Poporul ales al lui Dumnezeu

Mi s-a poruncit să atrag atenția poporului nostru la instrucțiunile Dumnezeului lui Israel cu privire la importanța separării de lume. În Deuteronomul capitolul 4, citim: „Acum, Israele, ascultă legile și poruncile pe care vă învăț să le păziți. Împliniți-le, pentru ca să trăiți și să intrați în stăpânirea țării pe care v-o dă Domnul, Dumnezeu părinților voștri. Să n-adăugați nimic la cele ce vă poruncesc Eu și să nu scădeți nimic din ele, ci să păziți poruncile Domnului Dumnezeului vostru, așa cum vi le dau Eu.”

„Iată, v-am învățat legi și porunci, cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu, ca să le împliniți în țara pe care o veți lua în stăpânire. Să le păziți și să le împliniți, căci aceasta va fi înțelepciunea și priceperea voastră înaintea popoarelor, care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi și vor zice: acest neam mare este un popor cu totul înțelept și priceput. Care este, în adevăr, neamul acela așa de mare încât să fi avut pe dumnezeii lui așa de aproape cum avem noi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm? Și care este neamul acela așa de mare încât să aibă legi și porunci așa de drepte cum este toată legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte? Numai ia seama asupra ta și veghează cu luare aminte asupra sufletului tău în toate zilele vieții tale, ca nu cumva să uiți lucrurile pe care ți le-au văzut ochii și să-ți iasă din inimă; fă-le cunoscut copiilor tăi și copiilor copiilor tăi.”

„Când Domnul Dumnezeul tău, te va aduce în țara în care vei intra și o vei lua în stăpânire și va izgoni dinaintea ta multe neamuri … când Domnul Dumnezeul tău, ți le va da în mâini și le vei bate, să le nimicești cu desăvârșire, să nu închei legământ cu ele și să n-ai milă de ele. Să nu te încuscrești cu popoarele acestea, să nu măriți pe fetele tale după fiii lor și să nu iei fetele lor de neveste fiilor tăi, căci ar abate de la Mine pe fiii tăi și ar sluji astfel altor dumnezei; Domnul S-ar aprinde de mânie împotriva voastră și te-ar nimici îndată.”

„Dimpotrivă, iată cum să vă purtați cu ele: să le surpați altarele, să le sfărâmați stâlpii idolești, să le tăiați pomii închinați dumnezeilor lor și să ardeți în foc chipurile lor cioplite. Căci tu ești un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fața pământului.”

„Să știi dar că Domnul, Dumnezeul tău, este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios și Își ține legământul și îndurarea până la al miilea neam de oameni față de cei ce-L iubesc și păzesc poruncile Lui. Dar răsplătește îndată pe cei ce-L urăsc și-i pierde; nu dă nici o păsuire celui ce-L urăște, ci-i răsplătește îndată.”

O abatere de la adevăr

Sub domnia lui David, poporul Israel a căpătat putere și cinste prin ascultarea de Legea lui Dumnezeu. Dar, regii ce au urmat s-au luptat pentru înălțarea de sine. Ei și-au construit gloria din măreția regatului, uitând cât de mult erau dependenți de Dumnezeu. Ei s-au considerat înțelepți și independenți, datorită onoarei arătate de oamenii supuși greșelii. Au devenit corupți, imorali, răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu și s-au închinat la idoli.

Dumnezeu S-a luptat mult cu ei, chemându-i la pocăință. Ei au refuzat să asculte, iar în cele din urmă, Dumnezeu a rostit judecata, arătându-le cât de slabi erau fără El. Văzându-I că sunt hotărâți să meargă pe propria cale, I-a dat în mâinile dușmanilor lor, care le-au jefuit țara și i-a luat în robie.

Alianțele încheiate de israeliți cu vecinii lor păgâni au dus la pierderea identității de popor ales al lui Dumnezeu, și, cu timpul, au fost influențați de practicile lor rele. Afilierea cu cei lumești a dus la pierderea dragostei dintâi și a zelului pentru lucrarea lui Dumnezeu. Faptul că s-au vândut pentru câștig a adus numai dezamăgire și a cauzat pierderea multor suflete.

Experiența lui Israel va fi experiența tuturor acelora care merg la lume pentru putere, întorcând spatele lui Dumnezeu. Aceia care Îl părăsesc pe Cel Atotputernic, sursa puterii, și se unesc cu cei lumești, devenind dependenți de ei, încep să slăbească din punct de vedere moral, la fel cum sunt cei în care se încred.

Dumnezeu vine la cei care fac greșeli cu rugăminți și promisiuni. El caută să le arate greșelile și să-i conducă la pocăință. Dar dacă refuză să-și umilească inimile înaintea Lui, dacă încearcă să se înalțe pe ei înșiși, le va vesti judecata. Nu va fi acceptată nicio aparență a apropierii de Dumnezeu, nicio afirmare a legăturii cu El din partea celor ce persistă în a aduce dezonoare bazându-se pe brațul puterii lumești.

Cuvântul lui Dumnezeu pentru noi astăzi

Astăzi, Cuvântul lui Dumnezeu către poporul Său este: „Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei, nu vă atingeți de ce este necurat și vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, și voi Îmi veți fi fii și fiice.” „Voi sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.”

Poporul lui Dumnezeu trebuie să fie deosebit, ca un popor care-L slujește pe deplin, cu toată inima, fără a dori onoare pentru el însuși și amintindu-și că printr-un legământ solemn s-au legat să-L slujească pe Domnul și numai pe El.

Semnul dintre Dumnezeu și poporul Său

Domnul a vorbit lui Moise și a zis: „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: Să nu care cumva să nu țineți Sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine și voi, și urmașii voștri, un semn după care se va cunoaște că Eu sunt Domnul, care vă sfințesc. Să țineți Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva sfânt. Cine îl va călca va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare în ziua aceasta va fi nimicit din mijlocul poporului său. Să lucrezi șase zile, dar a șaptea este Sabatul, ziua de odihnă închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului va fi pedepsit cu moartea. Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l ei și urmașii lor, ca un legământ necurmat. Acesta va fi între Mine și copiii lui Israel un semn veșnic, căci în șase zile a făcut Domnul cerurile și pământul, iar în ziua a șaptea S-a odihnit și a răsuflat.”

Nu arată aceste cuvinte că suntem poporul lui Dumnezeu? Nu declară ele că atât timp cât mai trăim pe acest pământ, trebuie să prețuim timpul acesta sacru? Copiii lui Israel trebuiau să păzească Sabatul, atât ei cât și generațiile ce vor urma, ca un „legământ veșnic.” Sabatul nu și-a pierdut însemnătatea. Acesta continuă să fie semnul între Dumnezeu și poporul Său, și așa va rămâne pentru totdeauna.

Acum și mereu, trebuie să stăm ca un popor deosebit, liber de orice politică lumească, fără să ne rușinăm în fața celor ce nu au înțelepciunea de a discerne cerințele lui Dumnezeu, atât de clar stabilite în Legea Sa.

Trebuie să căutăm să lucrăm împreună cu Cerul pentru a pregăti calea Domnului. Noi trebuie să dăm mărturie tuturor neamurilor, semințiilor și limbilor, că suntem un popor care Îl iubește și se teme de Dumnezeu, un popor ce păstrează cu sfințenie Sabatul zilei a șaptea, și să arătăm credința noastră în apropiata revenire a Domnului Isus pe norii cerului.

Dumnezeu Își încearcă poporul pentru a vedea cine va fi loial principiilor adevărului. Lucrarea noastră este de a proclama lumii prima, a doua și a treia solie îngerească. În îndeplinirea datoriei noastre nu trebuie să ne fie teamă de dușmanii noștri. Nu este după voia lui Dumnezeu să intrăm în relații de afaceri sau parteneriate cu cei ce nu au aceeași credință ca noi.

Pe cei ce refuză să asculte de Dumnezeu trebuie să-i tratăm cu bunătate și curtoazie, dar niciodată nu trebuie să ne unim cu ei în ceea ce privește lucrarea Sa.

Punându-ne încrederea în Dumnezeu, trebuie să înaintăm constant, lucrând fără egoism, într-o umilă dependență de El, predând prezentul și viitorul providenței Sale, amintindu-ne că nu datorită nouă suntem binecuvântați de Cer, ci datorită Domnului Hristos.

Mă rog ca frații noștri să realizeze că mesajul îngerului al treilea înseamnă mult pentru noi, iar păzirea adevăratului Sabat este semnul ce îi deosebește pe cei ce-L slujesc pe Dumnezeu de cei ce-L resping. Fie ca toți cei ce au ațipit și au devenit indiferenți să se trezească. Suntem chemați să fim sfinți și ar trebui să evităm să creăm impresia că este de mica importanță dacă păstrăm sau nu lucrurile specific credinței noastre. Mai mult decât în trecut, asupra noastră stă obligația solemnă de a sta hotărâți pentru adevăr și dreptate. Linia de demarcație între cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu și cei ce nu le păzesc, va fi descoperită cu o claritate inconfundabilă. Să-L onorăm pe Dumnezeu cu conștiinciozitate folosind orice mijloc de a rămâne în legământul cu El, ca să căpătăm binecuvântarea Lui atât de esențială pentru un popor ce urmează să fie atât de greu încercat. Aducem o mare dezonoare lui Dumnezeu atunci când dăm impresia că religia noastră este fără putere în viața noastră. Astfel, ne întoarcem de la poruncile Lui, care sunt viața noastră, negând că El este Dumnezeul nostru, iar noi poporul Său.

Domnul, Dumnezeul tău, este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios și Își ține legământul și îndurarea până la al miilea neam de oameni față de cei ce-L iubesc și păzesc poruncile Sale. Dar, răsplătește îndată pe cei ce-L urăsc și-i pierde; nu dă nicio păsuire celui ce-L urăște, ci-i răsplătește îndată.

Unde ar trebui să fim noi înainte ca mia de generații menționată în Scriptură să fie terminată? Soarta noastră va fi fost hotărâtă pentru veșnicie. Fie vom fi fost primiți în Împărăția lui Dumnezeu, fie vom fi primit sentința morții veșnice. Aceia care au fost sinceri și credincioși legământului lui Dumnezeu, aceia care, amintindu-și de sacrificiul Domnului Hristos, au stat cu fermitate de partea adevărului, străduindu-se să-L onoreze pe Dumnezeu, vor auzi chemarea: „Bine rob bun și credincios.” Dar aceia care I-au oferit lui Dumnezeu doar jumătate de inimă, lăsând viața lor să se conformeze cu căile și practicile lumești, vor auzi tristele cuvinte: „Depărtați-vă de la Mine, nu vă cunosc.”

Căminul celor credincioși

„Cetatea n-are trebuință nici de soare, nici de lună ca s-o lumineze, căci o luminează slava lui Dumnezeu și făclia ei este Mielul. Neamurile vor umbla în lumina ei și împărații pământului își vor aduce slava și cinstea lor în ea. Porțile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte. În ea vor aduce slava și cinstea neamurilor. Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăiește în spurcăciune și minciună, ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului.

Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea fața Lui și Numele Lui va fi pe frunțile lor.”

Cine sunt aceștia? Poporul lui Dumnezeu – acela care pe pământul acesta și-a dovedit loialitatea. Cine sunt ei? Toți cei ce au păzit poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus, toți cei care L-au recunoscut pe Cel crucificat ca Mântuitor al lor.

Acolo nu va mai fi noapte. Și nu vor mai avea trebuință nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Și vor împărăți în vecii vecilor.

Ferice de cei ce păzesc poruncile Sale, ca să aibă drept la pomul vieții și să intre pe porți în cetate.