Ce este evanghelia?

La această întrebare a răspuns apostolul Pavel în câteva cuvinte, în Romanu 1:16-17: „Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede (…) deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „«Cel neprihănit va trăi prin credinţă.»”

Dar, deși s-a răspuns la întrebare în atât de puține cuvinte, răspunsul cuprinde atât de mult încât va dura toată veşnicia pentru a dezvălui adâncimea sensului ei.

Textul de mai sus aduce înaintea noastră două lucruri pentru a fi luate în considerare:

  1. Mântuirea din păcat și
  2. Puterea lui Dumnezeu exercitată ​​pentru a realiza mântuirea.

Le vom trata pe scurt, în ordine.

Apostolul spune că evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire, deoarece în ea este descoperită neprihănirea lui Dumnezeu. Aceasta arată că descoperirea neprihănirii lui Dumnezeu este cea care aduce mântuirea. Că mântuirea se referă numai la păcat, se arată în faptul că descoperirea neprihănirii lui Dumnezeu este cea care mântuiește. Acum, întrucât nelegiuirea este păcat (1 Ioan 5:17), iar păcatul este fărădelege (1 Ioan 3:4), este evident că neprihănirea este ascultarea de legea lui Dumnezeu. Următoarele texte arată, de asemenea, aceasta: „Și-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui din păcatele sale.” Matei 1:21, KJV. „O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: «Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi.»” 1 Timotei 1:15.

Întrucât păcatul este călcarea legii, este evident că pentru a mântui pe cineva din păcat sau de la călcarea legii, este același lucru cu a-l face şi a-l ţine pe acesta ascultător de lege. Prin urmare, evanghelia este descoperirea puterii lui Dumnezeu de a lucra neprihănirea în oameni – pentru a manifesta neprihănirea în viața lor. Evanghelia, prin urmare, proclamă legea desăvârșită a lui Dumnezeu și reflectă nimic mai puțin decât o ascultare perfectă față de ea. Să nu fie trecut cu vederea că aceasta cere nimic mai puțin decât puterea lui Dumnezeu, pentru a arăta fapte neprihănite în viața oamenilor. Puterea omului este complet inadecvată. Acest lucru se vede cu ușurință atunci când recunoaștem care este neprihănireacare trebuie descoperită în viață. Textul spune că aceasta este „neprihănirea lui Dumnezeu”. Neprihănirealui Dumnezeu este prezentată în legea Sa. Isaia 51:6-7. Cine poate face neprihănirea lui Dumnezeu? Adică, cine poate să facă fapte care sunt neprihănite ca acelea pe care le face Dumnezeu? În mod evident, numai Dumnezeu însuși. Legea lui Dumnezeu prezintă calea lui Dumnezeu. Psalmii 119:1-2. Dar Domnul spune: „Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.” Isaia 55:9. Prin urmare, efortul omului de a ţine poruncile lui Dumnezeu trebuie că este atât de departe după cum pământul este departe de ceruri.

Omul este căzut – lucrarea evangheliei este de a-l ridica într-un loc la dreapta lui Dumnezeu. Dar poate omul să se ridice de pe pământ la cer? Un om se poate ridica singur, prin acțiunile sale, până la înălțimea cerinței poruncilor lui Dumnezeu, la fel de ușor cum se poate ridica de la sol la soare, așezându-și mâinile sub tălpile picioarelor și ridicându-se. Toată lumea știe că atunci când un om încearcă să se ridice, așezându-și mâinile sub picioare, el se ține doar în jos și că, cu cât ridică mai tare, cu atât apasă în jos mai tare. Aşa este cu toate eforturile omului de a face el însuși ceea ce cere legea lui Dumnezeu. El doar mai adaugă vinovăției sale, căci „toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită”. Ceea ce omul însuși face, este din eu; adică este egoism, iar egoismul nu are loc în planul mântuirii. Ceea ce este din eu, este al Satanei, este cu totul rău. Vezi Marcu 7:21-23. Evanghelia intenționează să salveze omul de el însuşi – prin urmare, omul care își propune să facă, prin sine însuşi, în întregime sau în parte, lucrarea pe care Dumnezeu o cere, își propune să facă tot ce poate pentru a zădărnici planul lui Dumnezeu. Mulți fac acest lucru în mod ignorant, dar rezultatul este același. Pentru că evreii au fost ignoranţi în ce priveşte neprihănirea lui Dumnezeu, au început să-și stabilească propria lor neprihănire. Romani 10: 1-3. Cine realizează adâncimea, înălțimea și lățimea infinită a caracterului lui Dumnezeu, care este rezumată în legea Sa, va vedea cu ușurință că nimic mai puţin decât puterea lui Dumnezeu nu poate produce acel caracter în om. Doar Dumnezeu Însuși poate face lucrările lui Dumnezeu. Ca un om să presupună că el însuși este capabil să facă lucrările neprihnite ale lui Dumnezeu, înseamnă să se facă egal cu Dumnezeu; și aceasta este însăşi  „taina fărădelegii”.

Atunci, lucrarea evangheliei este aceea de a pune lucrările neprihănite ale lui Dumnezeu în locul nelegiuirii omului. Este aceea de a lucra în om lucrările lui Dumnezeu și de a-l determina să gândească gândurile lui Dumnezeu. Este aceea de a-l mântui din orice nelegiuire, de a-l izbăvi din „acest veac rău”, de a-l răscumpăra din orice nelegiuire. Acesta este rezultatul. Prin ce mijloace trebuie aceasta să se realizeze? Prin puterea lui Dumnezeu. Noi trebuie să ştim, atunci, ce este acea putere și cum este ea aplicată.

Atunci, lucrarea evangheliei este aceea de a pune lucrările neprihănite ale lui Dumnezeu în locul nelegiuirii omului. Este aceea de a lucra în om lucrările lui Dumnezeu și de a-l determina să gândească gândurile lui Dumnezeu.

Urmând imediat afirmației că evanghelia este puterea lui Dumnezeu spre mântuire, apostolul ne spune cum putem cunoaște puterea. „În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi.” Romani 1:20. Adică, puterea lui Dumnezeu este văzută în lucrurile pe care El le-a făcut. Creația dezvăluie puterea lui Dumnezeu, căci puterea Lui este putere creatoare. Faptul că Dumnezeu creează este ceea ce Îl distinge ca singurul Dumnezeu adevărat. Psalmistul spune: „Căci Domnul este mare şi foarte vrednic de laudă. El este mai de temut decât toţi dumnezeii. Căci toţi dumnezeii popoarelor sunt nişte idoli, dar Domnul a făcut cerurile.” Psalmii 96:4-5.

Din nou, citim: „Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu şi un Împărat veşnic. Pământul tremură de mânia Lui, şi neamurile nu pot să sufere urgia Lui. Aşa să le vorbiţi: «Dumnezeii care n-au făcut nici cerurile, nici pământul vor pieri de pe pământ şi de sub ceruri. Dar El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui. La tunetul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naştere fulgerelor şi ploii şi scoate vântul din cămările Lui.»” Ieremia 10:10-13.

Psalmul 33:6, 9 ne spune cum a făcut Domnul cerurile și pământul: „Cerurile au fost făcute prin cuvântul Domnului, şi toată oştirea lor prin suflarea gurii Lui. (…) Căci El zice şi se face; porunceşte, şi ce porunceşte ia fiinţă.” Aceasta s-a făcut prin cuvântul Său. Când Dumnezeu vorbește, lucrul însuși există în cuvintele care descriu sau numesc lucrul. Astfel, El „cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi”. Romani 4:17. Dacă omul ar trebui să cheme un lucru care nu este ca și cum ar fi, ar fi o minciună, dar nu este tot așa când vorbește Dumnezeu, pentru că tocmai Cuvântul Său îl face să fie. Când El rosteşte cuvântul, lucrul este acolo. „A vorbit și a luat fiinţă.”

Același cuvânt care creează, de asemenea, și susține. În Evrei 1:3 citim că Hristos, care a creat toate lucrurile, susține toate lucrurile „cu cuvântul puterii Lui”. De asemenea, apostolul Petru ne spune că „erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei  şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă. Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi.” 2 Petru 3:5-7. Puterea creatoare a Cuvântului lui Dumnezeu este văzută în susţinerea pământului și a corpurilor cerești și în creșterea tuturor plantelor. Cu același efect sunt cuvintele Domnului prin profetul Isaia: „Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el? – zice Cel Sfânt. Ridicaţi-vă ochii în sus şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte.” Isaia 40:25-26.

Motivul pentru care acest lucru este așa, se găsește în faptul că Cuvântul lui Dumnezeu este viu, fiind suflarea lui Dumnezeu, are natura nestricăcioasă a lui Dumnezeu, astfel încât puterea acestuia nu scade niciodată. Capitolul 40 din Isaia este dedicat în întregime arătării puterii lui Dumnezeu. Un exemplu este cel pe care tocmai l-am citat. Cuvântul prin care sunt susţinute toate aceste lucruri este cel despre care se vorbește în versetele 7, 8: „Iarba se usucă, floarea cade, când suflă vântul Domnului peste ea. – În adevăr, poporul este ca iarba: iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.” Apostolul Petru citează aceste cuvinte și adaugă: „Şi acesta este Cuvântul care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.” 1 Petru 1:25.

Astfel, suntem aduși din nou la declaraţia că Evanghelia este puterea lui Dumnezeu spre mântuire. Dar puterea lui Dumnezeu se arată în crearea și susținerea pământului; de aceea, Evanghelia este puterea creatoare exercitată de Dumnezeu pentru mântuirea omului din păcat. Aşa că, apostolul spune: „Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu.” 2 Cor. 5:17,18. „Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” Efes. 2:10. Lucrarea de răscumpărare este lucrarea de a produce o nouă creație – oameni noi, ceruri noi și pământ nou – prin același Cuvânt care a creat toate lucrurile la început.

Ce încurajare mai mare ne poate da Dumnezeu decât aceasta, și anume, faptul că puterea care lucrează în noi ceea ce este plăcut în fața Domnului, este puterea care a făcut cerurile și pământul și care le susţine! Mai este loc de vreo descurajare? Pentru a duce până la capăt acest gând, așa cum este prezentat în Scripturi, ar fi nevoie de o carte întreagă; dar vom citi câteva texte care ne vor pune pe calea contemplării puterii lui Dumnezeu în creație și de a ne bucura de ea.

Psalmistul spune: „O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că: <Puterea este a lui Dumnezeu.> A Ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.” Ps. 62:11,12. Vedem aici mila lui Dumnezeu cuplată cu puterea Lui. Citiți acum întregul capitol 40 din Isaia, și în timp ce citiți descrierea puterii minunate a lui Dumnezeu, rețineți primul verset: „Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru.” Isaia 40:1. Apoi, la sfârşit, citim: „El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc; umblă, şi nu ostenesc.” Prin ce putere? Prin puterea care a creat pământul din nimic și care îl susţine. Care este mângâierea poporului lui Dumnezeu? Este cunoștința că Dumnezeul lor este mare în putere, chiar și în crearea și susținerea universului.

Citiți și Coloseni 1:9-18 și observați cum răscumpărarea și crearea întregului univers sunt legate între ele. Avem răscumpărare prin sângele lui Hristos, pentru că „prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El. El este Capul trupului, al Bisericii”. Cu siguranță, biserica ar trebui să fie puternică, atunci când este legată de un Cap atât de puternic. Doar atunci când oamenii nu mai sunt legați de Cap, prin necredință, sunt ei slabi.

Versetul 11, al pasajului menționat, spune astfel: „Întăriţi, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare, cu bucurie.” În traducerea revizuită, acest lucru este redat mai literal astfel: „Întăriţi [făcuţi puternici], cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Sale.” Citiți acum Psalmul 19:1: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.” Adică, cerurile declară puterea slavei lui Dumnezeu, prin care suntem întăriți în lupta cu păcatul și Satana.

Acum, întoarceți-vă la Psalmul 111:2-4 și citiți: „Mari sunt lucrările Domnului, cercetate de toţi cei ce le iubesc. Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui, şi dreptatea Lui ţine în veci. El a lăsat o aducere aminte a minunilor Lui, Domnul este îndurător şi milostiv.” Da, Domnul este îndurător și milostiv potrivit cu puterea manifestată în lucrările mâinilor Sale. „De multe dureri are parte cel rău, dar cel ce se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui.” Și acea milă este egală cu puterea care a făcut cerurile și pământul. Da, este acea putere; căci însuși Dumnezeu, Dumnezeul puternic, este dragoste.

Dar ce vom mai spune? Nu ne-ar ajunge timpul să povestim despre puterea și mila lui Dumnezeu. Când medităm la legea lui Dumnezeu, după cum suntem îndemnați să o facem zi și noapte, și descoperim în ea lucruri atât de minunate încât sufletul nostru se cutremură la gândul că toată acea neprihănire trebuie să fie manifestată în viața noastră, să ne ridicăm ochii către ceruri și să privim spre pământul de sub ele, apoi să spunem cu bucurie: „Ajutorul nostru este în Numele Domnului, care a făcut cerurile şi pământul.” Psalmii 124:8. Da, fie ca toți cei care suferă după voia lui Dumnezeu, „să-şi încredinţeze sufletele credinciosului Ziditor”. 1 Petru 4:19. Amintiți-vă că Cel care susține toate lucrurile prin cuvântul puterii Sale, „poate să vă păzească de orice cădere şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale.” Iuda 24.

„Sub ochiul Său atent
Sfinții Săi locuiesc în siguranță;
Acea mână care susţine toată natura
Va păzi bine pe copiii Săi.”

„Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.” Efesesni 3:20-21. Cu siguranţă, „ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul”.

Aplicație smartphone

Comentarii recente

Politica pentru comentarii

  1. Gaby Zaharia: Acum valdenzii se aduna dumineca, deci se pot…

    a comentat la: Francisc, primul papă care vizitează o biserică valdenză

  2. Popa Mihai Si Magdalena: Dragii mei, Uniunea BAZS din Romania a emis…

    a comentat la: Carta de la Bolonia

  3. Paul Bucur: NAD - North American Division - Diviziunea Nord-Americană…

    a comentat la: Comunicat NAD cu privire la votul de la CA

Distribuie