Cuvântul lui Dumnezeu

Îmbrăcat cu veșmintele naturii umane, Fiul lui Dumnezeu a coborât la nivelul acelora pe care a dorit să-i salveze. În El nu a fost viclenie sau imoralitate; a fost mereu pur și neîntinat; totuși a luat asupra Sa natura noastră păcătoasă.

Îmbrăcând divinitatea Sa în natura umană, pentru a putea să se unească cu umanitatea căzută, El a căutat să recâștige pentru om ceea ce Adam a pierdut, pentru sine și pentru lume, prin neascultare. În caracterul Său, Isus a manifestat caracterul lui Dumnezeu în fața lumii întregi; El nu a trăit pentru Sine, ci a umblat făcând binele. Întreaga viață, mai mult de 30 de ani, a fost neîntinat și cu o bunătate dezinteresată.

Ne mirăm că oamenii erau uimiți de învățătura Lui? „El îi învăța ca unul care avea autoritate, nu cum îi învățau cărturarii.” Învățătura cărturarilor și a fariseilor a fost o continuă repetare de povestiri și tradiții copilărești. Convingerile și ceremoniile lor se bazau pe autoritatea maximelor și zicalelor rabinice, care erau frivole și lipsite de valoare. Hristos nu a insistat pe citări slabe, fără valoare și pe teorii omenești. Ca unul care avea o autoritate înaltă, se adresa ascultătorilor Săi, prezentându-le subiecte importante; iar apelurile Sale au adus convingeri în inima lor.

Opinia tuturor, exprimată de mulți care nu puteau să tacă, a fost: „Nimeni nu a vorbit vreodată ca Omul acesta.”

Biblia ne învață voia lui Dumnezeu cu privire la noi. „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” Învățătura acestui Cuvânt este exact ceea ce avem nevoie în toate împrejurările vieții în care ne vom afla. Este o normă suficientă pentru credință și practică, pentru că este vocea lui Dumnezeu care vorbește sufletului, oferind membrilor familiei Sale, îndrumări pentru păstrarea inimii statornice. Dacă acest Cuvânt nu este doar citit, ci și studiat, ne aduce un depozit de cunoștințe care ne face în stare să dezvoltăm fiecare dar oferit de Dumnezeu. Ne învață datoria de a folosi capacitățile ce ne-au fost date. Călăuziți de învățăturile Lui, noi vom oferi ascultare cerințelor lui Dumnezeu.

Toți aceia care vor veni înaintea Cuvântului lui Dumnezeu pentru călăuzire, cu umilință, minți cercetătoare, hotărâți să afle condițiile salvării, vor înțelege ceea ce spune Scriptura. Dar cei care cercetează Cuvântul cu un duh care nu este aprobat, vor pleca cu un duh care nu a fost împărtășit. Domnul nu va vorbi unei minți indiferente. El nu-și va irosi învățătura cu unul care de bunăvoie este lipsit de respect sau stricat. Dar ispititorul educă orice minte care dă curs sugestiilor sale și este dispus să facă fără efect legea sfântă a lui Dumnezeu.

 Trebuie să ne umilim inimile, și să cercetăm Cuvântul vieții cu sinceritate și respect, pentru că doar acea minte care se smerește și se pocăiește poate vedea lumina. Inima, mintea și sufletul trebuie pregătite să primească această lumină. Trebuie să fie liniște în suflet. Gândurile trebuie aduse sub stăpânirea lui Isus Hristos. Lăudăroasa încredere în sine și independența trebuie mustrate în prezența Cuvântului lui Dumnezeu. Domnul vorbește inimii care se smerește înaintea Sa.

Vremuri tulburi sunt înaintea noastră și este fatal să fii nepăsător și indiferent. „Încă puțină vreme și Cel ce vine va veni, și nu va întârzia.” Nu ne putem permite să fim neascultători față de cerințele lui Dumnezeu. Mânia pe care cei nepocăiți o nutresc acum împotriva zilei judecății, când fiecare caz va fi judecat potrivit celor scrise în cărțile din ceruri, va veni asupra lor în curând. Atunci, vocea milei nu va mai putea pleda în folosul păcătoșilor.

Dacă chemările adresate acum sunt refuzate, dacă continuăm în neascultare, nu vom avea o a doua ocazie. „Alegeți astăzi cui veți sluji”, lui Dumnezeu sau mamonei. Acum, cât timp putem spune astăzi, dacă auziți glasul Său, nu vă împietriți inimile, ca nu cumva să fie ultima chemare a milei.

Semnele timpului, 30 iulie 1902

ssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssss

dddddddddddddddddddddddddddddddddddddvv