Nu trebuie să fie așa

Înainte ca frații noștri să se întâlnească într-un consiliu sau comitet, fiecare dintre ei ar trebui să vină înaintea lui Dumnezeu cercetându-și cu atenție inima și motivele. Rugați-vă ca Domnul să vi se descopere, pentru ca voi să nu criticați sau să condamnați propuneri, fără înțelepciune.

Adesea, la mesele bogate, bărbații mănâncă mult mai mult decât poate fi digerat. Stomacul suprasolicitat nu își poate face lucrarea corespunzător. Rezultatul este un sentiment neplăcut de saturație la nivelul creierului. Mintea nu poate acționa rapid. Atunci când mai multe feluri de mâncare sunt consumate la aceeași masă, adesea, rezultatul este indigestia. Unele alimente nu pot fi combinate la aceeași masă. Prin combinarea necorespunzătoare a mâncărurilor se creează tulburare, apare fermentarea, sângele este contaminat, iar creierul devine confuz.

Obiceiul supraalimentării sau al consumului prea multor feluri de mâncare la o masă, este adesea cauza dispepsiei. Leziuni serioase sunt cauzate organelor digestive. În zadar protestează stomacul și face apel la creier să judece de la cauză la efect. Prea multă mâncare consumată sau combinațiile necorespunzătoare sunt dăunătoare. În zadar sunt trimise mesaje de avertizare. Consecința este suferința. Boala ia locul sănătății.

Unii ar putea întreba, ce legătură are aceasta cu întâlnirile de comitet? Foarte mare. Efectele alimentației greșite sunt aduse în cadrul întâlnirilor de comitet. Creierul este afectat de starea stomacului. Un stomac dezordonat produce o minte dezordonată și nesigură. Un stomac bolnav produce o stare bolnavă a creierului și, adesea, îl face pe om încăpățânat în păstrarea ideilor greșite. Presupusa înțelepciune a unui astfel de om este nebunie înaintea lui Dumnezeu.

Prezint această stare de lucruri ca fiind cauza situației din multe consilii și comitete, unde întrebările care necesită un studiu atent sunt tratate cu puțină atenție, iar deciziile de mare importanță sunt luate în grabă.

Adesea, când trebuia să existe unanimitate în luarea deciziilor, deciziile negative au schimbat total atmosfera. Aceste rezultate mi-au fost prezentate iar și iar.

Prezint aceste probleme acum, deoarece sunt instruită să le spun fraților mei din lucrarea evangheliei: prin lipsa de cumpătare în mâncare, vă descalificați în a vedea diferența dintre focul sfânt și cel comun. Iar prin această necumpătare vă arătați disprețul față de toate avertizările pe care Dumnezeu vi le-a dat. Cuvântul Lui către voi este: „Care dintre voi se teme de Domnul și ascultă glasul slujitorilor Săi? Care merge în întuneric și nu are lumină? Să se încreadă în Numele Domnului și să se bizuie pe Dumnezeul său. Iar voi care aprindeți un foc și purtați torțe aprinse, umblați dar în lumina focului vostru, a torțelor pe care le-ați aprins! Aceasta veți primi din mâna Mea: veți zăcea într-un loc al durerii”.

Să nu ne apropiem de Domnul ca El să ne salveze din necumpătarea în mâncare și băutură, pasiuni desfrânate și toată răutatea? Să nu ne umilim înaintea lui Dumnezeu, lăsând la o parte toate lucrurile corupte ale trupului și ale spiritului, pentru ca în temere de Domnul să ne desăvârșim în sfințenia caracterului? Prin urmare, fie că mâncați sau beți, sau orice alt lucru ați face, faceți totul pentru slava lui Dumnezeu. Acum, toți suntem testați. Mulți cărora le-a fost dată lumina prețioasă, doresc să se întoarcă la oalele cu carne din Egipt.

 Mulți care sunt susținuți de zecimea din visteria Domnului, otrăvesc prin îngăduirea de sine, curentul de viață ce curge prin venele lor. Ignorând lumina și avertizările pe care Dumnezeu ni le-a trimis în ultimii 25-30 de ani, unii continuă să-și satisfacă dorința de carne.

Nu facem din consumarea cărnii un test. Dar putem și trebuie să luăm în considerare influența pe care, credincioșii care consumă carne, o au asupra altor biserici. Toți aceia care mănâncă carne, desconsideră avertismentele pe care Dumnezeu le-a dat cu privire la această problemă. Ei nu au nici o siguranță că merg pe căi sigure. Ei nu au nici cea mai mică scuză pentru consumul cărnii animalelor moarte. Blestemul lui Dumnezeu este asupra animalelor create. De multe ori când este consumată carne, aceasta putrezește în stomac și creează boală. Cancer, tumori și boli pulmonare sunt cauzate de cele mai multe ori de consumul de carne.

Ca mesageri ai Domnului, nu ar trebui oare să ducem o mărturie clară împotriva îngăduirii și pervertirii apetitului? Aceia care pretind a fi slujitori ai evangheliei, proclamând cel mai solemn adevăr dat muritorilor, vor face din stomacul lor o groapă de gunoi? Dumnezeu a oferit o abundență de fructe și cereale, care pot fi preparate sănătos și consumate în cantități potrivite. De ce, atunci, oamenii continuă să mănânce carne? Putem avea încredere în pastori care la mesele unde se servește carne, se alătură celorlalți în consumul ei?

Părinții care cunosc adevărul în privința îngăduirii apetitului nu ar trebui să le permită copiilor lor să mănânce în exces, să consume carne sau alte alimente care excită pasiunile. Omul este zidit de ceea ce mănâncă. Consumul de carne întărește înclinațiile josnice și le excită, crescându-le activitatea. Părinții trebuie să renunțe la tot ceea ce pune în pericol sănătatea morală și fizică a copiilor lor. Ei nu ar trebui să pună carne pe mesele lor.

Dacă le îngăduie copiilor să mănânce carne, unt și ouă, efectul sigur va fi boala, afectând sănătatea minții și a trupului. Astfel, spiritualitatea este slăbită și adesea distrusă.

Tați și mame, vegheați în rugăciune. Păziți-vă cu strictețe împotriva necumpătării de orice formă. Învățați-i pe copii adevăratele principii ale reformei sănătății. Deja, mânia lui Dumnezeu a început să-i viziteze pe fiii neascultării. Crime, păcate și practici nedemne sunt descoperite acum la fiecare pas. Ca popor, noi trebuie să avem mare grijă față de copii, păzindu-i de prieteniile depravate.

Dacă am putea cunoaște ce păcate abominabile sunt practicate de membrii multor familii ce pretind a fi creștine, am fi mult mai preocupați cu privire la atmosfera spirituală din jurul copiilor noștri, nu numai în școlile publice, dar și în alte școli, chiar și în școlile Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea.

Dacă păzitorii Sabatului nu își instruiesc cu grijă copiii, învățătură cu învățătură, dacă nu sunt feriți de asocierea cu copiii stricați, ei sunt în pericol de a deveni viciați.

Pentru a fi curățiți și pentru a rămâne așa, Adventiștii de Ziua a Șaptea trebuie să aibă Duhul Sfânt în inimile și casele lor. Domnul mi-a oferit lumină; atunci când Israelul de astăzi se va smeri înaintea Sa, curățindu-și templul sufletului de orice murdărie, El le va asculta rugăciunile în dreptul bolnavilor, și Îi va binecuvânta în folosirea remediilor pentru boală. Când prin credință, omul face tot ceea ce poate pentru a combate boala, folosind metodele simple de tratament pe care Dumnezeu le-a prevăzut, eforturile sale vor fi eficiente. „Cerurile sunt ale Tale, și pământul tot al Tău”, „și cei ce îl locuiesc”.

Dacă după ce au primit atât de multă lumină, oamenii din poporul lui Dumnezeu continuă să îndrăgească obiceiurile greșite, să se auto-complacă și să refuze reforma, cu siguranță vor suferi consecințele abuzului lor. Dacă sunt hotărâți să-și satisfacă apetitul pervertit cu orice preț, Dumnezeu nu va face minuni pentru a-i salva, ci vor zace în durere.

„Frații mei, să nu fiți mulți învățători, pentru că știți că vom primi o judecată mai aspră! Toți greșim în multe feluri. Dacă cineva nu greșește în vorbire, este un om desăvârșit, capabil să-și țină în frâu tot trupul. Dacă punem zăbale în gura cailor, ca să-I facem să ne asculte, putem să le controlăm tot trupul. Iată, chiar și corăbiile, deși sunt atât de mari și sunt duse de vânturi puternice, totuși ele sunt conduse de o cârmă foarte mică oriunde vrea cârmaciul. La fel și limba: ea este un mădular mic, dar se poate lăuda cu lucruri mari. Iată, un foc mic, ce pădure mare aprinde. Limba este și ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre care întinează tot trupul și aprinde roata vieții, când este aprinsă de focul gheenei. Toate soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de viețuitoare de mare se îmblânzesc și au fost îmblânzite de neamul omenesc, dar limba niciun om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte. Cu ea binecuvântăm pe Domnul, Tatăl nostru, și tot cu ea blestemăm pe oameni care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeași gură iese și binecuvântarea și blestemul. Nu trebuie să fie așa frații mei.”

„Să păziți poruncile Domnului Dumnezeului vostru!” Cel care încalcă legile sănătății va cunoaște neplăcerea lui Dumnezeu. O, cât de mult Duh Sfânt am putea avea zi de zi, dacă am merge cu băgare de seamă, cu lepădare de sine și practicând virtuțile caracterului lui Hristos!

„Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul, Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubești și să slujești Domnului, Dumnezeului tău, din toată inima ta și din tot sufletul tău, să păzești poruncile Domnului și legile Lui pe care ți le dau astăzi, ca să fii fericit?”

Pacific Union Recorder, 9 octombrie 1902