Legea este standardul

Lucrarea părinților este o lucrare importantă și solemnă, iar datoriile lor sunt mari. Dacă vor continua să studieze Cuvântul lui Dumnezeu cu atenție, vor găsi instrucțiuni clare și multe făgăduințe prețioase făcute cu condiția ca ei să-și facă lucrarea bine și cu credincioșie. Ei sunt îndemnați să-și crească copiii în „mustrarea și învățătura Domnului” și sunt asigurați că dacă își vor pregăti copiii să meargă pe calea cea bună, când vor îmbătrâni, nu se vor depărta de ea. Încă o dată observația este făcută cu privire la poruncile lui Dumnezeu: „Să le întipărești în mintea copiilor tăi și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula.”

Înainte de a face această lucrare, părinții trebuie să se familiarizeze cu Cuvântul lui Dumnezeu. În loc să-și petreacă timpul bârfind sau ornamentându-și casa cu lucruri inutile, să caute cu sârguință să înțeleagă voia lui Dumnezeu revelată în Cuvântul Său. Decât să vorbească cuvinte deșarte sau să le spună povești nefolositoare copiilor, mai bine i-ar învăța lecții biblice. Această carte nu este doar pentru cei învățați. Scriptura a fost scrisă cu claritate, simplitate și explicații corespunzătoare pentru a satisface înțelegerea oamenilor de rând, iar o mare parte din ea poate fi făcută interesantă pentru copiii mici.

Atât părinții, cât și copiii trebuie să fie sub controlul lui Dumnezeu. Nu ar trebui să existe asuprire din partea părinților și nici neascultare din partea copiilor. Dacă părinții vor cunoaște gândurile lui Dumnezeu pentru formarea copiilor lor, va fi experimentată o mare reformă în caracterul multora. Obiceiurile, temperamentul și ideile lor vor trebuie schimbate în întregime, înainte de a-i conduce pe copii în ascultarea de Dumnezeu. Înainte de toate, ei trebuie să aibă control asupra propriei voințe, ascultând de Cuvântul lui Dumnezeu. În loc de mustrări, părinții care merg în mod conștiincios pe calea Domnului, vor căuta să-și educe copiii prin învățătură și exemplu, în lepădare de sine și auto-control. De asemenea, ei vor simți responsabilitatea de a-i învăța adevărul. Părinții le vor arăta copiilor importanța umblării în învățăturile Scripturii, fără a se depărta de ele, sub nici o formă.

După moartea lui Moise, Iosua a fost conducătorul lui Israel. Deși și-a îndeplinit sarcinile sale față de națiune, el nu a uitat de îndatoririle față de familie. După ce îi întreabă pe oameni dacă vor asculta și vor sluji Domnului, declară: „Cât despre mine, eu și casa mea vom sluji Domnului.” Aceste cuvinte ar trebui rostite de fiecare mamă și tată din zilele noastre.

Părinții au înaintea lor exemplul lui Avraam, părintele celor credincioși. Dumnezeul cerului spune: „Știu că va porunci copiilor și casei sale după el, iar ei vor păzi calea Domnului, făcând dreptate și judecată.” Nu va exista nicio trădare a adevărului și niciun compromise din partea lui. El va păzi Legea Domnului și îi va învăța pe copiii săi să facă la fel. El nu va îngădui să fie controlat de o afecțiune oarbă, care este o cruzime, nici nu va permite copiilor săi să devină puterea care conduce casa. El va vedea că loialitatea este față de Dumnezeul cerului, iar Satana nu poate obține control asupra membrilor familiei sale.

Atunci când părinții vor merge ei înșiși în ascultare de Legea lui Dumnezeu, vor fi gata să poruncească copiilor lor să-i urmeze. Sfântul lui Israel ne-a făcut cunoscut regulile și legile ce guvernează inteligența umană. Aceste precepte care au fost numite „sfinte, drepte și bune”, trebuie să fie standardul după care trăiește fiecare cămin. Nu poate exista nicio depărtare de ele, fără păcat, pentru că ele sunt fundația religiei creștine. Unul dintre cele mai clare precepte este cel cu privire la păzirea Sabatului. „Șase zile să lucrezi și să-ți faci lucrul tău, dar ziua a șaptea este Sabatul Domnului Dumnezeului tău. Să nu faci nicio lucrare în el, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.”

În Scriptură găsim în mod repetat porunca rostită pentru păzirea atentă a Sabatului, iar Dumnezeu a spus că cei care calcă Sabatul cu bună știință, nu vor prospera. Cel care a dat omului șase zile de lucru pentru câștigarea traiului, a pus deoparte o zi pentru Sine, și îi privește cu indignare pe cei care folosesc timpul acesta în treburile lumești. Există unii care aduc afacerile lor în orele de Sabat, într-o asemenea măsură încât scriu scrisori de afaceri, chiar își strâng datoriile, plătesc facturile și își reglează conturile în această zi. Chiar dacă pare că prosperă, Dumnezeu îi privește și îi va judeca în cele din urmă. Printr-un singur cuvânt, El îi poate împrăștia mai repede decât se pot ei aduna. Prin foc, inundații, furtună sau cutremur El îi poate face să piardă tot ceea ce au câștigat prin încălcarea Sabatului.

Cât de oarbă este lumea creștină față de interesele lor cele mai mari! Ei ar putea să vadă dacă ar dori, cum poporul Său din vechime a pierdut favoarea Sa și au fost lăsați să fie învinși de dușmanii lor, pentru a deveni un popor risipit și urât, din cauza încălcării poruncilor Sale și a Sabatului. Dumnezeu nu S-a schimbat, nici nu a îndepărtat sfințenia zilei Sabatului.

Unii care pretind că oferă supunere față de Legea lui Iehova, au mers atât de departe în profanarea Sabatului, încât s-au unit în parteneriat cu cei care nu au nici un respect față de Sabat. Păzitorii Sabatului își pot înceta lucrul în această zi, dar partenerii lor continuă să lucreze. Cum privesc îngerii aceste parteneriate? În timp ce păzitorii Sabatului se închină înaintea lui Dumnezeu în casa de rugăciune, cei cu care sunt în parteneriat continua să lucreze ca în orice altă zi. Cum privește Cerul zgomotul și confuzia, sunetul de topor și ciocan care urcă în locul de mulțumire, ca o sfidare la adresa poruncii Sabatului? Îl poate privi Domnul ca nevinovat pe cel ce se unește cu cei necredincioși?

Ateismul și necredincioșia predomină în fiecare țară. Blasfematorii fără rușine neagă existența Creatorului și Îl provoacă să-i pedepsească dacă sunt greșiți. Societățile necredincioșilor caută să inventeze mijloace prin care să răspândească otrăvuri infernale. Papistașii complotează pentru a suprima Cuvântul lui Dumnezeu și pentru a acoperi adevărul cu gunoiul erorii.

Având în vedere toate aceste influențe, care lucrează în lume pentru a induce sentimentele necredinței în mintea generațiilor ce se ridică, nu ar trebui părinții care au lumina adevărului să-i protejeze în această lucrare? Ar trebui ca prin exemplu și influență să transmită impresii propriilor copii și lumii, că există diferență dacă asculți de Dumnezeu în fiecare aspect. Cu toții avem nevoie de doctrinele Bibliei și de o inimă curată înainte de a putea reprezenta adevărul așa cum este el în Isus. Avem nevoie a respira din atmosfera reînviorătoare a Cerului pentru a avea sănătate spirituală și putere. Dacă am exercita o influență curată asupra altora, adevărul lui Dumnezeu trebuie să fie un principiu statornic și activ, ce locuiește în inimă. Aceasta trebuie să aibă o influență puternică asupra conștiinței și înțelegerii, gândurilor, cuvintelor și faptelor.

Există situația în care ținem adevărul în nelegiuire, declarând că îl credem în timp ce faptele noastre se aseamănă cu ale necredincioșilor. Adevărul Bibliei va fi o putere în viața credinciosului, oferind sinceritate eforturilor sale și un scop sfânt tuturor lucrărilor sale. Necredincioșii declară adesea că aceia care mărturisesc a crede Biblia, nu îi exemplifică învățăturile în relațiile de afaceri. Sufletul meu a fost adesea întristat văzându-i pe aceia care apără Legea lui Dumnezeu, eșuând în a-i trăi principiile în viața publică sau privată.

Nu avem timp acum să stăm de vorbă cu carnea și sângele. Nu avem timp să evaluăm profitul și pierderile și să reducem colțurile ascuțite ale adevărului pentru a nu-i deranja pe alții. Poporul lui Dumnezeu nu trebuie să copieze obiceiurile lumii. Ceea ce poate părea potrivit la cei necredincioși, nu poate fi deloc bine pentru cei ce pretind că Îl iubesc pe Dumnezeu și păzesc poruncile Sale. Nu ar trebui să ne gândim la ceea ce vor spune alții ci la ceea ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său. Care va fi efectul exemplului meu asupra lumii și asupra familiei mele?

Dacă religia trebuie să influențeze societatea, aceasta trebuie mai întâi să influențeze căminul. Dacă copiii vor fi învățați acasă să-L iubească și să se teamă de Dumnezeu, când vor pleca în lume și vor avea familii le vor învăța să-L urmeze pe Dumnezeu, și astfel, principiile adevărului vor fi implementate în societate și vor avea influență asupra lumii. Religia nu ar trebui să fie separată de educația din cămin. Dumnezeu să aibă milă de părinții care nu își învață copiii calea Domnului, prin învățătură și exemplu, pentru că vor trebui să dea socoteală înaintea Judecătorului lumii pentru neglijarea datoriei față de copii și societate. Ei ar trebui să le prezinte copiilor avertismentele divine împotriva păcatului și să-i învețe importanța ascultării. Ei trebuie să le arate pericolul unirii cu lumea, dacă doresc să devină copii ai lui Dumnezeu.

Mulți părinți creștini eșuează a poruncii casei lor, iar apoi se miră că urmașii lor sunt stricați, neascultători, nemulțumitori și nesfințiți. Părinții aceștia sunt mustrați de Dumnezeu. Ei au neglijat să-și crească copii sub mustrarea Domnului. Ei nu au reușit să-i învețe pe copii prima lecție din creștinism: „ frica de Domnul este începutul înțelepciunii.” „Prostia”, spune omul înțelept, „este legată de inima copilului.” Iubirea nebuniei, dorința de a face răul, ura față de lucrurile sfinte sunt dificultăți cu care părinții vor trebui să se confrunte.

Sunt mulți, chiar printre cei ce se numesc creștini, care nu își îndeplinesc sarcinile casei în temere de Domnul. Sunt mulți care nu se roagă acasă, iar aceștia se află printre cei ce își declară credința în adevărul special pentru acest timp. Biblia nu este adusă în familie ca un ghid al vieții. Părinții care nu sunt oameni ai rugăciunii, nu învață și nu poruncesc casei lor să asculte de poruncile lui Dumnezeu. Acest standard sfânt este lăsat la o parte, pentru că omul crede că a găsit o cale mai bună.

Prin puterea lui Dumnezeu, părinții trebuie să se ridice și să poruncească casei lor, după ei. Ei trebuie să învețe să oprească răul cu fermitate, totuși, fără nerăbdare și nervi. Nu trebuie să lase copiii să ghicească care este binele, ci trebuie să arate cu claritate calea cea dreaptă și să-i învețe să meargă pe ea. Părinții trebuie să se roage mult, îndreptând mințile copiilor către Dumnezeu și către Cer. O religie bazată pe sângele ispășitor al Domnului Hristos și o ascultare de Legea morală, va transforma căminul într-unul peste care Cerul să privească cu plăcere. Acesta va fi roditor de pace și puritate, pentru că ei urmează învățătura venită din cer, pentru a conduce omul căzut în căminul ceresc.

Oh, cât de mulți copii sunt pierduți și devin o durere pentru părinții lor, din cauză că nu sunt învățați potrivit poruncilor lui Dumnezeu. Istoria judecății va dezvălui necazul și mizeria produsă de copiii părinților care pretindeau a fi creștini, dar care nu au făcut din Cuvântul lui Dumnezeu standardul lor, regula de viață. Copiii lor, la fel ca cei ai lui Eli, au devenit slabi încă din copilărie, dar în loc să fie opriți, li s-a permis să meargă pe calea lor rea. Răului din inimă i s-a permis să crească și să se întărească.

Eli a fost un credincios al lui Dumnezeu și al Cuvântului Său, dar nu a făcut ca Avraam care a poruncit copiilor lui și casei sale, după el. Dumnezeu i-a vorbit lui Eli: „Iată, voi face în Israel un lucru care va asurzi urechile oricui îl va auzi”. Dumnezeu l-a avertizat și l-a instruit pe Eli, dar, la fel ca mulți părinți din ziua de azi, el nu a luat în seamă avertizările. Dar când Domnul a început să rezolve situația, nu a încetat până când nu a făcut o lucrare completă. El spune: „Când voi începe, voi isprăvi. I-am spus lui Eli că vreau să pedepsesc casa lui pentru totdeauna, din pricina fărădelegii de care are cunoștință și prin care fiii lui s-au făcut vrednici de lepădat, fără ca el să-i fi oprit.”

Ca rezultat al afecțiunii sale nesfinte, a refuzului său de a face o datorie neplăcută, el culege o recoltă de nelegiuire în fiii săi stricați. Atât părintele care a permis păcatul, cât și copilul care l-a practicat, sunt vinovați înaintea lui Dumnezeu, iar El nu va accepta nicio jertfă pentru păcatul lor. În Scriptură sunt multe lecții alese să impresioneze tații și mamele cu privire la păcatul neglijenței îndeplinirii datoriei față de copiii lor, și totuși, cât de tăcute sunt vocile învățătorilor lui Israel asupra acestor subiecte importante. Părinții îngăduie defectele copiilor necorectându-le, până când blestemul lui Dumnezeu vine atât peste copil cât și peste ei. La fel ca Eli, ei nu iau poziție încă de la prima apariție a răului.

Ce contrast între Eli și Avraam! Exemplul unuia este dat pentru ca părinții să-l evite, iar exemplul celuilalt, pentru a fi copiat. Fiecare dintre ei au făcut o lucrare ale cărei rezultate s-au văzut în generațiile viitoare. Influența unei persoane în propria familie arată autenticitatea experienței religioase. Neglijent și necredincios aici, el va fi necredincios peste tot. Religia în cămin, pregătirea de acasă este lucrul de care este cea mai mare nevoie. Viitorul societății depinde de tinerii de astăzi.