Condițiile noului legământ

St. Helena, California

Scrisoarea 216, 2 iulie 1906

Dragul meu frate în Hristos,

                Am primit și am citit scrisoarea ta. Mă bucur că am vești de la tine. Am un interes deosebit pentru bunăstarea ta.

                Hristos este Mântuitorul nostru, evanghelia Sa este mântuire, iar prin harul Său, nemărginita bogăție a îndurării Sale, este acordată păcătosului pocăit. Duhul Sfânt, prin gura lui Zaharia, descrie Evanghelia ca fiind salvarea prin iertarea păcatului, prin mila Dumnezeului nostru. Binecuvântările noului legământ sunt bazate doar pe mila iertării celor păcătoși. Domnul spune celor ce se întorc la El, părăsind răul și alegând binele: „Le voi ierta nelegiuirile, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele și fărădelegile lor.”

                „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră, și învățați de la Mine; căci Eu sunt blând și smerit cu inima. și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre." Toți cei care își smeresc inima, mărturisindu-și păcatele, vor găsi milă, har și asigurare.

                A încetat Dumnezeu să fie drept, arătând milă păcătosului? A dezonorat El legea Sa sfântă și va trece cu vederea încălcarea ei? Nu! Dumnezeu este adevărat. El nu se schimbă. Condițiile mântuirii sunt întotdeauna aceleași. Viața veșnică este pentru toți aceia care păzesc legea lui Dumnezeu. Ascultarea desăvârșită arătată în gând, cuvânt și faptă este la fel de importantă pentru noi ca și atunci când învățătorul legii l-a întrebat pe Domnul Isus: „Ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” Isus i-a zis: „Ce este scris în lege? Cum citești în ea?” El a răspuns: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, și cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău; și pe aproapele tău ca pe tine însuți." Hristos i-a zis: „Drept ai răspuns. Fă așa și vei trăi.”

                Condițiile prin care viața veșnică poate fi dobândită sub noul legământ, sunt aceleași ca în vechiul legământ. Condițiile sunt, și întotdeauna au fost, bazate pe ascultarea desăvârșită. Sub vechiul legământ erau multe greșeli cu caracter îndrăzneț, îngâmfat, pentru care nu exista ispășire specificată de lege. În noul legământ, Hristos a împlinit legea pentru cei vinovați, dacă ei Îl primeau prin credință ca Mântuitor personal. „Dar tuturor celor ce L-au primit le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” Mila și iertarea sunt răsplata tuturor celor care vin la Hristos, încrezându-se în meritele Sale pentru îndepărtarea păcatelor lor. Suntem curățiți de păcate prin sângele lui Isus Hristos, Mântuitorul nostru.

                Pentru noi, în această ultimă generație, ne sunt adresate cuvintele: „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieții - pentru că viața a fost arătată, și noi am văzut-o și mărturisim despre ea și vă vestim viața veșnică, viața care era la Tatăl și care ne-a fost arătată - deci ce am văzut și am auzit, aceea vă vestim și vouă, ca și voi să aveți părtășie cu noi. Și părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos. Și vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină. Vestea, pe care am auzit-o de la El și pe care v-o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină, și în El nu este întuneric.

                Făgăduința spune: „Voi pune legile Mele în mintea lor și le voi scrie în inimile lor.”

                Aceste asigurări prețioase sunt cu totul apreciate de păcătosul care se pocăiește și vine la Hristos, primind de la El puterea de a deveni un fiu al lui Dumnezeu. Păcătosul este neputincios pentru ispășirea păcatului cuiva. Puterea este în darul fără plată al lui Hristos, o promisiune apreciată doar de aceia care sunt conștienți de păcatele lor și care le părăsesc, predându-și sufletele lor neajutorate lui Hristos, Mântuitorul care iartă păcatele. El va pune în inimile lor legea Sa desăvârșită, care este sfântă, dreaptă și bună, legea caracterului lui Dumnezeu însuși. Făcându-se părtași de natură divină, ei fug de stricăciunea care este în lume prin pofte.

                Singura speranță a omului este că va fi salvat prin puterea lui Hristos. Experiența sfinților din toate veacurile a fost o istorie plină de încercări și confesiuni făcute, o înregistrare a unui război neîncetat împotriva influențelor satanice, iar de-a lungul drumului a putut fi văzut un progres constant.

                Primul capitol din a doua epistolă a lui Petru ne arată cum să trăim din planul de adăugare.

                „Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos! Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ceea ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos. Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţit de vechile lui păcate. De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră, căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată. În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. De aceea voi fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, măcar că le ştiţi şi sunteţi tari în adevărul pe care-l aveţi.”

Ellen White