Unitate în îmbrăcăminte

După ce au fost scoși din țara Egiptului, copiilor lui Israel li s-a poruncit să-și lege o panglică albastră la haine pentru a se distinge de națiunile din jurul lor și pentru a arăta că sunt poporul deosebit al lui Dumnezeu. Astăzi, poporului lui Dumnezeu nu i se mai cere să aibă un semn special la îmbrăcăminte. Dar, în Noul Testament, ne este reamintit des exemplul vechiului Israel. Dacă Dumnezeu a oferit poporului Său din vechime instrucțiuni atât de clare în privința îmbrăcămintei, nu va fi îmbrăcămintea poporului Său de astăzi sub atenția Sa? Nu ar trebui să existe o diferență între ei și lume în privința aceasta? Nu ar trebui oare poporul Său să caute să-L onoreze chiar și prin îmbrăcămintea sa? Nu ar trebui să fie exemple și prin stilul lor simplu să mustre mândria, vanitatea și extravaganța lumii? Dumnezeu cere acest lucru de la poporul Său. Mândria este mustrată în Cuvântul Său.

Există și persoane care sunt neglijente cu privire la aspectul exterior, care cred că este o virtute să fii murdar, care se îmbracă fără gust și dezordonat. Hainele lor sunt murdare, și totuși aceștia nu vor vorbi vreodată împotriva mândriei. Dacă ar fi fost ei printre aceia care s-au adunat în jurul muntelui pentru a auzi Legea rostită de pe Sinai, ar fi fost alungați din adunarea lui Israel, pentru că nu au ascultat de porunca lui Dumnezeu – „să-și spele hainele” – pregătire necesară pentru a asculta darea Legii.

Cele zece porunci date de Dumnezeu pe muntele Sinai nu pot exista în inimile persoanelor cu obiceiuri dezordonate și murdare. Dacă vechiul Israel nu putea asculta proclamarea Legii sfinte, decât dacă ascultau de porunca Domnului și își curățau hainele, cum poate fi scrisă Legea sfântă în inimile persoanelor care nu sunt curate în ființa lor, în îmbrăcăminte sau în casele lor? Este imposibil. Profesia lor poate fi la fel de înaltă ca cerul, dar nu valorează nimic. Influența lor îi va dezgusta pe cei necredincioși. Ar fi fost mai bine dacă nu ar fi intrat în rândurile oamenilor loiali lui Dumnezeu. Casa lui Dumnezeu este dezonorată de astfel de oameni.

Toți cei care se întâlnesc în Sabat să se închine lui Dumnezeu, ar trebui, dacă este posibil, să aibă un costum făcut cu bun simț și bine potrivit pe care să-l poarte în lăcașul de cult. Aceia care mărturisesc că Sabatul este ziua Domnului, Îl dezonorează atunci când în această zi poartă aceleași haine cu care au lucrat în cursul săptămânii, când au posibilitatea să-și procure altele. Dacă sunt persoane demne, care cu toată inima Îl cinstesc pe Domnul Sabatului, și care nu pot avea haine noi, cei care pot, să le ofere acestora un costum pentru Sabat, pentru a veni în Casa lui Dumnezeu curați și îmbrăcați potrivit.

O unitate mai mare în îmbrăcăminte ar fi plăcută înaintea lui Dumnezeu. Cei care cheltuiesc bani pe îmbrăcăminte costisitoare, prin renunțare de sine, ar putea da pe față o religie curată prin simplitate în îmbrăcăminte, iar banii pe care de obicei îi cheltuiau pe lucruri inutile, îi pot folosi pentru sprijinirea unui frate sau unei surori, pentru a-i obține îmbrăcăminte îngrijită și modestă.