Sacrificiul ispășitor și noul legământ

Sacrificiul ispășitor și noul legământ

27 iulie 1899

Către cei care lucrează în educație

Scrisoarea 108, 1899 27 iulie 1899

Dragi frați,

                Trebuie să vorbesc cu voi cu privire la conducerea școlii din Battle Creek, pentru că nu vreau să faceți vreo greșeală în această privință. Dacă am înțeles corect, sunt făcute planuri pentru a avea școala împărțite în clase și fiecare profesor să fie responsabil pentru clasa stabilită lui. Acest lucru este justificat de exemplul lui Hristos, care i-a învățat pe ascultătorii Săi în toate aspectele.

                Nu ar trebui să avem în minte cine a fost Hristos – Lumina lumii, primul, ultimul, cel mai bun în toate lucrurile? Noi trebuie să fim elevi în școala lui Hristos. Niciun învățător nu va reuși cu metodele pe care voi le propuneți. Învățăturile date elevilor ar trebui extrase din cărți care nu au erori sau sentimente fără valoare. Biblia stă la baza educației, dar mulți învățători nu au această cunoștință de a preda în acest fel. O minte, o formă a caracterului, nu este suficientă pentru educația perfectă a oricărui suflet.

                Învățătura dată în fiecare școală ar trebui să fie predată cât mai simplu pentru a fi ușor de înțeles, la fel ca adevărurile predate de Hristos, dar acest lucru nu se poate întâmpla până când Hristos nu locuiește în inima învățătorului și devine o persoană care învață zilnic în școala lui Hristos. Utilizarea cuvintelor lungi, pe care puțini le înțeleg, aduce doar confuzie în minte și umbrește simplitatea și frumusețea adevărului. Limbajul lui Hristos nu este criticat. Simplitatea este mai presus de critică. Trebuie să învățăm să predăm adevărurile spirituale prin compararea lor cu lucrurile și experiența noastră de zi cu zi. Hristos a făcut acest lucru, pentru a face tema mai familiară ascultătorilor Săi.

                În orice loc în care există o biserică, mare sau mică, trebuie să se înființeze o școală. Dacă numărul membrilor este mic, un cadru didactic, cu ajutor din partea unui elev mai mare, poate să lucreze pentru un timp. Dar chiar și acel profesor, nu ar trebui să se stabilească în acea localitate în permanență. Ar trebui să se facă modificări și să fie aduși profesori cu alte talente. Un loc mai mare va necesita o capacitate mai mare de predare.

                Frații mei, mergeți pe o direcție bună cu școala de la Battle Creek. Ridicați taxa de școlarizare, dar înainte de a face aceasta, puneți problema în fața părinților elevilor, arătându-le că taxa a fost prea mica și din această cauză școala are datorii. Această problemă ar trebui pusă pe o bază reală. Cu toate că există un număr mare de elevi la școală, datoria rămâne neștirbită. Acest lucru nu este necesar, iar Dumnezeu nu este mulțumit cu o astfel de situație. Fără întârziere ar trebui să se facă o cercetare. De ce este așa? Ca profesori, ar trebui să aveți un nivel ridicat de excelență, o gândire serioasă, planificând îmbunătățirea acestor lucruri.

                Am multe de spus cu privire la multe lucruri, dar cum le voi spune? Fie ca Domnul să-mi dea înțelepciune cum să vorbesc. Dacă profesorii din școlile noastre Îl primesc pe Mântuitorul într-o credință și dragoste vie, ei vor studia într-o nouă lumină cuvintele ucenicului Ioan vorbind despre Hristos. El a spus: „A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” Acest lucru ne arată că harul nu este inseparabil în noi. El se capătă prin primirea lui Hristos, prin credință.

                Lucrarea de răscumpărare va uni sufletul cu Hristos. Dar mintea nu trebuie să fie lăsată să plutească potrivit înclinațiilor naturale. Noi trebuie să ne instruim mintea să înțeleagă posibilitățile înaintea fiecărui suflet care are cunoștința lui Dumnezeu și a lui Isus Hristos, pe care L-a trimis. Noi trebuie să înțelegem marea iubire nemăsurată a lui Hristos față de creaturile Sale. După cum mintea noastră înțelege marele plan de mântuire, credința și vederile noastre limitate se vor extinde.

                Nu ar trebui să simțim nicio incertitudine în ceea ce privește mântuirea noastră. Speranța noastră ca și copii ai lui Dumnezeu este să nu fim nehotărâți. Noi trebuie să trăim sub influența și călăuzirea Duhului Sfânt. Dumnezeu să-i ajute pe cei cu o credință slabă, în mărturisirea lui Hristos. Ca profesori, trebuie să-i educăm pe elevi să țină la ceea ce ei au, pentru ca în experiența lor religioasă să capete o încredere fermă. Atunci când ispitele vin, puterea de rezistență va fi trimisă de Cel care a lucrat pentru răscumpărarea lor. Prindeți prin credință fiecare făgăduință, crezând că Hristos este în spatele ei.

                Prezentați în fața elevilor ilustrația oferită de Pavel cu privire la implicarea în jocurile care aveau un scop în zilele lui. „Nu știți”, spune el, „că cei ce aleargă în locul de alergare toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul! Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji. Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.”

                Prin robul Său Ieremia, Dumnezeu a vorbit: „Te pusesem de pază peste poporul Meu, ca o cetăţuie, ca să le cunoşti şi să le cercetezi calea. Toţi sunt nişte răzvrătiţi, nişte bârfitori, aramă şi fier, toţi sunt nişte stricaţi. De aceea se vor numi argint lepădat, căci Domnul i-a lepădat.”

                „Şezi la poarta Casei Domnului, vesteşte acolo cuvântul acesta şi spune: «Ascultaţi Cuvântul Domnului, toţi bărbaţii lui Iuda care intraţi pe aceste porţi ca să vă închinaţi înaintea Domnului!» Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Îndreptaţi-vă căile şi faptele, şi vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta. Nu vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoare, zicând: ‘Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!’ Căci numai dacă vă veţi îndrepta căile şi faptele, dacă veţi înfăptui dreptatea unii faţă de alţii, dacă nu veţi asupri pe străin, pe orfan şi pe văduvă, dacă nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta şi dacă nu veţi merge după alţi dumnezei, spre nenorocirea voastră, numai aşa vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta, în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri, din veşnicie în veşnicie.»”

                Din nou Dumnezeu vorbește prin apostol: „Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi. Dar trag nădejde că veţi recunoaşte că noi nu suntem lepădaţi. Totuşi ne rugăm lui Dumnezeu să nu faceţi nimic rău; nu pentru ca să ne putem arăta noi înşine primiţi, ci ca să faceţi ce este bine, chiar dacă noi am trece drept lepădaţi. Căci noi nu putem face nimic împotriva adevărului, ci pentru adevăr. Căci ne bucurăm, când suntem slabi, iar voi sunteți tari, și acest lucru ni-l dorim, chiar desăvârșirea voastră. Tocmai de aceea vă scriu aceste lucruri când nu sunt de faţă, pentru ca, atunci când voi fi de faţă, să nu mă port cu asprime, potrivit cu puterea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidire, iar nu pentru dărâmare. Lucrarea noastră este o lucrare aparte, una pe care lumea nu o poate aprecia, căci nu o înțelege. Trebuie să stăm lângă Dumnezeu în mod individual. „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui. În adevăr, noi suntem înaintea lui Dumnezeu o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre cei ce sunt pe calea pierzării: pentru aceştia, o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Şi cine este de ajuns pentru aceste lucruri? Căci noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi, ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.”

                Lucrarea de desăvârșire a sfinților nu este încă încheiată, așa cum ar trebui să fie. Apostolul pune înaintea noastră lucrarea de transformare care trebuie să aibă loc în viața noastră. „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” Lucrarea aceasta merge mai departe, în timp ce noi ne păstrăm ochii doar spre slava lui Dumnezeu.

                Marea noastră nevoie este să umblăm în lumină, după cum Hristos este în lumină. „Noi nu dăm nimănui niciun prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră să nu fie defăimată. Ci, în toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări în bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi, prin curăţie, prin înţelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefăcută, prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire şi de apărare pe care le dă neprihănirea.”

                Fiecare pregătire specială a fost făcută pentru via Domnului. Dar bisericile noastre sunt doar pe jumătate convertite. Bărbații care își desfășoară activitatea în instituțiile noastre nu sunt îmbrăcați cu neprihănirea lui Hristos. Dumnezeu nu cere poporului Său accese de pocăință, ci o căință sinceră. Puneți-vă casa în ordine frații mei, iar schimbarea va fi evidentă pentru toți cei cu care vă asociați.

                Sunt înmuiați și supuși Duhului Sfânt toți cei care purtați responsabilități? Există o continuă creștere în credință și puritate? Au loc înaintări în sfințenie personală și în sfințire prin Duhul? Este templul sufletului purificat de adevăr, aruncând afară idolii? Este Hristos, nădejdea slavei, în voi. Este descoperit Mântuitorul prin cuvinte și fapte? Sunt acești oameni convertiți suflet, trup și spirit? Trăiesc ei prin orice cuvânt care vine din gura lui Dumnezeu? Sunt adevărurile care le au consolidate în convingeri clare? Corespund faptele lor cu credința și marile adevăruri? În cazul în care sunt sfințiți, iubirea lui Hristos va pătrunde sufletul și se va arăta în caracter.

                Frații mei, când Hristos locuiește în voi, El va fi Învățătorul vostru. Nu veți avea nevoie ca orice om să vă învețe. Hristos în inimă, este descoperit în cuvinte și spirit, și în fiecare tranzacție de afaceri. El călătorește cu voi, iar voi cumpărați și vindeți ca și cum întregul univers vă privește. Un martor stă de partea voastră. El veghează la ușa buzelor voastre. Când El este tovarășul vostru permanent, nu veți face nicio cotitură pentru a face loc pentru sine. Templul sufletului vostru va fi sfințit și în loc să priviți spre lucrurile voastre, veți privi spre lucrurile altora. Hristos-ul din voi, îl va recunoaște pe Hristos descoperit în fratele vostru.

                Noi trebuie să murim față de sine, zi de zi. Fiecare suflet trebuie să experimenteze această crucificare și să se facă părtaș suferințelor Sale. Lepădarea și sacrificiul de sine manifestate, vor arăta că ești un misionar în inimă, simțire și principiu. Voi trebuie să arătați un zel care caută să restabilească chipul moral al lui Dumnezeu în om. Atunci când adevărul, marele șlefuitor, aduce bărbați și femei din cariera lumii, în atelierul lui Dumnezeu, trebuie să folosească toporul, dalta și ciocanul. Aceste pietre brute trebuie să fie rotunjite. Apoi, începe lucrarea de lustruire, pentru ca fiecare piatră să devină o piatră vie, emițătoare de lumină. Atunci când Hristos este iubit mai mult decât sinele, imaginea frumoasă a Mântuitorului este reflectată în credincios.

                Niciun om nu Îl poate vedea pe Hristos dacă adevărul nu exercită o influență sfințitoare asupra vieții. „Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.” Mântuitorul spune poporului Său de astăzi ceea ce a spus și ucenicului Filip: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: «Arată-ne pe Tatăl»? Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine, ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui.”

                Unde este astăzi credința Adventiștilor de Ziua a Șaptea? Ceea ce avem nevoie acum este o pregătire care să fie în concordanță cu marile adevăruri rostite de Hristos. Noi nu avem nicio scuză pentru a nu răspunde la adevărurile pe care le deținem în teorie, pentru a nu le permite să-și exercite puterea sfințitoare asupra vieții și caracterului. Ați privit slava Lui, plină de har și adevăr? Dacă ați privit-o, alții o vor vedea în cuvintele și faptele voastre. Veți manifesta altruism și integritate, iar necredincioșii vor ști că ați umblat cu Isus. Privind la Hristos, veți fi inspirați de acea credință care lucrează prin dragoste și curăță sufletul.

                „Preaiubiţilor, vă sfătuiesc, ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti care se războiesc cu sufletul. Să aveţi o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.”

                Problema celor mai mulți este că încearcă să țină atât la ei, cât și la Hristos, în același timp. Experiența lor este stricată. Până când sinele nu este pus pe altarul sacrificiului, Hristos nu se va descoperi în caracter. Când eul este îngropat, iar Hristos ocupă tronul inimii, va exista o descoperire a principiilor care va curăța atmosfera morală ce înconjoară sufletul. Calea Regelui va fi văzută, iar căile strâmbe vor fi îndreptate. Atunci, o putere va însoți poporul lui Dumnezeu.

                Dar, la fel de sigur cum refuzăm să cădem pe Stâncă și să fim zdrobiți, nori și întuneric ne vor învălui sufletul. Vom fi orbi, și nu vom vedea calea. Varianta despre care vorbea Mântuitorul, va veni. Stânca va cădea cu siguranță peste cei care nu au fost reînnoiți în cunoaștere și sfințenie adevărată. Daunele pe care Satana le-a făcut pentru suflet sunt mari. Otrava a circulat prin sângele vieții. Neprihănirea proprie nu este neprihănirea lui Hristos. Este doar o piatră de poticnire pentru păcătoși.

                Sacrificiul ispășitor este complet și suficient. Este noul legământ pecetluit cu sângele Său, care a fost vărsat pentru mulți spre iertarea păcatelor. Hristos a declarat acest lucru la ultima cină. În această cupă sunt cei care beau în credință, pacea și curățarea sufletului. Este balsamul de Galaad, pe care Dumnezeu l-a oferit pentru a restabili sănătatea și puterea sufletului lovit de păcat. Duhul Sfânt ia adevărul cu privire la Isus și îl aplică înțelegerii. Veniți la Isus, voi cei care nu sunteți decât pe jumătate convertiți. Citiți cu atenție capitolele opt și zece din Romani, cu o dorință sinceră în suflet și vedeți dacă nu intrați în lumina care a fost descoperită acolo.

Ellen White


Related Articles

La ce trebuie adventiștii să fie înaintea tuturor?

Dragi frați și surori din Conferința Iowa,                 Adventiștii de Ziua a Șaptea administrează adevăruri importante. La subiectul temperanței, ei

Pentru ce ne-ai nenorocit?

Păcatul și pedeapsa lui Acan Dumnezeu Își păzise în mod deosebit poporul de amestecul cu națiunile idolatre din jurul lor,

Întâlnire de tabără

Însoțită de W. C. White și sora Mary A. Davis, am ajuns joi, 4 mai, la ora 10 pm. Am