra tinerilor o înfricoșătoare putere care subminează moralitatea.

Împotriva altor jocuri atletice, chiar dacă nu atât de abrutizante, se pot ridica obiecții doar cu puțin mai vehemente, din pricina extremelor în care sunt duse. Acestea stimulează iubirea de plăceri și emoții tari, stricând astfel gustul pentru muncă utilă și creând dispoziția de a evita responsabilitățile și îndatoririle practice. Au tendința de a distruge plăcerea față de realitățile bine cumpănite ale vieții și bucuriile ei liniștite. Ușa este deschisă în felul acesta către desfrânare și nelegiuire, cu rezultatele lor îngrozitoare.

Așa cum sunt conduse în mod obișnuit, petrecerile de plăceri sunt o piedică în calea creșterii reale, atât a minții, cât și a caracterului. Se ajunge astfel la întovărășiri cu persoane ușuratice, la obiceiuri extravagante, de căutare a plăcerilor și adesea a desfrâului, lucruri care modelează întreaga viață pentru rău. În locul acestor amuzamente, părinții și învățătorii pot face mult oferind programe de destindere sănătoasă, dătătoare de viață.

Inspirația ne-a arătat calea și în această direcție, după cum o face cu toate celelalte lucruri care au legătură cu bunăstarea noastră. În veacurile dinainte, oamenii care trăiau sub călăuzirea lui Dumnezeu duceau o viață simplă. Ei trăiau în sânul naturii. Copiii participau la munca părinților și studiau frumusețile și tainele tezaurului natural. Și, în liniștea câmpului și a pădurii, ei se ocupau cu acele adevăruri magnifice, care fuseseră încredințate ca o comoară sfântă din generație în generație. O astfel de pregătire a dat oameni puternici.

În această eră, viața a devenit artificială, iar oamenii au degenerat. Chiar dacă nu ne putem întoarce pe deplin la obiceiurile simple ale acelor vremuri de demult, putem învăța totuși de la ele lecții care să facă din momentele noastre recreative ceea ce implică și numele — momente de zidire a trupului, a minții și a sufletului.

Vecinătatea căminului și cea a școlii au mult de-a face cu problema recreerii. Ar trebui să se țină seama de aceste lucruri când alegem o locuință sau locul de amplasare a unei școli. Cei pentru care bunăstarea mintală și fizică are o greutate mai mare decât banii, pretențiile și obiceiurile societății ar trebui să caute să asigure pentru copiii lor avantajul lecțiilor și recreerii în mediul natural. Ar fi de un mare ajutor în lucrarea educativă dacă toate școlile ar fi situate în așa fel, încât elevii să poată avea teren cultivabil și acces la câmpuri și păduri.

În ceea ce privește recreerea elevului, cele mai bune rezultate vor fi dobândite prin implicarea personală a învățătorului. Adevăratul învățător poate oferi elevilor săi puține daruri la fel de valoroase ca acela al propriei sale tovărășii. Este adevărat despre bărbați și femei, și cu atât mai mult despre tineri și copii, că nu-i putem înțelege decât dacă venim în contact prin sentimente de simpatie; iar pentru a-i face cuiva bine în modul cel mai eficient trebuie să-l înțelegem. Pentru a întări legătura de simpatie dintre învățător și student există puține mijloace care au atâta greutate ca întovărășirea plăcută în afara sălii de clasă. În unele școli, învățătorul își însoțește întotdeauna elevii în ceasurile lor de recreere. Participă alături de ei la acțiunile lor, li se alătură în excursii și pare că este unul dintre ei. Ce bine ar fi pentru școlile noastre dacă această practică ar fi urmată de cât mai mulți. Sacrificiul cerut de la învățător va fi mare, dar el va culege o răsplată bogată.

Nici un tip de recreere care le este numai lor de folos nu se va dovedi o atât de mare binecuvântare pentru copii și tineri precum acela care îi face folositori altora. Entuziaști din fire și ușor de impresionat, tinerii răspund pozitiv, cu ușurință, la sugestii. În planificarea pentru cultivarea plantelor, învățătorul să caute să trezească un interes pentru înfrumusețarea spațiului din jurul școlii și al sălii de clasă. Rezultatul va fi un câștig dublu. Elevii nu vor fi dispuși să murdărească sau să strice ceea ce au căutat să înfrumusețeze. Va fi încurajată totodată formarea unui gust rafinat, dragostea de ordine și obiceiul de a întreține lucrurile; iar spiritul de părtășie și cooperare astfel dezvoltat se va dovedi pentru elevi o binecuvântare pentru tot restul vieții.

În același fel poate fi trezit un nou interes pentru lucrul în grădină sau excursia în câmp sau pădure, când elevii sunt încurajați să-și amintească de aceia care stau între patru pereți și nu au acces la aceste locuri plăcute și să le împărtășească și lor din frumusețea acestor lucruri minunate din natură.

Învățătorul atent va găsi multe ocazii de a-i dirija pe elevi înspre acțiuni de ajutorare. În special copilașii își privesc învățătorul cu o încredere și un respect aproape nețărmurite. Cu greu ar putea să nu aducă roade vreo sugestie de-a sa privind vreun mod de a fi de ajutor în cămin, credincioșia în sarcinile zilnice, slujirea celor bolnavi sau săraci. Și iarăși, va exista un câștig dublu. Sugestia plină de bunătate va acționa și asupra inițiatorului ei. Respectul și cooperarea părinților va ușura povara învățătorului și va face lumină pe cărarea sa.

Atenția acordată recreerii și dezvoltării fizice va întrerupe, fără nici o îndoială, programul activității școlare curente; însă întreruperea nu va constitui deloc o piedică reală. Prin înviorarea minții și a trupului, nutrirea unui spirit altruist și apropierea dintre elev și învățător prin legăturile interesului comun, timpul și efortul astfel investit vor aduce o răsplată însutită. Se va crea astfel o binecuvântată posibilitate de evacuare a acelei energii nestăvilite, care este adeseori o sursă de primejdie pentru cei tineri. Ca mod de apărare împotriva răului, preocuparea minții cu ceea ce este bine valorează mai mult decât toate barierele impuse de lege și disciplină.

semnatura ew sx wiki

 

t


Related Articles

Legea este standardul

Lucrarea părinților este o lucrare importantă și solemnă, iar datoriile lor sunt mari. Dacă vor continua să studieze Cuvântul lui

Neprihănire și viață

Deși evanghelia este o taină mare, ea este totuși deosebit de simplă. Câteva principii, înțelese cu ușurință, acoperă orice posibilă