Dacă Adventiștii de Ziua a Șaptea ar practica ceea ce declară a crede, dacă ar fi sinceri reformatori în domeniul sănătății, într-adevăr ar fi o priveliște pentru lume, îngeri și oameni. Ei ar trebui să manifeste un zel mult mai mare pentru salvarea acelora care ignoră adevărul.
Reforme mai mari ar trebui să fie văzute printre aceia care pretind că așteaptă apropiata revenire a lui Hristos. Reforma sănătății trebuie să facă în poporul nostru o lucrare ce nu a fost încă făcută. Acolo sunt aceia care trebuie treziți cu privire la consumul de carne, care încă consumă carnea animalelor, punând astfel în pericol sănătatea fizică, mintală și spirituală. Mulți care sunt acum doar pe jumătate convertiți cu privire la consumul de carne vor înceta să mai meargă împreună cu poporul lui Dumnezeu.
În toată lucrarea noastră, trebuie să respectăm legile date de Dumnezeu, pentru ca puterea fizică și cea spirituală să poată lucra armonios. Oamenii pot avea o formă de evlavie, pot predica evanghelia și cu toate acestea să fie necurățiți și nesfințiți. Pastorii trebuie să fie strict temperați în mâncare și băutură, ca să nu facă căi strâmbe pentru picioarele lor, îndepărtând de pe cale pe cei slabi în credință. Dacă oamenii, în timp ce proclamă cel mai solemn și important mesaj pe care Dumnezeu l-a dat vreodată, luptă împotriva adevărului îngăduind obiceiuri greșite în mâncare și băutură, ei fac fără putere mesajul pe care îl poartă.
Toți cei care tolerează consumul de carne, ceaiul și lăcomia, seamănă semințe pentru o recoltă de durere și moarte. Mâncarea nesănătoasă introdusă în stomac, întărește apetitul care luptă împotriva sufletului, dezvoltând înclinațiile păcătoase. O dietă bazată pe carne tinde să dezvolte înclinațiile animalice. O dezvoltare a înclinațiilor animalice reduce spiritualitatea, făcând mintea incapabilă să înțeleagă adevărul.
Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează că dacă nu ne abținem de la poftele carnale, natura fizică va veni în conflict cu natura spirituală. Mâncarea care excită organismul luptă împotriva sănătății și ne face să ne pierdem pacea. Astfel, se instalează o luptă între înclinațiile înalte și cele degradate ale omului. Înclinațiile păcătoase active și puternice, apasă sufletul. Cele mai mari interese ale ființei umane sunt puse în pericol prin îngăduirea apetitului nepedepsit de Cer.
Formarea obiceiurilor bune în mâncare și băutură, necesită o mare atenție. Alimentele consumate trebuie să fie acelea care îmbunătățesc calitatea sângelui. Trebuie să avem respect față de organele sensibile care participă la digestie. Prin cumpătare în toate lucrurile, Dumnezeu ne cere să ne facem partea noastră, păstrându-ne sănătoși. El nu poate lumina mintea unui om care face din stomacul lui o groapă de gunoi. El nu aude rugăciunile acelora care merg în lumina scânteilor propriilor vreascuri.
Erori comune în dietă
Lipsa de cumpătare este întâlnită atât în cantitatea cât și în calitatea de hrană consumată. Ca regulă generală, Dumnezeu m-a învățat că introducem prea multă mâncare în stomac. Mulți își strică dispoziția prin supraalimentare, iar boala este adesea rezultatul. Nu Dumnezeu a adus această pedeapsă asupra lor, ci ei înșiși, iar El dorește ca ei să realizeze că durerea aceea este rezultatul excesului.
Abuzate zilnic, organele digestive nu-și pot face bine lucrarea. Mâncarea nepotrivită face ca sângele să aibă o calitate slabă, și astfel, întregul organism este schilodit. Oferiți stomacului mai puțin de lucru. Dacă se va acorda atenție calității și cantității de mâncare, acesta se va recupera.
Mulți mănâncă prea repede. Alții mănâncă la o masă o varietate de mâncăruri ce nu trebuie combinate. Dacă bărbați și femei și-ar aminti cât de mult își afectează sufletul atunci când își nesocotesc stomacul, și cât de mult este Hristos dezonorat atunci când stomacul este abuzat, și-ar tăgădui apetitul și astfel i-ar oferi stomacului timp să-și recupereze acțiunile sănătoase. În timp ce stăm la masă, putem face lucrare misionară medicală mâncând și bând spre slava lui Dumnezeu.
Este greșit să consumăm în Sabat o cantitate de mâncare asemănătoare cu cea din zilele săptămânii. Sabatul este ziua pusă de o parte pentru închinare și trebuie să avem o atenție deosebită asupra dietei. Un stomac înfundat înseamnă un creier înfundat. Adesea, în Sabat, se consumă o cantitate prea mare de mâncare încât mintea devine greoaie și amețită, incapabilă să înțeleagă lucrurile spirituale. Obiceiul de a mânca mult are de-a face cu exercițiile plictisitoare ale Sabatului. Dieta pentru Sabat trebuie să fie aleasă în funcție de datoriile zilei în care este adus lui Dumnezeu cel mai pur și sfânt serviciu.
Mâncatul are mult de a face cu religia. Experiența spirituală este mult afectată de felul în care este tratat stomacul. Mâncatul și băutul în acord cu legile sănătății dezvoltă acțiuni virtuoase. Dacă stomacul este abuzat de obiceiuri ce nu au niciun fundament în natură, Satana are avantaj prin răul făcut, folosind stomacul ca un inamic al neprihănirii și creează tulburare ce afectează întreaga ființă. Lucrurile sfinte nu sunt apreciate. Zelul spiritual scade. Pacea minții este pierdută. Apare disensiune, ceartă și discordie. Sunt rostite cuvinte nervoase și săvârșite fapte urâte, urmate de practici necinstite și manifestări de mânie - și toate acestea din cauză că nervii creierului sunt deranjați de abuzul peste măsură asupra stomacului.
Ce păcat că adesea, când trebuie exersată lepădarea de sine, stomacul este umplut cu o cantitate mare de mâncare nesănătoasă, care zace acolo pentru a se descompune. Problemele stomacului se răsfrâng asupra creierului. Consumatorul imprudent nu realizează că nu poate da sfaturi înțelepte, descalificându-se pentru alcătuirea planurilor pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu. Dar aceasta este realitatea. El nu poate discerne lucrurile spirituale, iar în întâlnirile de comitet, când trebuie să spună „da”, el spune „nu”. El face propuneri care sunt departe de țintă, deoarece mâncarea consumată i-a amorțit puterile creierului.
Relația dintre principiile de sănătate și spiritualitate
Eșecul de a urma principiile sănătoase a umbrit istoria poporului lui Dumnezeu. A fost o continuă apostazie de la reforma sănătății, iar ca rezultat, Dumnezeu a fost dezonorat de lipsa de spiritualitate. Au fost ridicate bariere pe care nu le-am fi văzut dacă poporul lui Dumnezeu ar fi mers în lumină.
Vom lăsa noi, care am avut asemenea oportunități, ca oamenii din lume să fie înaintea noastră în privința reformei sănătății? Ne vom devaloriza mințile și vom abuza de talentele noastre prin alimentația greșită? Vom încălca legea sfântă a lui Dumnezeu urmând practici egoiste? Vom lăsa ca inconsecvența să devină dictonul nostru? Vom trăi asemenea necreștinilor, astfel încât Domnului să-i fie rușine să ne numească frați?
Nu vom face lucrare misionară medicală, care este evanghelia practică, trăind în așa fel încât pacea lui Dumnezeu să domnească în inimile noastre? Să nu îndepărtăm fiecare piatră de poticnire din calea necredincioșilor, amintindu-ne care este datoria unei vieți de creștin? Nu ne putem numi mai departe creștini și să nu renunțăm la îngăduirea apetitului care întărește pasiunile nesfinte.
Dumnezeu cheamă fiecare membru al bisericii să-și predea viața fără rezerve lucrării Sale. El îndeamnă către o reformă hotărâtă. Întreaga creație geme sub blestem. Poporul lui Dumnezeu trebuie să se așeze în locul în care vor crește în har, fiind sfințiți trup, suflet și spirit, de adevăr. Când vor îndepărta lucrurile ce distrug sănătatea, vor avea o percepție mai clară a ceea ce înseamnă adevărata evlavie. Va avea loc o schimbare extraordinară în experiența religioasă.
Apostolul spune clar că aceia care ajung la un standard înalt de neprihănire, trebuie să fie cumpătați în toate lucrurile. Dumnezeu trimite acest mesaj poporului Său: „nu știți că cei ce aleargă în locul de alergare toți aleargă dar numai unul capătă premiul? Alergați dar în așa fel ca să căpătați premiul! Toți cei ce se luptă la jocurile de obște se supun la tot felul de înfrânări. Și ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veșteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veșteji. Eu, deci, alerg, dar nu ca și cum n-aș ști încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care lovește în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat”.
„Este ceasul să vă treziți din somn: căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua: să ne dezbrăcăm de faptele întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri și în beții, nu în curvii și în fapte de rușine; nu în certuri și în pizmă, ci îmbrăcați-vă în Domnul Isus Hristos, și nu purtați grijă de firea pământească, pentru ca să-I treziți poftele”.
Review and Herald, 27 mai 1902 ****************************************************************************************************************************************************** ***************************************************************************************************************************************************
Paul Bucur:
a comentat la: Tabăra MAHANAIM
David Ionita:
a comentat la: Tabăra MAHANAIM
Robert Neacsu:
a comentat la: Despre sanctuar