Breaking News

Simplitatea în îmbrăcăminte

Simplitatea în îmbrăcăminte

În Predica Sa de pe Munte, Hristos îi îndeamnă pe urmașii Săi să nu permită ca mintea să le fie absorbită de lucrurile pământești. El spune lămurit: „Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona. De aceea vă spun: «Nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca, sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana, și trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp; ei nici nu torc, nici nu țes; totuși vă spun că nici Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei»”.

Cuvintele acestea sunt pline de însemnătate. Ele au fost aplicabile în zilele lui Hristos și sunt aplicabile și în zilele noastre. Aici, Isus pune în contrast simplitatea naturală a florilor câmpului cu îmbrăcămintea împodobită artificial. El declară că slava lui Solomon nu suportă comparație cu frumusețea florilor naturale. Aici este o învățătură pentru toți cei care doresc să cunoască și să facă voia lui Dumnezeu. Isus a observat grija și devoțiunea dată îmbrăcămintei și ne-a avertizat, ba chiar ne-a poruncit să nu-i acordăm prea multă atenție. Este important să luăm seama la cuvintele Lui. Solomon a fost atât de preocupat de înfățișarea exterioară, încât n-a reușit să-și înalțe sufletul printr-o continuă legătură cu Dumnezeul înțelepciunii. Desăvârșirea și frumusețea de caracter au fost trecute cu vederea în încercarea lui de a obține frumusețe exterioară. El și-a vândut onoarea și integritatea de caracter, căutând să se slăvească pe sine înaintea lumii și, în cele din urmă, a devenit un despot, susținându-și extravaganța prin împilare împovărătoare asupra poporului. La început, el și-a pervertit inima, apoi a căzut de la credința în Dumnezeu și în cele din urmă a ajuns un închinător la idoli.

Când le vedem pe surorile noastre că se îndepărtează de simplitatea în îmbrăcăminte și cultivă iubire pentru moda lumii, ne simțim tulburați. Prin umblarea lor pe această cale, ele se despart de Dumnezeu și neglijează împodobirea lăuntrică. Ele nu trebuie să se simtă libere să folosească timpul dat lor de Dumnezeu cu împodobirea inutilă a îmbrăcămintei. Cu cât mai bine ar putea fi folosit acesta în cercetarea Scripturilor, obținând astfel o completă cunoaștere a profețiilor și a învățăturilor practice ale lui Hristos.

Fiind creștini, trebuie să nu ne angajăm în nici o ocupație asupra căreia nu putem cere cu conștiința împăcată binecuvântarea Domnului. În lucrarea inutilă pe care o faceți pentru îmbrăcămintea voastră, simțiți voi, surorilor, o conștiință curată? În timp ce vă concentrați din greu mintea asupra încrețiturilor, fundelor și panglicilor, puteți înălța voi sufletul la Dumnezeu în rugăciune ca El să vă binecuvânteze eforturile? Timpul consumat în felul acesta putea fi devotat pentru a face bine altora și pentru cultivarea sufletelor voastre.

Multe dintre surorile noastre sunt persoane cu o bună îndemânare și, dacă talentele lor ar fi folosite spre slava lui Dumnezeu, ele ar avea succes în câștigarea multor suflete la Hristos. Nu vor fi ele răspunzătoare pentru sufletele pe care le-ar fi putut câștiga, dacă extravaganța în îmbrăcăminte și grijile acestei lumi n-ar fi schilodit și pipernicit puterile date lor de Dumnezeu, încât ele nu au simțit povara lucrării? Satana a inventat moda pentru a ține mintea femeilor atât de ocupată cu subiectul îmbrăcămintei, încât să nu poată cugeta decât puțin la altceva.

Datoria care le revine mamelor de a-și crește copiii în învățătura și mustrarea Domnului nu poate fi îndeplinită dacă ele vor continua să se îmbrace în același fel. Ele n-au timp să se roage sau să cerceteze Scripturile ca să poată înțelege adevărul și să-l predea copiilor lor. Nu este numai privilegiul, ci și datoria fiecăruia să crească zilnic în cunoașterea lui Dumnezeu și a adevărului. Dar scopul lui Satana este câștigat dacă poate inventa ceva care să atragă mintea atât de mult, încât să nu poată face aceasta. Motivul pentru care atât de mulți nu doresc să participe la orele de rugăciune și de angajare în exerciții religioase este că mintea este dedicată altor lucruri. Ei se conformează lumii în materie de îmbrăcăminte, iar sufletele pe care ar fi putut să le ajute, lăsând ca lumina lor să strălucească în fapte bune, sunt întărite în necredința lor prin umblarea discordantă a acestor pretinși creștini.

Dumnezeu ar fi bucuros ca surorile noastre să se îmbrace în haine simple și de bun gust și să se angajeze serios în lucrarea Domnului. Ele nu sunt deficitare în destoinicie, iar dacă și-ar folosi corect talentele pe care le au deja, eficiența lor ar fi mult mărită. Dacă timpul pe care îl irosesc acum în lucrare inutilă ar fi dedicat cercetării Cuvântului lui Dumnezeu, explicându-l apoi altora, propriul lor suflet ar fi îmbogățit cu perle de adevăr, și ele ar fi întărite și înnobilate prin efortul făcut pentru a înțelege temeiurile credinței noastre. Dacă surorile noastre ar fi creștine biblice conștiincioase, căutând să folosească orice ocazie spre a lumina pe alții, am vedea zeci și zeci de suflete îmbrățișând adevărul numai prin sacrificiul de sine al străduințelor lor. Surorilor, în ziua când socotelile tuturor vor fi cântărite, veți fi bucuroase să vă revedeți viața sau veți simți că a fost căutată frumusețea exterioară a omului, în timp ce frumusețea lăuntrică a sufletului a fost aproape în întregime neglijată?

Au surorile noastre suficient zel și curaj moral să ia loc fără scuză pe platforma biblică? În privința aceasta, apostolul a dat cele mai explicite îndrumări: „Vreau de asemenea ca femeile îmbrăcate în chip cuviincios, cu rușine și sfială, nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor, care spun că sunt evlavioase”. Prin apostolul Său, Domnul vorbește aici, în mod expres, împotriva purtării bijuteriilor și podoabelor din aur. Fie ca cei care au avut experiență să înțeleagă și să nu abată din cale pe alții în privința aceasta prin exemplul lor. Acel inel de pe degetul vostru poate fi foarte simplu, dar el nu este necesar și, purtându-l, are o influență rea asupra altora.

În mod deosebit, soțiile pastorilor noștri să fie foarte atente să nu se îndepărteze de învățăturile lămurite ale Bibliei cu privire la subiectul îmbrăcămintei. Multe socotesc aceste instrucțiuni prea demodate ca să mai țină seama de ele, dar El, care le-a dat ucenicilor Săi, a înțeles primejdiile care vin din iubirea de îmbrăcăminte din timpul nostru și ne-a trimis o notă de avertizare. Vom lua noi seama la avertizare și vom fi înțelepți? Extravaganța în îmbrăcăminte este în continuă creștere. Dar sfârșitul nu este aici. Moda este în continuă schimbare și surorile noastre urmează pe urmele ei, indiferent de timp sau cheltuială. Pe îmbrăcăminte se cheltuiește o mare sumă de bani, când ar trebui ca ei să fie redați lui Dumnezeu, Dătătorul.

Îmbrăcămintea simplă și cu gust a clasei mai sărace adesea apare în contrast izbitor cu îmbrăcămintea surorilor mai bogate, și această diferență, de multe ori, dă naștere unui simțământ de jenă din partea celor sărace. Unele încearcă să le imite pe surorile mai bogate, împodobind, încrețind și potrivind materiale de o calitate inferioară, ca să se apropie cât mai mult posibil de ele în îmbrăcăminte. Fetele sărace, care primesc numai doi dolari pe săptămână pentru munca lor, vor cheltui fiecare bănuț spre a se îmbrăca asemenea celorlalte care nu sunt obligate să-și câștige traiul muncind. Tinerele acestea n-au nimic de pus în vistieria lui Dumnezeu. Și timpul lor este pe deplin ocupat cu aranjarea îmbrăcămintei, ca hainele lor să fie cât mai la modă, asemenea surorilor lor; și astfel ele n-au timp pentru dezvoltarea minții, pentru studierea Cuvântului lui Dumnezeu, pentru rugăciunea în taină sau pentru adunarea de rugăciune. Mintea este întru totul ocupată cu planuri despre cum să apară așa de bine, ca surorile lor. Pentru a împlini scopul acesta, este sacrificată sănătatea fizică, mintală și morală. Fericirea și favoarea lui Dumnezeu sunt puse pe altarul modei.

Multe nu vor lua parte la serviciul divin din Sabat pentru că îmbrăcămintea lor nu este ca stil și împodobire, asemenea celei a surorilor lor creștine. Vor ține surorile mele seamă de aceste lucruri așa cum sunt și vor înțelege pe deplin greutatea influențelor asupra altora? Mergând pe o cale interzisă, ele conduc pe altele pe aceeași cale a neascultării și alunecării. Simplitatea creștină este sacrificată pentru împodobirea exterioară. Surorile mele, cum să schimbăm toate acestea? Cum să scăpăm din cursa lui Satana și să rupem lanțurile care ne-au legat în robia modei? Cum să recâștigăm ocaziile pierdute? Cum să aducem puterile noastre la o activitate sănătoasă, viguroasă? Există numai o singură cale, și aceasta este să facem din Biblie regula noastră de viață. Toți trebuie să lucreze serios spre a face bine altora, a veghea în rugăciune, a lua mult neglijata cruce și a ține seamă de avertismentele și instrucțiunile Celui care a zis: „Dacă voiește cineva să vine după Mine, să se lepede de sine însuși, să-și ia crucea, și să Mă urmeze”.

Surorile mele creștine, priviți în oglindă, în Legea lui Dumnezeu, și verificați-vă umblarea prin primele patru porunci. Acestea definesc, în mod explicit, datoria noastră față de Dumnezeu. El cere afecțiuni neîmpărțite; și tot ceea ce tinde să absoarbă mintea și să o îndepărteze de Dumnezeu ia forma unui idol. Adevăratul și viul Dumnezeu este îndepărtat din cuget și inimă, și templul sufletului este profanat prin închinarea la alți idoli înaintea Domnului. „Să nu ai alți dumnezei afară de Mine”, zice porunca. Să ne cercetăm inima, să comparăm viața și caracterul cu poruncile și preceptele lui Iehova și apoi să căutăm cu sârguință să ne corectăm greșelile.

Ultimele șase porunci precizează datoriile omului față de semenii lui. Aici sunt scoase în evidență obligații solemne, care sunt călcate în picioare în fiecare zi de către cei care mărturisesc că păzesc poruncile. Cei care au fost luminați prin harul lui Dumnezeu, care au fost adoptați în familia regală, nu trebuie să rămână tot copii în lucrarea Domnului. Dacă ei folosesc cu înțelepciune darul primit, capacitatea lor va crește, cunoștința va fi mai extinsă, iar lor li se va încredința o și mai mare măsură din puterea divină. Depunând eforturi serioase, bine îndrumate spre a aduce pe semenii lor la cunoștința adevărului, ei vor deveni tari în Domnul, și pentru lucrarea neprihănirii de pe pământ, ei vor primi răsplata vieții veșnice din Împărăția cerurilor. Acesta este privilegiul surorilor noastre. Și când le vedem folosind timpul lui Dumnezeu și banii în expunerea inutilă a îmbrăcămintei, nu putem decât să le avertizăm că ele calcă nu numai primele patru, ci și uimele șase porunci. Ele nu fac ca Dumnezeu să fie ținta supremă a închinării lor și nici nu-și iubesc semenii ca pe ele însele.

Hristos este exemplul nostru. Noi trebuie să păstrăm modelul mereu în fața noastră și să contemplăm nemărginita jertfă care a fost adusă pentru a ne răscumpăra din robia păcatului. Dacă ne găsim condamnați când privim în oglindă, să nu ne aventurăm mai departe în călcarea Legii, ci să facem o întoarcere și să spălăm hainele caracterului nostru în sângele Mielului, ca să poată fi fără pată. Să strigăm cum a strigat David: „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” Cele cărora Dumnezeu le-a încredințat timp și bani ca să poată fi o binecuvântare pentru omenire, dar care au irosit inutil aceste daruri pentru ele și copiii lor, vor avea de dat o socoteală înfricoșătoare la bara de judecată a lui Dumnezeu.

„Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toți cei trufași și toți cei răi vor fi ca miriștea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oștirilor, și nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură”. Cei necredincioși în curând vor avea să cugete la altceva decât la îmbrăcăminte și înfățișarea lor; și când mintea lor este smulsă de la aceste lucruri prin suferință și încurcătură, ele n-au spre ce să se îndrepte. Nu sunt prizoniere ale speranței și de aceea nu se întorc spre Fortăreață. Inimile lor vor slăbi de nemulțumire și teamă. Ele n-au făcut din Dumnezeu locul lor de scăpare și El nu va fi mângâierea lor. El va râde de nenorocirea lor și Își va bate joc, când frica va veni peste ele

Aceia dintre păzitorii Sabatului care au cedat influenței față de lume trebuie să fie puși la probă. Pericolele zilelor de pe urmă sunt asupra noastră și o încercare, pe care mulți n-au așteptat-o, se află în fața poporului care mărturisește a fi al lui Dumnezeu. Va fi pusă la încercare autenticitatea credinței lor. Mulți s-au unit cu cei lumești în mândrie, vanitate și căutare de plăceri, plăcându-le să creadă că pot face acest lucru și totuși să fie creștini. Dar astfel de îngăduințe îi despart de Dumnezeu și fac din ei copii ai lumii. Hristos nu ne-a dat un astfel de exemplu. Numai cei care se leapădă de sine, și duc o viață de cumpătare, smerenie și sfințire, sunt adevărații urmași ai lui Isus, și unii ca aceștia nu se pot bucura de societatea iubitorilor de lume.

Mulți se îmbracă la fel ca lumea pentru a avea o influență asupra necredincioșilor, dar fac o greșeală regretabilă. Dacă ei vor să aibă o influență adevărată și salvatoare, să trăiască mărturisirea lor de credință, să-și arate credința prin fapte bune și să facă deosebire clară între creștin și cel lumesc. Cuvintele, îmbrăcămintea, faptele să vorbească despre Dumnezeu. Atunci, asupra tuturor celor din jurul lor va fi revărsată o influență sfântă și chiar și necredincioșii vor lua cunoștință că ei au fost cu Isus. Dacă dorește cineva să aibă o influență care să vorbească în favoarea adevărului, să trăiască după mărturisirea lor de credință și să imite astfel Modelul cel smerit.

Mândria, ignoranța și nebunia sunt însoțitori permanenți. Domnul n-are plăcere de mândria manifestată în mijlocul poporului care mărturisește că este al Lui. El este dezonorat de conformarea lor față de moda nesănătoasă, lipsită de modestie și scumpă a acestui veac degenerat.

Moda stăpânește lumea; și ea este o stăpână tiranică, adesea obligându-i pe cei devotați ei să se supună la mari neplăceri și lipsă de confort. Moda pretinde lucruri iraționale și nu se interesează de consecințe. Ea are o putere fascinantă și este gata să critice și să râdă de săraci, dacă nu urmează calea ei cu orice preț, chiar cu sacrificiul vieții. Satana triumfă că planurile lui reușesc așa de bine și moartea râde de nebunia nimicitoare de sănătate și zelul orb al închinătorilor la altarul modei.

Pentru a ocroti pe poporul lui Dumnezeu de influența corupătoare a lumii și a promova sănătatea fizică și morală în mijlocul nostru a fost prezentată reforma îmbrăcămintei. Ea n-a fost intenționată să fie un jug al robiei, ci o binecuvântare; nu pentru a înmulți munca, ci pentru a economisi cheltuiala. Aceasta ar deosebi pe poporul lui Dumnezeu de lume și astfel ar servi ca o barieră împotriva modei și nebuniilor ei. El, care cunoaște sfârșitul de la început, care înțelege natura și nevoile noastre — milostivul nostru Răscumpărător — a văzut primejdiile și dificultățile noastre și a binevoit să ne dea la timp avertisment și îndrumare cu privire la obiceiurile vieții noastre, chiar și în alegerea potrivită de hrană și îmbrăcăminte.

Satana născocește încontinuu câte un stil nou de îmbrăcăminte, care să se dovedească vătămător pentru sănătatea fizică și morală, și el nu mai poate de bucurie când îi vede pe cei care mărturisesc a fi creștini că acceptă cu înflăcărare moda pe care el a inventat-o. Cantitatea de suferință fizică provocată de îmbrăcămintea nefirească și nesănătoasă nu poate fi estimată. Multe au devenit invalide pe viață prin conformarea lor la cerințele modei. Dislocări și diformități, cancer și alte boli îngrozitoare sunt printre rezultatele rele ale îmbrăcămintei la modă.

Multe stiluri de îmbrăcăminte care erau nepotrivite și chiar ridicole au fost, în general, adoptate pentru că aceasta era moda. Printre aceste mode periculoase erau acele cercuri mari, care adesea pricinuiau o expunere necuviincioasă a persoanei. În contrast cu aceasta a fost prezentată o îmbrăcăminte cu gust, modestă și care vine bine, care va scuti de acele cercuri și rochii care ating pământul, oferind o acoperire potrivită membrelor corpului. Dar reforma în îmbrăcăminte cuprinde mai mult decât scurtarea rochiei și îmbrăcarea membrelor. Ea include fiecare articol de îmbrăcăminte al persoanei. Ridică greutatea de pe șolduri și atârnă rochiile de umeri. Înlătură corsetele strâmte, care apasă pe plămâni, stomac și alte organe interne, provocând încovoierea spinării și aproape un nenumărat șir de boli. Reforma în îmbrăcăminte prevede protecție și dezvoltare potrivită pentru fiecare parte a trupului.

Pentru cei care au adoptat complet reforma în îmbrăcăminte, apreciind avantajele ei și luând cu dragă inimă poziția lor în opoziție cu mândria și moda, ea s-a dovedit a fi o binecuvântare. Când e făcută cum trebuie, ea devine o îmbrăcăminte potrivită, care vine bine, recomandându-se persoanelor cu judecată sănătoasă, chiar și celor care nu aveau credința noastră.

Se poate pune întrebarea: „Pentru ce a fost lăsată la o parte această îmbrăcăminte și pentru care motiv a încetat să fie apărată reforma în îmbrăcăminte?” Motivul pentru această schimbare îl voi arăta aici pe scurt. În timp ce multe dintre surorile noastre au acceptat această reformă din principiu, altele s-au opus stilului de îmbrăcăminte simplu și sănătos care era propus. A necesitat multă muncă spre a introduce această reformă în mijlocul poporului nostru. N-a fost de ajuns să fie prezentate înaintea surorilor noastre avantajele unei astfel de îmbrăcăminți și să le convingi că și Dumnezeu o aprobă. Moda avea o putere așa de mare asupra lor, încât nu se puteau desprinde de sub stăpânirea ei, chiar pentru a asculta de poruncile rațiunii și conștiinței. Și multe dintre cele care au mărturisit că vor accepta reforma n-au făcut nici o schimbare în obiceiurile lor rele de îmbrăcăminte, cu excepția scurtării rochiilor și a îmbrăcării membrelor.

Și asta nu era totul. Unele dintre cele care au adoptat reforma n-au fost gata să arate, prin exemplu, avantajele îmbrăcămintei, să prezinte, când erau întrebate, motivele pentru care au adoptat-o și să lase problema să rămână aici. Ele au încercat să modeleze conștiința altora după a lor proprie. Dacă ele o purtau, însemna că și altele trebuia s-o îmbrace. Ele au uitat că nimeni nu trebuie să fie obligat să aplice reforma în îmbrăcăminte.

N-a fost datoria mea să impun acest subiect asupra surorilor mele. După ce l-am prezentat înaintea lor așa cum mi-a fost arătat, le-am lăsat cu propria lor conștiință. Lucrarea de reformă este întotdeauna însoțită de sacrificiu. Ea cere ca iubirea de comoditate, de interes egoist și patima ambiției să fie ținute în supunere față de principiile de dreptate. Oricine are curajul să reformeze trebuie să întâmpine obstacole. I se va împotrivi conservatorismul celor ale căror afaceri sau plăceri îi aduc în legătură cu adepții modei și care vor pierde sprijinul prin schimbare.

Multe simțăminte nefericite au fost pricinuite de cei care le impuneau surorilor reforma în îmbrăcăminte. Pentru extremiști, reforma aceasta însemna suma și esența religiei. Aceasta era tema conversației și povara inimii lor, iar mintea le-a fost astfel îndepărtată de la Dumnezeu și adevăr. Ei n-au reușit să nutrească spiritul lui Hristos și au manifestat o mare lipsă de amabilitate adevărată. În loc să prețuiască îmbrăcămintea pentru avantajele ei reale, se părea că ei erau mândri de originalitatea ei. Poate că nici o problemă n-a pricinuit vreodată în mijlocul nostru o astfel de dezvoltare a caracterului cum a făcut reforma în îmbrăcăminte.

În timp ce multe tinere au adoptat această îmbrăcăminte, unele s-au străduit să evite crucea prin îngăduirea de ornamente vestimentare exterioare, făcând-o mai degrabă un blestem decât o binecuvântare. Pentru cele care au îmbrăcat-o fără tragere de inimă, dintr-un simțământ al datoriei, ea a devenit un jug greu. Iar altele, care erau, în aparență, cele mai zeloase reformatoare, au manifestat o regretabilă lipsă de aranjament și de bun gust în îmbrăcăminte. Ea n-a fost conform cu modelul aprobat. Unele doreau să aibă un costum variat — haina dintr-un material, taiorul din altul, iar pantalonii din altul. Altele purtau fusta foarte lungă, așa încât din pantaloni se puteau vedea doar vreo doi, trei centimetri, făcând astfel ca îmbrăcămintea să fie neproporțională și fără gust. Costumele acestea grotești și dezordonate i-au dezgustat pe mulți, care ar fi fost mulțumiți cu reforma în îmbrăcăminte așa cum a fost propusă inițial.

Unii au fost foarte tulburați pentru că n-am făcut din îmbrăcăminte o chestiune de punere la probă, iar alții pentru că le-am sfătuit pe cele care aveau soți sau copii necredincioși să nu adopte reforma în îmbrăcăminte, întrucât ea putea duce la nefericire, care ar fi contracarat tot binele care ar fi rezultat din folosirea ei. Timp de ani, am purtat povara acestei lucrări și am muncit pentru a stabili unitatea de îmbrăcăminte în mijlocul surorilor noastre.

Într-o viziune pe care am avut-o la Battle Creek, la 3 ianuarie 1875, mi-a fost arătată starea de lucruri pe care am prezentat-o aici și că diversitatea mare în îmbrăcăminte era un prejudiciu pentru cauza adevărului. Ceea ce s-ar fi dovedit o binecuvântare, dacă era adoptată în mod uniform și purtată cum se cuvine, a devenit un reproș și, în unele cazuri, chiar o rușine.

Unele dintre cele care purtau această îmbrăcăminte suspinau din cauza ei ca fiind o povară grea. Inimile lor spuneau astfel: „Orice altceva în afară de aceasta. Dacă am fi libere să renunțăm la acest stil special, am fi dispuse să adoptăm o îmbrăcăminte modestă, neîmpodobită și de lungime obișnuită. Membrele ar putea fi tot așa de cald îmbrăcate ca înainte și am putea să ne asigurăm toate beneficiile fizice cu efort mai mic. Se cere multă muncă să pregătești o îmbrăcăminte după criteriile reformei, într-o manieră cuvenită.” Murmurarea și nemulțumirea nimiceau repede evlavia vitală.

Eu n-am avut sarcina mărturiei cu privire la îmbrăcăminte. Eu n-am făcut nici o referire la ea în nici un fel, nici n-am apărat-o, nici n-am condamnat-o. A fost scopul Domnului ca să-i pună la probă pe cei care mărturisesc a fi poporul Lui și să descopere motivele inimii lor. La adunările de tabără, rareori am vorbit despre acest subiect. Am evitat toate întrebările și n-am răspuns la scrisori.                Acum un an, subiectul acesta mi-a fost prezentat iarăși. Am văzut că surorile noastre se îndepărtau de simplitatea Evangheliei. Tocmai acelea care socoteau că reforma în îmbrăcăminte cerea muncă inutilă și care pretindeau că nu vor fi influențate de spiritul lumii au luat acum moda pe care odată au condamnat-o. Îmbrăcămintea lor a fost aranjată cu toate împodobirile inutile ale celor lumești într-o manieră nepotrivită pentru creștini și întru totul în dezacord cu credința noastră.

Astfel s-a dezvoltat mândria în inimă, încurajată de un popor care mărturisește că a ieșit din lume spre a fi deosebit. Inspirația declară că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu; totuși, poporul care mărturisește că este al Lui a cheltuit timpul și mijloacele date de Dumnezeu pe altarul modei.

Poporul nostru retrogradează continuu în lucrarea de reformă. Înțelepciunea și judecata par să fie paralizate. Egoismul și iubirea de paradă au corupt inima și au stricat caracterul. Este o dispoziție crescândă de a sacrifica sănătatea și favoarea lui Dumnezeu pe altarul modei mereu schimbătoare și niciodată satisfăcătoare.

Nu există nici un stil de îmbrăcăminte mai potrivit de purtat la sanatoriu decât acela propus de reformă. Ideea unora că acest lucru va scădea din demnitatea sau utilitatea acelei instituții este o greșeală. Este exact acea îmbrăcăminte pe care cineva s-ar aștepta să o găsească acolo și nu ar fi trebuit înlăturată. În acest costum, ajutoarele puteau să-și îndeplinească lucrarea cu mai puțin efort decât se cere acum. O astfel de îmbrăcăminte avea să țină predica ei pentru adepții modei. Contrastul dintre îmbrăcămintea lor nesănătoasă, cu manșete și trene, și îmbrăcămintea-reformă, reprezentată cum trebuie, arătând cât de ușor și comod pot fi folosite membrele, ar fi fost cel mai instructiv. Mulți pacienți ar fi făcut progrese mai mari dacă ar fi acceptat reforma în îmbrăcăminte.

Regretăm că anumite influențe s-au ridicat împotriva acestui tip de îmbrăcăminte cu gust, modestă și sănătoasă. Inima firească pledează mereu în favoarea obiceiurilor lumii și orice influență grăiește cu putere înzecită când se exercită în direcție greșită.

În timp ce nimeni n-a fost obligat să adopte reforma în îmbrăcăminte, poporul nostru ar fi putut și ar fi trebuit să aprecieze avantajele ei și s-o accepte ca pe o mare binecuvântare. Rezultatele rele ale căii opuse pot fi văzute acum. La sanatoriu, medicii și ajutoarele s-au îndepărtat mult de instrucțiunile Domnului cu privire la îmbrăcăminte. Acum, simplitatea este rară. În loc de îmbrăcămintea cu gust, neîmpodobită, pe care a prescris-o pana Inspirației, poate fi văzut orice stil de îmbrăcăminte la modă. Aici, ca și în altă parte, tocmai cele care s-au plâns de munca cerută pentru a pregăti reforma în îmbrăcăminte au căzut în extrema unei împodobiri inutile. Toate acestea necesită atât de mult timp și muncă, încât multe sunt obligate să tocmească pe cineva să le facă munca plătind dublu față de ceea ce ar fi costat dacă era lucrată îmbrăcăminte simplă, cum le stă bine femeilor care mărturisesc evlavia. Confecționarea acestor haine la modă adesea costă mai mult decât haina însăși. Și jumătate din valoarea materialului este adesea cheltuită pentru podoabe. Aici sunt expuse mândria și vanitatea și se vede o mare lipsă a adevăratului principiu. Dacă ele s-ar mulțumi cu îmbrăcăminte simplă, fără ornamente, multe femei, care depind de venitul lor săptămânal, și-ar putea coase singure majoritatea hainelor. Dar aceasta este acum imposibil și nota de plată a croitoreselor ia din micul lor salariu o sumă considerabilă.

Dumnezeu a plănuit reforma în îmbrăcăminte ca o barieră pentru a împiedica inima surorilor noastre să se înstrăineze de El, urmând moda lumii. Cei care au îndepărtat acea barieră nu și-au luat sarcina să îndepărteze primejdiile care trebuia să urmeze. Unii care se află în posturi de răspundere au exercitat o influență în favoarea obiceiurilor lumești și cu totul în contradicție cu standardul biblic. Ei au contribuit la înfăptuirea stării actuale de deșertăciune lumească și apostazie.

Dumnezeu încearcă pe poporul Său. El a îngăduit ca mărturia cu privire la îmbrăcăminte să treacă sub tăcere, pentru ca surorile noastre să poată urma propria lor înclinație și să-și dezvolte astfel mândria reală care există în inima lor. Reforma în îmbrăcăminte a fost recomandată pentru a împiedica actuala stare de deșertăciune lumească. Multe au disprețuit ideea că îmbrăcămintea aceasta era necesară pentru a le feri să urmeze moda, dar Domnul le-a îngăduit să dovedească faptul că în inima lor era nutrită mândria și că aceasta era exact ceea ce ele aveau să facă. Acum a fost arătat că ele aveau nevoie de restricția pe care a impus-o reforma în îmbrăcăminte.

Dacă toate surorile noastre ar adopta o îmbrăcăminte simplă, fără podoabe, de lungime modestă, uniformitatea stabilită astfel ar fi plăcut cu mult mai mult lui Dumnezeu și ar fi exercitat o influență mai binefăcătoare asupra lumii decât diversitatea prezentată cu patru ani în urmă. Pentru că surorile noastre, în general, nu vor să accepte reforma în îmbrăcăminte, acum este prezentat un alt stil, contra căruia se pot ridica mai puține obiecțiuni. El este fără împodobiri inutile. Se compune dintr-un taior simplu sau o bluză și o rochie, ultima destul de scurtă pentru a evita noroiul și murdăria străzilor. Materialul să fie lipsit de adaosuri exterioare și alte zorzoane și să aibă o culoare simplă. Aceeași atenție trebuie să fie acordată îmbrăcării membrelor ca și la îmbrăcămintea scurtă.

Vor vrea surorile mele să accepte acest stil de îmbrăcăminte, refuzând să imite moda, care este născocită de Satana și care se află în continuă schimbare? Nimeni nu poate spune ce modă va urma. Cei lumești, a căror singură grijă este: „Ce vom mânca și cu ce ne vom îmbrăca”, nu trebuie să fie modelul nostru.

Unii au spus: „După ce voi purta această îmbrăcăminte până la uzare, următoarea mi-o voi face mai simplă”. Ei bine, dacă conformarea cu moda lumii este corectă și place lui Dumnezeu, de ce ar mai fi nevoie să se facă o schimbare? Dar, dacă este rea, este oare mai bine să se continue cu răul sau să se facă schimbarea? Chiar aici vă vom aminti de zelul și seriozitatea, de istețimea și stăruința, manifestate de voi în pregătirea hainelor voastre la modă. N-ar fi vrednic de laudă să manifestați cel puțin o seriozitate egală spre a vă conforma standardului Bibliei? Pentru ca acea îmbrăcăminte să fie la modă, au fost folosiți bani mulți și timp prețios, dați de Dumnezeu; dar acum, ce sunteți dispuși să sacrificați pentru a îndrepta exemplul cel rău pe care l-ați dat altora?

Este o rușine pentru surorile noastre să uite în așa măsură caracterul lor sfânt și datoria față de Dumnezeu, încât să imite moda lumii. Nu avem nici o scuză, afară de perversitatea inimii noastre. Printr-o astfel de acțiune, noi nu ne extindem influența. Aceasta este atât de nepotrivită cu mărturisirea noastră de credință, încât ne face ridicole în fața celor din lume.

Multe suflete care au fost convinse de adevăr au fost aduse să se hotărască împotriva lui prin mândria și iubirea de lume arătate de surorile noastre. Învățătura predicată apărea clară și armonioasă și ascultătorii simțeau că trebuie să ridice o cruce grea, adoptând adevărul. Când persoanele acestea le-au văzut pe surorile noastre făcând atâta caz de îmbrăcămintea lor, au spus: „Acestea se îmbracă întru totul așa cum ne îmbrăcăm și noi. Ele nu pot crede cu adevărat ceea ce mărturisesc și, la urma urmei, probabil că sunt amăgite. Dacă ele cred că Hristos vine curând, și cazul fiecărui suflet avea să fie hotărât pentru viață veșnică sau moarte, nu puteau să dedice timp și bani spre a se îmbrăca după moda zilei.” Cât de puțin cunoșteau aceste pretinse surori credincioase despre predica pe care o ținea îmbrăcămintea lor!

Cuvintele, acțiunile și îmbrăcămintea noastră sunt zilnic propovăduitori vii, care adună cu Hristos sau împrăștie. Aceasta nu este o chestiune banală, astfel încât să se treacă peste ea cu ironie. Subiectul îmbrăcămintei necesită meditație serioasă și multă rugăciune. Mulți necredincioși socotesc că nu făceau bine permițându-și să fie sclavii modei, dar când văd pe unii dintre cei care fac o mare mărturisire de evlavie îmbrăcându-se cum se îmbracă cei din lume, bucurându-se de o societate ușuratică, ei trag concluzia că nu poate fi ceva rău într-o astfel de purtare.

Noi „am ajuns”, a zis apostolul cel inspirat, „o priveliște pentru lume, îngeri și oameni”. Tot cerul notează influența zilnică pe care o exercită asupra lumii cei care mărturisesc a fi urmași ai lui Hristos. Surorile mele, îmbrăcămintea voastră vorbește fie în favoarea lui Hristos și a adevărului sacru, fie în favoarea lumii. Care este aceasta? Amintiți-vă că trebuie să răspundem înaintea lui Dumnezeu pentru influența pe care o exercităm.

Noi nu vom încuraja prin nici un mijloc nepăsarea în îmbrăcăminte.

Lăsați ca îmbrăcămintea să fie potrivită și să vină bine. Chiar dacă este o stambă de numai zece cenți, ea trebuie să fie bine păstrată și curată. Dacă nu sunt încrețituri, purtătoarea poate nu numai să economisească ceva bani, lucrând-o ea însăși, ci poate să economisească o sumă frumușică, spălând-o și călcând-o ea însăși. Familiile pun poveri prea grele asupra lor prin îmbrăcarea copiilor după moda lumii. Ce pierdere de timp! Cei mici ar arăta foarte atrăgători într-o îmbrăcăminte fără încrețituri sau podoabe, dar bine păstrate și curate. Este atât de ușor să speli și să calci o astfel de haină, încât munca nu este simțită ca fiind o povară.

De ce vor surorile noastre să jefuiască pe Dumnezeu de slujirea care I se datorează și să jefuiască vistieria Lui de banii pe care ele ar trebui să-i dea pentru cauza Sa, slujind modei acestui veac? Gândurile cele dintâi și cele mai bune sunt acordate îmbrăcămintei; timpul este irosit, iar banii pierduți. Cultivarea minții și a inimii este neglijată. Caracterul este socotit de o importanță mai mică decât îmbrăcămintea. Podoaba unui duh blând și liniștit are o valoare infinită și este cea mai păcătoasă nebunie de a pierde în scopuri frivole ocaziile pentru a ne asigura această prețioasă podoabă a sufletului.

Surorilor, dacă vrem, noi putem face o lucrare nobilă pentru Dumnezeu. Femeia nu-și cunoaște puterea. Dumnezeu n-a intenționat ca toate aptitudinile ei să fie absorbite de întrebarea: Ce să mănânc? Ce să beau și cu ce să mă îmbrac? Pentru femei, există o țintă mai înaltă, un destin mai grandios. Ea trebuie să-și dezvolte și să-și cultive puterile pentru că Dumnezeu poate să le folosească în marea lucrare de salvare de suflete din ruina cea veșnică.

Duminica, bisericile populare apar mai mult ca un teatru decât ca un loc de închinare adusă lui Dumnezeu. Acolo este prezentat fiecare stil de îmbrăcăminte la modă. Cei săraci n-au curajul să intre în acele lăcașuri de închinare. În auzul meu, un participant la una dintre bisericile la modă, a făcut următoarele observații: „Aceasta îți oferă cea mai minunată ocazie pentru studierea modelor. Pot vedea efectul diferitelor stiluri de îmbrăcăminte și știți că eu câștig mari beneficii în ocupația mea privind efectul diferitelor îmbrăcăminți de diferite forme și nuanțe diferite. Ați observat acea trenă grandioasă și acea pălărie drăguță?

Eu știu exact cum au fost făcute. Eu toată ziua iau lecții pe care le voi pune în practică.”

Nici un cuvânt n-a fost spus despre Hristos sau despre predica ținută. Cum putea să considere Isus, mă gândeam eu, acea societate, cu expoziția lor de podoabe și îmbrăcăminte extravagantă? Ce dezonoare era arătată față de casa lui Dumnezeu! Dacă Hristos ar fi fost pe pământ și ar fi vizitat bisericile acelea, nu i-ar fi alungat din casa Tatălui Său pe acei profanatori?

Dar răul cel mai mare este influența asupra copiilor și tinerilor. După ce vin pe lume, ei sunt expuși pretențiilor modei. Copilașii aud mai multe despre îmbrăcăminte decât despre mântuirea lor. Ei le văd pe mamele lor consultând serios mai mult jurnalele de modă decât Biblia. Se fac mai multe vizite la magazinul de galanterie și la modistă decât la biserică. Expunerea îmbrăcămintei este de mai mare importanță decât împodobirea caracterului. Pătarea îmbrăcămintei curate dă naștere la mustrări tăioase, și mintea devine prost dispusă și iritabilă sub această restricție continuă.

Un caracter deformat nu o tulbură atât de mult pe mamă ca o îmbrăcăminte pătată. Copilul aude mai multe despre îmbrăcăminte decât despre virtute, pentru că mama este mai familiarizată cu moda decât cu Mântuitorul. Exemplul ei prea des îl înfășoară pe tânăr cu o atmosferă otrăvitoare. Viciul, deghizat sub găteala modei, pătrunde printre copii.

Simplitatea în îmbrăcăminte va face ca o femeie cu bun simț să apară în cea mai favorabilă lumină. Noi judecăm caracterul unei persoane după stilul de îmbrăcăminte. Gătelile bătătoare la ochi trădează vanitatea și slăbiciunea. O femeie modestă și evlavioasă se va îmbrăca modest. Un gust rafinat și o minte cultivată se vor descoperi în alegerea unor haine potrivite și simple.

Există o podoabă care nu va pieri niciodată, care va promova fericirea tuturor celor din jurul nostru în această viață și va străluci în viitorul nepieritor. Aceasta este podoaba unui duh blând și smerit. Dumnezeu ne-a poruncit să ne îmbrăcăm sufletul cu cea mai bogată îmbrăcăminte. La fiecare privire în oglindă, să li se amintească închinătorilor modei de neglijarea sufletului. Fiecare ceas irosit cu îmbrăcămintea le va mustra pentru lăsarea intelectului nefolosit. Apoi ar putea fi o reformă care va înălța și înnobila toate țintele și scopurile vieții. În loc de a căuta podoabe de aur pentru exterior, se va depune un efort serios pentru dobândirea acelei înțelepciuni care este cu mult mai valoroasă decât aurul curat și mai prețioasă decât rubinele.

Cele care se închină la altarul modei au puțină tărie de caracter și puțină energie fizică. Ele nu trăiesc pentru o țintă înaltă, iar viața lor nu îndeplinește un scop vrednic de laudă. Peste tot întâmpinăm femei ale căror minte și inimă sunt absorbite de iubirea de îmbrăcăminte și de etalare. Sufletul feminității este pipernicit și micșorat, și gândurile sunt concentrate asupra eului sărman, vrednic de dispreț. Când o domnișoară, îmbrăcată după modă, trecuse de câțiva domni pe stradă, unul dintre ei a pus unele întrebări cu privire la ea. Răspunsul a fost: „Este o podoabă frumoasă în casa tatălui ei, dar altfel nu e bună de nimic.” Este regretabil că cele care mărturisesc a fi urmașe ale lui Hristos socotesc a fi un lucru bun să imite îmbrăcămintea și manierele acestor podoabe inutile.

Petru dă o valoroasă instrucțiune cu privire la îmbrăcămintea femeii creștine: „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu”. Tot ceea ce îndemnăm este să ne conformăm directivelor Cuvântului lui Dumnezeu. Suntem noi cititori ai Bibliei și urmași ai învățăturilor Bibliei? Vom asculta de Dumnezeu sau ne vom conforma obiceiurilor lumii? Vom sluji noi lui Dumnezeu sau lui Mamona? Putem aștepta să ne bucurăm de pacea sufletului și de aprobarea lui Dumnezeu, în timp ce umblăm direct împotriva învățăturilor Cuvântului Său?

Apostolul Pavel îi îndeamnă pe creștini să nu se conformeze lumii, ci să fie schimbați prin înnoirea minții, „ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu; cea bună, plăcută și desăvârșită”. Dar multe din pretinsele fiice ale lui Dumnezeu nu simt mustrări de conștiință pentru conformarea cu obiceiurile lumii în purtarea de aur, perle și găteală costisitoare. Cele care sunt prea conștiincioase spre a purta aceste obiecte sunt privite ca înguste la minte, superstițioase și chiar fanatice. Dar Cel care binevoiește să ne dea aceste instrucțiuni este Dumnezeu; ele sunt declarațiile Înțelepciunii infinite și cele care le nesocotesc o fac spre propriul lor pericol și pierdere. Cele care se agață de podoabele interzise în Cuvântul lui Dumnezeu nutresc mândria și vanitatea în inimă. Ele doresc să atragă atenția. Îmbrăcămintea lor spune: „Privește la mine, admiră-mă!” În felul acesta, vanitatea inerentă naturii umane crește continuu prin încurajare. Când sufletul este hotărât să placă numai lui Dumnezeu, toate împodobirile inutile ale persoanei dispar.

Apostolul pune podoaba din afară în contrast direct cu un duh blând și liniștit și apoi face o declarație în favoarea valorii ultimei: „de mare preț înaintea lui Dumnezeu”. Există o contradicție categorică între iubirea podoabei din afară și darul blândeții și duhul liniștit. Pacea și bucuria vor stăpâni în suflet numai când căutăm în toate lucrurile să ne conformăm voinței lui Dumnezeu.

Iubirea de îmbrăcăminte primejduiește morala și face din femeie opusul distinsei femei creștine, caracterizate prin modestie și sobrietate. Îmbrăcămintea extravagantă, bătătoare la ochi, adesea încurajează pofta trupească în inima celei care o poartă și trezește patimi josnice în inima privitorului. Dumnezeu vede că, adesea, ruina caracterului este precedată de satisfacerea mândriei și a vanității în îmbrăcăminte. El vede că îmbrăcămintea costisitoare înăbușă dorința de a face bine.

Cu cât mai mulți bani se cheltuiesc pentru îmbrăcăminte, cu atât mai puțini sunt pentru a-i hrăni pe cei flămânzi și a-i îmbrăca pe cei goi, iar curenții binefacerii, care ar trebui să curgă continuu, seacă. Fiecare dolar economisit prin a refuza eului podoabele inutile poate fi dat celor nevoiași sau poate fi pus în vistieria Domnului pentru a susține Evanghelia, pentru a fi trimiși misionari în țări străine, pentru a se înmulți publicațiile care duc raze de lumină sufletelor din întuneric și rătăcire. Fiecare dolar folosit fără a fi necesar lipsește pe cheltuitor de o prețioasă ocazie de a face bine.

Surorile mele, cât de mult timp ați folosit voi pentru ornamentare vestimentară, timp pentru care trebuie să dați socoteală lui Dumnezeu? Cât de mulți bani ați cheltuit pentru a place gustului vostru și a câștiga admirația celor tot atât de îngâmfați ca și voi? Aceștia erau banii lui Dumnezeu. Cât de mult bine ați fi putut face cu ei! Și, nefăcând acest lucru, ce pierdere ați îndurat în viața aceasta și în viața viitoare, nemuritoare! Fiecare suflet va fi judecat după faptele făcute în trup. Dumnezeu citește intențiile și motivele. Orice faptă și orice lucru tainic sunt descoperite ochiului Său atotvăzător. Nici un gând, cuvânt sau faptă nu scapă observației Sale. El știe dacă Îl iubim și Îl slăvim pe El sau ne place să ne înălțăm pe noi înșine. El știe dacă am fixat afecțiunile noastre asupra lucrurilor de sus, unde Hristos stă la dreapta lui Dumnezeu, sau asupra lucrurilor pământești, senzuale, diabolice.

Când puneți pe voi un obiect de îmbrăcăminte inutil sau extravagant, rețineți de la cei goi. Când înșirați pe mesele voastre o varietate inutilă de hrană costisitoare, neglijați să-i hrăniți pe cei flămânzi. Cum stai cu raportul tău, tu, care pretinzi că ești creștin? Vă implor să nu risipiți în satisfaceri nebunești și vătămătoare ceea ce Dumnezeu pretinde pentru vistieria Lui precum și partea care ar trebui dată săracilor. Să nu ne îmbrăcăm cu haine costisitoare, ci ca femei care mărturisesc evlavia, cu fapte bune. Faceți să nu se înalțe spre cer strigătul văduvei și al orfanului împotriva noastră. Sângele sufletelor să nu fie găsit pe hainele noastre. Timpul prețios de probă să nu fie cheltuit, nutrind mândria inimii. Nu există săraci pentru a fi vizitați? Nici ochi întunecați pentru care să poți citi Cuvântul lui Dumnezeu? Nici întristați sau descurajați care au nevoie de cuvintele voastre de mângâiere și de rugăciunile voastre?

Pe măsură ce Dumnezeu v-a făcut să prosperați, îngăduința mândriei și a vanității n-a crescut continuu? În timp ce dedicați timp prețios studiului îmbrăcămintei, podoaba lăuntrică este neglijată; nu există creștere în har. În loc să deveniți tot mai înclinați spre cele cerești, voi deveniți din ce în ce mai mult înclinați spre cele pământești. Pofte nebunești și vătămătoare, apetituri înjositoare întunecă simțul vostru pentru lucrurile sacre. De ce nu vor toți cei care mărturisesc a iubi pe Isus să fugă de aceste îngăduințe distrugătoare de suflet? Lumea este nebună după spectacol, modă și plăcere. Destrăbălarea este într-o înfricoșătoare și continuă creștere. De ce nu vor creștinii să fie credincioși față de înalta lor mărturisire de credință?

Lui Hristos Îi este rușine de pretinșii Lui urmași. Prin ce ne asemănăm cu El? Prin ce se conformează îmbrăcămintea noastră cerințelor Bibliei? Eu nu vreau să iau păcatele poporului asupra mea și de aceea vreau să dau din trâmbiță un sunet hotărât. Timp de ani de zile am adus o mărturie clară și hotărâtă cu privire la acest subiect, prin scris și de la amvon. Nu m-am ferit să fac cunoscută toată voia lui Dumnezeu. Eu trebuie să fiu curată de sângele tuturor. Faptul că stricăciunea lumească stăpânește aproape peste tot nu este o scuză pentru un creștin să facă cum fac ceilalți. Dumnezeu a spus: „Să nu te iei după mulțime ca să faci rău”.

Surorile mele, nu vă mai jucați cu propriile voastre suflete și cu Dumnezeu. Mi-a fost arătat că principala cauză a alunecării voastre este iubirea de îmbrăcăminte. Aceasta vă face să neglijați responsabilități grave, și voi abia dacă aveți vreo scânteie din iubirea de Dumnezeu în inimile voastre. Renunțați fără întârziere la cauza alunecării voastre, pentru că aceasta este păcat împotriva sufletului vostru și împotriva lui Dumnezeu. Nu vă împietriți prin înșelăciunea păcatului. Moda corupe intelectul și consumă spiritualitatea poporului nostru. Ascultarea față de modă se răspândește în comunitățile noastre adventiste de ziua a șaptea și separă mai mult decât orice altă putere pe poporul nostru de Dumnezeu. Mi-a fost arătat că regulile bisericii noastre sunt foarte defectuoase. Toate manifestările de mândrie în îmbrăcăminte, care este interzisă în Cuvântul lui Dumnezeu, ar fi un motiv suficient pentru aplicarea disciplinei comunității. Dacă, în ciuda avertismentelor, apelurilor și rugăminților stăruitoare, se continuă să se urmeze voința perversă, acest lucru poate fi privit ca dovadă că inima cu nici un chip nu este făcută asemenea lui Hristos. Eul, și numai eul, este obiectul adorării și o astfel de pretinsă creștină va îndepărta multe femei de Dumnezeu.

Asupra noastră, ca popor, se află un mare păcat pentru că le-am permis membrilor bisericii noastre să se îmbrace într-un fel necorespunzător cu credința lor. Trebuie să ne ridicăm de îndată și să închidem ușa împotriva momelilor modei. Dacă nu facem acest lucru, comunitățile noastre vor ajunge corupte.


Related Articles

Pentru ce ne-ai nenorocit?

Păcatul și pedeapsa lui Acan Dumnezeu Își păzise în mod deosebit poporul de amestecul cu națiunile idolatre din jurul lor,

Dezvoltarea lucrării din Sydney

              În timp ce lucram în Queensland, Australia, am primit o mărturie pătrunzătoare cu privire la consumul de carne de

Pericolele noastre prezente

predică rostită de Ellen White marţi seara, 24 martie 1891 (Conferința Generală)      Fraţilor şi surorilor, apelez la voi ca