2520, pe scurt

Cei care susțin cei 2520 de ani spun următoarele:

  1. Este o profeție divină, cuprinsă în Leviticul 26.
  2. Leviticul 26:18 spune că dacă Israel nu l-ar asculta pe Dumnezeu, Acesta îl va pedepsi „de șapte ori/șapte vremi” pentru păcatele lui. Aceste „șapte vremi” ar trebui interpretate ca fiind „șapte ani” sau 2520 de zile (calculați după calendarul evreiesc în care un an este compus din 360 de zile), care, în conformitate cu principiul de interpretare „o zi, un an”, sunt considerați a fi 2520 de ani profetici.
  3. Cei 2520 de ani au început in anul 677 î.Hr. (interpretarea lui William Miller, care corespunde ducerii împăratului Manase în Babilon) și s-au încheiat în 1844.
  4. Profeția celor 2520 de ani este cel de-al doilea martor în cazul profeției celor 2300 de ani pentru că ambele s-au încheiat în 1844. Acest „al doilea martor” este esențial pentru a păstra integritatea profeției celor 2300 de ani pentru că „din gura a doi sau a trei martori va fi judecat orice cuvânt” (2 Cor. 13:1).
  5. Adventiștii au pierdut din vedere profeția celor 2520 de ani și ar trebui să o prezinte din nou.

Unele dintre argumentele pentru a susține cele prezentate mai sus:

  1. Ellen White a spus că William Miller a fost condus de Dumnezeu în studiile sale de la începutul anilor 1800.
  2. Pe baza studiului personal al capitolului 26 din Leviticul, William Miller credea în profeția celor 2520 de ani.
  3. Ellen White a scris că Dumnezeu este Cel care a călăuzit publicarea hărților din anii 1843 și 1850, ambele conținând și profeția celor 2520 de ani (așa cum i-a interpretat Miller)
  4. Ellen White însăși a declarat că acele două hărți au fost o împlinire a lui Habacuc 2:1-4.

În schimb:

  1. La o simplă citire, precum și la o analiză detaliată a capitolului, se poate trage concluzia că acesta nu învață despre cele „șapte vremi” sau cele 2520 de zile sau cei 2520 de ani. De patru ori (în versetele 18, 21, 24 și 28) Dumnezeu spune că va pedepsi pe Israel „de șapte ori” pentru păcatele lui dacă nu Îl va asculta. Modul de exprimare indică faptul că acestea vor fi patru „șapte vremi” separate, consecutive, fiecare de o severitate și mai mare dacă perioada de dinainte a eșuat în a produce pocăință. Pe lângă aceasta, cuvântul evreiesc original tradus prin „șapte vremi” (sheba) este un adverb (indicând intensitate) și nu un substantiv (care indică durata). Astfel că, traducerea adecvată a cuvântului sheba din Leviticul 26 ar fi „înșeptit” și nu „șapte vremi” reprezentând „șapte ani”
  2. Numeri 14:34 este prima ocazie când principiul „o zi pentru un an” este menționat în Biblie. Însă acesta nu este menționat în Leviticul și nici măcar nu se face vreo referire la acesta.
  3. Cartea Judecătorilor descoperă că multele dintre blestemele enumerate în Leviticul 26, începuseră deja să cadă asupra Israelului cu mult înainte de anul 677 î.Hr.
  4. Profeția celor 70 de săptămâni/2300 de zile începe cu dispoziția clară și ușor de identificat a reconstruirii Ierusalimului (Dan. 9:25). Leviticul 26 nu conține un început pentru presupusa profeție a celor 2520 de ani, deci orice dată ar fi aleasă în mod speculativ.
  5. De asemenea, Leviticul 26 este plin de afirmații condiționale de tipul „dacă… atunci” (vezi versetele 3, 4, 23, 24, 27, 28, 40, 42). „Dacă” Israel ascultă, urmează binecuvântările. „Dacă” nu, blestemele vor urma. Așadar, liberul arbitru este implicat. Aceasta indică puternic faptul că avertismentul lui Dumnezeu: „Te voi pedepsi înșeptit/de șapte ori” nu poate să fie o profeție clară de tipul „o zi pentru un an”, cu un început și un sfârșit ușor datat. În contrast cu aceasta, perioada celor 70 de săptămâni/cele 2300 de zile, este necondiționată, cu un început și sfârșit ușor de identificat.
  6. În Babilon, Daniel a realizat că cei 70 de ani profetizați ai robiei lui Israel, se vor încheia în curând (Dan. 9:2). Rugăciunea acestuia din versetele 3-19 recunoaște faptul că blestemele scrise în „legea lui Moise” (versetul 13), l-au ajuns pe Israel, cu toate acestea a sperat că acestea se vor încheia în curând și Israel va fi restaurat (versetul 17). Această speranță ar fi imposibil de realizat dacă Daniel ar fi crezut că blestemele din Leviticul 26 vor continua pentru 2520 de ani! Pe parcursul conducerii Persane, blestemele s-au schimbat în binecuvântări, Israel s-a întors acasă, și din nou Dumnezeu Și-a așezat „cortul” Său în mijlocul lor (vezi Leviticul 26:11). Acum au venit binecuvântările.
  7. Când următoarea hartă profetică a fost publicată în anul 1863 (anul în care Biserica Adventistă a fost înființată în mod oficial), profeția celor 2520 de ani a fost omisă semn că identificarea Leviticului 26 cu o profeție nu mai era ceva de actualitate.
  8. Un motiv pentru aceasta este că James White a respins profeția celor 2520 de ani. Pe 26 ianuarie 1864, într-un articol din Review, acesta a declarat că teoria celor 2520 de ani este nebiblică.
  9. Ellen White a scris în amănunt despre viața lui William Miller în cartea Tragedia Veacurilor, capitolele 18-24, cât și despre cum a descoperită profeția celor 2300 de zile și despre istoria mișcării advente; cu toate acestea, nu menționează nici măcar o singură dată profeția celor 2520 de ani. Dacă această profeție ar fi fost reală și semnificativă, de ce nu menționat-o în cea mai importantă lucrarea a acesteia atunci când a discutat despre Milleriți? Și nu se oprește aici, ci niciodată pe parcursul slujirii acesteia de 70 de ani, nu o menționează niciodată, nicăieri.
  10. Ellen White nu a vorbit niciodată despre un al doilea martor pentru anul 1844. Afirmația „din gura a doi sau a trei martori” se aplica curților de judecată teocratice (vezi Deut. 17:9) și nu cronologie profetice. Nici Biblia, atunci când o folosește, nu o aplică niciodată cronologiei profetice (vezi Ioan 8:17; Matei 18:16; 2 Cor. 13:1). Chiar dacă profeția celor 2300 de ani ar necesita un al doilea martor care să confirme validitatea acestea, Apocalips 10 și 14, împreună cu existența Bisericii Adventiste (care s-a dezvoltat din profeția celor 2300 de zile), ar trebui să fie mai mult decât îndeajuns. Sunt apoi perioadele celor 1260, 1290 și 1335 de ani (Daniel 12,7.11.12) care, atunci când sunt luate împreună, arată de asemenea către 1844, oferind în felul acesta și mai mult suport. Cert este că, începând cu anul 1863 și până în 1888 spre exemplu, Ellen White nu spune că am fi avut neapărată nevoie de 2520 pentru eforturile noastre misionare. Desigur, nu avem nicio declarație publicată în care ea să fi spus că predicarea soliei neprihănirii prin credință ar trebui însoțită de „profeția” din Leviticul 26.

Aplicație smartphone

Aplicație 1888 Minneapolis

Podcast

Comentarii recente

Politica pentru comentarii

  1. Paul Bucur: Trimite pe contact@zguduireaadventismului.ro adresa de Gmail pe care…

    a comentat la: Tabăra MAHANAIM

  2. David Ionita: Paul cum pot viziona prezentările de la tabăra…

    a comentat la: Tabăra MAHANAIM

  3. Robert Neacsu: Cred ca ar trebui analizata si trinitatea in…

    a comentat la: Despre sanctuar

Distribuie