Importanța Sabatului

În timp ce unii au îndemnat la testarea poporului, porunca a patra a fost nesocotită. Știm că binecuvântarea lui Dumnezeu nu va fi peste această biserică, până când nu va fi făcută o reformă în acest punct important. Cei care se află în poziții de răspundere, trebuie să fie atenți la cuvintele și exemplul lor, pentru că acestea pot conduce poporul la îndreptarea părerilor și practicilor. Ei trebuie să se asigure că nu vor micșora cu nimic cerințele lui Dumnezeu. Deoarece porunca a patra este desconsiderată pe o scară largă, ar trebui să fim mai serioși și mai hotărâți în a onora această cerință a Legii lui Dumnezeu. Solia îngerului al treilea este solia care trebuie prezentată lumii. Aici, Dumnezeu are un test pentru noi, iar dacă ne ridicăm la înălțime, vom fi un popor deosebit. Oricine păzește porunca a patra, descoperă că între el și lume este trasată o linie de separare. Sabatul este testul lui Dumnezeu, nu o cerință omenească. Este ceea ce va face diferența între aceia care Îl slujesc pe Dumnezeu și cei care nu Îl slujesc, iar asupra acestui lucru se va concentra ultimul mare conflict al luptei dintre adevăr și eroare.

În general, printre noi, Sabatul nu a fost înălțat la poziția la care l-a așezat Dumnezeu. Lumea este testul care cerne biserica și testul autenticității. Lumea este plină de ispite, care odată acceptate, fac viața credinciosului să nu fie în armonie cu credința sa. Unii dintre frații noștri implicați în afaceri, nu au păzit Sabatul potrivit poruncii. Ei au intrat în parteneriat cu necredincioșii, iar acest lucru i-a influențat negativ. Unii au fost atât de orbi încât nu au văzut pericolul acestor legături. În timp ce unul dintre parteneri păzește Sabatul, celălalt, împreună cu angajații, duce mai departe afacerea firmei. Păzitorul Sabatului, deși nu este implicat efectiv în muncă, nu își poate opri gândurile de la problemele afacerii. El nu poate păzi Sabatul, chiar dacă încearcă. Domnul îl privește ca pe un călcător al Sabatului.

Nu ne putem implica în afaceri cu cei necredincioși, fără a ține seama de principii. Dacă unuia conștiința nu-i dă voie să facă un lucru, celuilalt îi permite. Acest lucru este valabil nu numai în ceea ce privește problemele religioase, dar și în tranzacțiile comerciale. Atunci când unul acționează din motive egoiste, fără să-i pese de Legea lui Dumnezeu sau de salvarea sufletului, celălalt, care Îl iubește sincer pe Dumnezeu și adevărul Său, va trebui să renunțe la principii sau să simtă diferențele frecvente și dureroase. Este necesară o luptă continuă pentru a rezista influenței lumii sau exemplului asociatului necredincios. El are dificultăți foarte mari, pentru că s-a așezat singur pe terenul vrăjmașului. Singura cale sigură este de a da ascultare sfatului inspirat: „Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși. Căci ce legătură este între neprihănire și fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?” „Ieșiți din mijlocul lor și depărtați-vă de ei, zice Domnul. Nu vă atingeți de ce este necurat și vă voi primi.”

Unii părinți și-au trimis copiii la școală, în Sabat. Ei nu erau obligați să facă acest lucru, dar conducerea școlii nu îi primea pe copii decât dacă participau șase zile pe săptămână. În unele din aceste școli, elevii nu erau învățați numai materiile obișnuite de studiu, ci erau învățați să facă diferite tipuri de muncă, iar copiii pretinșilor păzitori ai Sabatului erau întorși împotriva zilei Domnului. Unii părinți, în încercarea de a se justifica, au citat cuvintele Domnului Hristos, care spunea că este permis a face bine în Sabat. Dar, același argument îi va convinge pe oameni că pot lucra în Sabat, pentru că trebuie să-și hrănească copiii, și astfel, linia de demarcație între ce trebuie făcut și ce nu, dispare.

Au înțeles acești frați cerințele Legii lui Dumnezeu? Își cunosc ei datoria și au încetat să meargă în întuneric? A fost foarte greu pentru ei să vadă ce altă cale să aleagă. Dar Dumnezeu nu ține cont de comoditatea noastră când vine vorba de poruncile Sale. El așteaptă să fim ascultători și să-i învățăm și pe copiii noștri Legea Sa. Avem înaintea noastră exemplul lui Avraam, tatăl credincioșilor. Dumnezeu a spus: „Eu îl cunosc și știu că are să poruncească fiilor lui și casei sale să țină Calea Domnului.” De aceea a fost binecuvântat, el și urmașii săi.

Frații noștri să nu aștepte aprobarea lui Dumnezeu în timp ce își pun copiii în situații în care le este imposibil să păzească porunca a patra. Ei trebuie să facă un efort și să aranjeze cu autoritățile pentru ca copiilor lor să li se îngăduie să lipsească de la școală în ziua a șaptea. Dacă acest lucru nu se poate realiza, ei trebuie să rămână credincioși lui Dumnezeu, cu orice preț. În unele locuri din Europa Centrală, unele persoane au fost amendate și întemnițate din cauză că nu și-au trimis copiii la școală în Sabat. Într-un loc, după ce un frate și-a declarant credința, un ofițer de justiție a venit la el acasă și i-a obligat pe copii să meargă la școală. Părinții le-au dat o Biblie în locul manualelor, iar ei și-au petrecut timpul în studiul Scripturii. Dar, oriunde este posibil, poporul nostru ar trebui să înființeze școli proprii. În cazul în care nu pot face acest lucru, ar trebui, cât mai repede posibil, să se mute în locuri unde pot fi liberi să păzească poruncile lui Dumnezeu.

Unii vor spune că Domnul nu este atât de pretențios în cerințele Sale și că nu este datoria lor să păzească Sabatul cu atâta strictețe, încât să intre în conflict cu legile statului. Dar chiar aici începe testul, dacă vom onora Legea lui Dumnezeu mai presus de cerințele oamenilor. Aceasta va produce o separare între cei care Îl onorează pe Dumnezeu și ceilalți. Aici trebuie să ne arătăm loialitatea. Istoria intervențiilor lui Dumnezeu în viața poporului Său ne arată că El cere ascultare.

Când Îngerul nimicitor trebuia să treacă prin Egipt să lovească întâii născuți ai oamenilor și animalelor, israeliții au fost instruiți să-și aducă copiii în casă cu ei, și să stropească stâlpii ușii cu sânge, pentru că cei care aveau să fie găsiți printre egipteni, piereau. Presupunând că un israelit ar fi neglijat să stropească cu sânge stâlpii ușii, spunând că Îngerul Domnului va fi în stare să facă diferența între casele evreilor și cele ale egiptenilor, ar fi păzit oare santinelele cerești acea locuință? Ar trebui să ne însușim această lecție. Încă o data Îngerul nimicitor va trece prin țară. Trebuie să fie un semn asupra poporului lui Dumnezeu, iar acel semn este păzirea Sabatului. Nu trebuie să urmăm propria voință și judecată și să ne amăgim spunând că Dumnezeu va ține cont de condițiile noastre. Dumnezeu ne testează credința oferindu-ne ocazia de a acționa potrivit intervențiilor Sale. Pentru aceia care se supun condițiilor, făgăduințele Sale se vor împlini, dar aceia care se îndepărtează de aceste instrucțiuni pentru a merge pe propria cale, vor pieri împreună cu cei nelegiuiți, la venirea judecății.

Dacă părinții permit copiilor să primească o educație ca a lumii și să facă din Sabat o zi obișnuită, sigiliul lui Dumnezeu nu va fi pus asupra lor. Ei vor fi nimiciți împreună cu lumea, dar oare nu va fi cerut sângele lor din mâna părinților? Dar dacă îi învățăm cu credincioșie poruncile lui Dumnezeu, aducându-i în supunere sub autoritatea părintească, predându-i lui Dumnezeu prin credință și rugăciune, El va lucra împreună cu eforturile noastre, așa cum a promis. Iar când urgia va trece prin țară, împreună cu ei, vom fi ascunși în Dumnezeu.

Dumnezeu a scos poporul Israel din Egipt și le-a oferit instrucțiuni speciale, pentru ca ei să poată păzi Sabatul. Cele zece porunci rostite la Sinai și instrucțiunile date lui Moise, au fost scrise pentru beneficiul tuturor celor care trăiesc pe pământ la încheierea timpului. Dumnezeu i-a dar omului șase zile de lucru, dar a șaptea a pus-o de o parte, rostind o binecuvântare asupra celor ce o sfințesc. Ziua dinaintea Sabatului este o zi de pregătire, pentru ca totul să fie gata la începerea orelor sfinte. „Coaceți ce aveți de copt și fierbeți ce aveți de fiert.” „Mâine este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului.” Mila divină ne-a îndrumat să îi îngrijim pe cei bolnavi și suferinzi. Munca necesară pentru a-i face pe acești oameni să se simtă confortabil nu este o încălcare a Sabatului. Dar, toate lucrările inutile trebuie evitate. Mulți oameni neglijenți amână până la începutul Sabatului lucrurile mici ce ar fi trebuit făcute în ziua pregătirii. Orice lucrare neglijată până la începerea Sabatului trebuie amânată până la încheierea acestei zile.

Gândurile și cuvintele necesită o atenție deosebită. Pe cei care discută afaceri în Sabat, Dumnezeu îi privește ca și cum ar fi implicați în aceste tranzacții. Pentru a păstra Sabatul sfânt, nu ar trebuie să permitem nici măcar minții noastre să se ocupe cu lucrurile lumești.

În general, duminica este o zi de sărbătoare și căutare a plăcerilor, dar Domnul dorește ca poporul Său să ofere un exemplu sfânt. Cu privire la Sabat, ar trebui să existe o dedicare solemnă a familiei lui Dumnezeu. Porunca se referă la întreaga noastră casă. Fiecare slujitor al casei să lase afacerile lumești și să se angajeze cu devotament în orele sfinte ale Sabatului. Fie ca toți să se unească, în această zi sfântă, să-L onoreze pe Dumnezeu printr-un serviciu de laudă.

În lucrul nostru pentru biserica din Christiania (n.tr. nume purtat de orașul Oslo din Norvegia între domnia lui Cristian al IV-lea și anul 1925), am prezentat cu credincioșie înaintea oamenilor, cerințele profunde ale Legii lui Dumnezeu, și marea lor nevoie după o pocăință profundă și reîntoarcere la El. În timpul întâlnirilor noastre, Domnul S-a apropiat încă o dată de noi. O lucrare bună a început. I-am chemat la rugăciune de mai multe ori, și cu toate că a fost o experiență nouă pentru ei, am avut parte de un răspuns imediat. Au fost făcute mărturisiri sincere. Mai mulți erau descurajați din cauza spiritului manifestat și a lipsei de dragoste față de Dumnezeu și unul față de celălalt. Aceștia și-au mărturisit cu umilință propriile greșeli ce au dus la slăbirea adevărului și credinței în Dumnezeu. Unii au renunțat la Sabat de teama că nu-și vor putea susține familiile. Alții, au recunoscut că s-au complăcut într-un spirit de critică și găsire a greșelilor. Mulți au spus că niciodată până acum nu au realizat importanța adevărului și influența pe care acesta trebuie să o aibă asupra vieții și caracterului. Nu puțini au mărturisit cu mulțumire că au primit binecuvântările lui Dumnezeu, ca niciodată până atunci.

Am fost recunoscători pentru fiecare dintre aceste persoane care și-au conștientizat adevărata stare. Totuși, au fost unii care păreau că nu au niciun interes. Se pare că aceștia nu au primit mărturiile pe care Domnul le-a trimis. Ei nu au rupt lanțurile ce îi țineau sub condamnarea Duhului lui Dumnezeu. Domnul a bătut la ușa inimii lor, dar ei păreau că nu sunt dispuși să dea la o parte gunoaiele ce blocau intrarea. Timpul lui Dumnezeu nu a fost și timpul lor. Dacă ar fi eliberat calea, Domnul le-ar fi oferit o experiență deosebită. Știm că sunt suflete care au acceptat adevărul, dar care nu au simțit puterea transformatoare a harului lui Hristos. Sperăm ca aceasta să nu fi fost ultima invitație primită din partea Duhului Sfânt. Am făcut tot ceea ce am putut pentru aceste suflete dragi. Noi nu am încetat să-i rugăm și să-i avertizăm, iar în timp ce alții dormeau, petreceam ore întregi în rugăciune pentru ei. Dacă aceia care lasă oportunități să treacă pe lângă ei ar fi luat o poziție hotărâtă pentru adevăr, împărtășind cu biserica lupta, renunțarea la sine, ocara și victoria finală, ar fi existat o renaștere de o mare influență în lume.

 Dumnezeu cheamă ca lucrătorii din lucrare să atingă un standard mai înalt, mai sfânt. Christiania este un punct important în câmpurile noastre misionare, este centrul lucrării pentru cei din Scandinavia. Din acest loc sunt trimise publicațiile, iar lucrătorii vestesc mai departe poruncile lui Dumnezeu. Este de o mare importanță ca biserica să exercite influență prin învățătură și exemplu. Standardul nu trebuie coborât, încât cei ce acceptă adevărul să pretindă că păzesc poruncile lui Dumnezeu, în timp ce le încalcă. Mai bine, mult mai bine ar fi să-I lăsăm în întuneric până când vor putea primi adevărul în puritatea lui.

Oamenii privesc către ei pentru a vedea ce influență are adevărul asupra lor. Fiii acestei lumi sunt mai înțelepți decât fiii luminii. Când le este prezentată porunca a patra, ei privesc la cei ce pretind că o ascultă, pentru a vedea cum o păzesc. Ei studiază viața și caracterul apărătorilor ei, să vadă dacă sunt în armonie cu credința lor și, în urma opiniilor formate, acceptă sau resping adevărul. Dacă acești oameni își supun viețile adevărului Scripturii, ar fi o lumină pentru lume.