6000+1000=7000 sau ziua morții lui Adam

Adventiștii nu-și cunosc prea bine istoria, de aceea există riscul să o repete iarăși și iarăși, astăzi, când suntem mai aproape de venirea lui Isus ca niciodată. Și deși repetăm multe din greșelile trecutului și ale pionierilor, pe una o repetăm aproape obsesiv – stabilirea de date sau perioade pentru revenirea lui Isus. Știu, motivația vine din dorința noastră de a merge acasă, de a avea caracterul lui Isus, de a cunoaște și înțelege crizele sfârșitului pentru a nu fi afectați de ele, de a împlini lucrarea de predicare a evangheliei ș.a.m.d. În timp ce motivația este justificată și nu cred că i se poate imputa ceva, acțiunea de a afla răspunsul la această întrebare se lovește însă de un zid ridicat de însuși Hristos.

Ucenicii nu pot fi acuzați pentru interesul lor cu privire la a doua revenire, manifestat atunci când L-au întrebat pe Domnul lor: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să restaurezi Împărăția lui Israel?” (Fapte 1:6). Isus nu i-a mustrat pentru această întrebare. El le cunoștea gândurile, așteptările, dorul. Observați că nu au întrebat care este ziua și ceasul revenirii Lui, ci vremea. De ce?

Cu doar câteva zile înainte de crucificarea sa, pe când le vorbea pe Muntele Măslinilor despre evenimentele finale ale istoriei lumii, Domnul lor le spusese că ziua și ceasul nu sunt cunoscute nimănui (Matei 24:36). Ei au înțeles aceasta. La puțin peste 40 de zile de la momentul acesta, ziua plecării Domnului Hristos spre cerul pe care îl părăsise cu aproximativ 33 de ani în urmă a sosit. Erau cu toții în același loc, pe Muntele Măslinilor, doar că acum nu mai erau 12. Unul dintre ei, Iuda Iscarioteanul care crezuse că a sosit timpul stabilirii împărăției lui Dumnezeu și care a acționat pentru a-L pune pe Isus pe tronul împărăției, nu mai era cu ei. Aici, cu gândul la a doua venire și la arătarea în slavă a Învățătorului lor, ucenicii au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să restaurezi Împărăția lui Israel?” Nu erau interesați de oră, nici de zi, ci de vreme. Interesul lor era perioada revenirii lui Isus. Acum, în vremea noastră, sau cândva, în vremea altora? Întrebarea lor s-a lovit de un zid de dragoste: „Nu vă este dat vouă să știți vremurile sau soroacele pe care Tatăl le-a hotărât prin autoritatea Sa” (Fapte 1:7).

Oh! Ce greu este să citești aceste cuvinte, când ai aceleași așteptări și interese ca cei 11! Dar oare cum au primit ei răspunsul lui Isus?

Dar noi cum îl primim? Pentru unii dintre noi este greu, dar plăcut și întăritor în credință: Tatăl, în marea Lui înțelepciune, a decis o vreme în cadrul căreia Isus se va întoarce, dar nu e treaba noastră să cunoaștem vremea. Fii lăudat, Doamne, pentru aceasta!

Însă pentru ceilalți dintre noi este așa: „Lor, nu le-a fost dat să cunoască vremurile sau soroacele decise prin autoritate divină, nouă ne-a fost dat. Și avem ca argument infailibilul Cuvânt al lui Dumnezeu, declarațiile pionierilor și scrierile lui Ellen White.”

După o astfel de luare de poziție, nerostită verbal, ci doar prin fapte, ei, care au același dor ca și noi, aceleași așteptări, aceleași idealuri încep să demonstreze că Dumnezeu ne-a dat să cunoaștem „vremurile sau soroacele pe care Tatăl le-a hotărât prin autoritatea Sa”. Aceasta este afirmația nerostită a multor misionari, evangheliști și membri adventiști în secolul al XXI-lea.

Sunt prezentate mai multe argumente pentru a justifica această ideee. În acest articol voi aminti doar unul.

În acest argument sunt folosite și corelate trei realități biblice:

Prima realitate – Creația a durat 6 zile, plus ziua de odihnă. În total 7 zile (Geneza 1:1-2:3)
A doua realitate – Pentru Dumnezeu, o zi este ca o mie de ani și o mie de ani ca o zi (Psalmii 90:4; 2 Petru 3:8)
A treia realitate – Mileniul de dinainte de așezarea împărăției (Apocalipsa 20:1-7).

Dacă creația a durat 6 zile, plus o zi de odihnă, și dacă pentru Domnul o zi esta ca o mie de ani, atunci până la venirea lui Isus vor trece 6000 de ani, urmați de mileniu: 6000+1000=7000, adică 6+1=7. Alți adventiști, urmând modelul lui J. N. Andrews, consideră că cele șase zile ale creației sunt bazate pe 6000 de ani, nu invers:

„Noi gândim că Dumnezeu a ales perioada de șase zile, așa cum sunt cunoscute omului, pentru lucrarea de creație cu scopul de a-i arăta omului că în șase zile de 1000 de ani fiecare, zile care sunt cunoscute lui Dumnezeu, El va împlini perioada stabilită omului înainte de judecată.”[1]

Andrews nu a fost singurul adventist care a fost preocupat de vremea în care Isus își va așeza împărăția. Spre exemplu, Littlejohn[2] și Crosier[3] prezintă idei similare înainte de 1844, iar Haskell[4], Preble[5] și James White[6] după 1844. Începând cu lucrarea lui William Miller și până astăzi, mulți adventiști au dedicat timp pentru a studia acest subiect.

Posibil încurajați de afirmația lui Ellen White: „Noi trebuie să repetăm în lucrarea noastră cuvintele pionierilor care au știut cât costă să cauți după adevăr ca după o comoară ascunsă și care au lucrat pentru a așeza fundația lucrării noastre. Ei au înaintat pas cu pas sub influența Duhului lui Dumnezeu. […] Cuvântul care mi s-a dat este: «Faceți ca ceea ce au scris acești oameni în trecut să fie republicat»”[7], unii frați consideră că au suficientă autoritate și acreditare pentru susținerea acestei idei. La fel consideră însă și mișcarea anti-trinitariană.

Pentru a se susține tiparul 6+1/6000+1000 se aduce, printre altele, argumentul prezentat în cele ce urmează.

Pentru că Dumnezeu i-a spus lui Adam că va muri în ziua în care va mânca din pomul oprit (Geneza 2:17), și pentru că Dumnezeu nu poate să mintă (Tit 1:2), înseamnă că Adam a murit cu adevărat în prima zi, adică în prima mie de ani de la creație.

Ideea cu moartea lui Adam în ziua de o mie de ani nu este nouă. Ea poate fi regăsită în Jubileele 4:30, una din cărțile apocrife ale Vechiului Testament, scrisă în jurul anului 100 î.Hr.:

„Lui i-au lipsit șaptezeci de ani din o mie de ani; pentru că în mărturia cerurilor o mie de ani sunt ca o zi și de aceea a fost scris în privința pomului cunoștiinței: «În ziua în care vei mânca vei muri.» Din acest motiv el nu a terminat ani acestei zile, deoarece a murit în timpul ei.”

Nici ideea că tiparul istoriei lumii se va desfășura pe modelul creației 6+1, adică 6000+1000, nu este ceva nou. Tiparul 6000 și 1000 este regăsit în Talmudul Babilonian:

„Școala lui Eliyahu învață: «Șase mii de ani este durata lumii. Două mii de ani din cei șase mii sunt caracterizați de haos; două mii de ani sunt caracterizați de Tora, de la era patriarhilor până la sfârșitul perioadei mișnaice; și două mii de ani sunt perioada veniri lui Mesia.»”[8]

„Rabi Ketina spune: «Șase mii de ani este durata lumii și ea este în ruine pentru o mie de ani.»”[9]

În fața acestui argument, și cunoscând că nu e nimic nou sub soare, putem întreba:

1. Există cel puțin un singur pasaj biblic care să învețe cu claritate aceasta?
2. Putem face o asociere de pasaje biblice în care să se spună suficient de clar aceasta?
3. Ce părți ale Bibliei ne oferă siguranță că putem face un tipar pe modelul 6+1=7/ 6000+1000=7000?
4. Care e contextul versetelor care vorbesc despre 1000 de ani ca o zi?
5. Dacă Adam a murit în ziua (mia de ani) în care a mâncat din pomul cunoștinței binelui și răului, de ce ziua aceasta este de 1000 de ani, iar zilele din versetele precedente care descriu creația sunt doar de 24 de ore, totul fiind în același cadru-context?
6. Ne oferă răspunsurile de la primele 5 întrebări o dovadă sigură că Dumnezeu nu mai ține ascunsă vremea reveniri lui Isus?
7. Faptul că Miller, James White, Bates și alți pionieri au insistat să descifreze vremurile este o dovadă că trebuie să le călcăm pe urme?

Dacă răspunsul la primele două întrebări este pozitiv, pentru celelalte răspunsul este implicit. Dacă însă la primele două întrebări răspunsul este negativ, răspunsul la următoarele cinci întrebări și multe altele trebuie să fie dat direct de Dumnezeu, de vreme ce Biblia nu ne învață explicit acest lucru. Mai jos voi oferi două exemple, unul din creștinism, al doilea din adventism:

• Duminica a luat locul Sabatul, spune cineva. Răspundem acum la primele două întrebări. La ambele răspunsul este nu. Obligatoriu urmează acum să punem o serie de întrebări și să folosim o linie de gândire pentru a ajunge la adevăr. Aici creștinisml este împărțit: unii vor spune că duminica a luat locul Sabatului și Biblia învață acest lucru, oferind versete biblice în sprijinul învățăturii lor; alții vor spune că pentru Domnul toate zilele sunt la fel și nu mai contează o așa numită zi de odihnă, prezentând la rându-l lor versete din Scripturi; iar alții, înțelegând adevărul, vor spune că Sabatul nu a fost dat la o parte și vor oferi versete biblice pentru a-și susține convingerile.
• În adventismul românesc sunt oameni care învață că Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul, S-a sacrificat înainte de întemeierea lumii, a murit și nu mai există. Dumnezeu L-a dat pentru a nu-L mai avea niciodată, iar Hristos, un simplu om, a  fost luat în cer pentru a ocupa locul lăsat liber de moartea Cuvântului. Răspundem acum la primele două întrebări. La ambele răspunsul este iarăși nu.

Dacă ne uităm la aceste două exemple, vom observa că ideile greșite sunt nutrite și devin o parte din predicarea evangheliei din cauza faptului că deși Biblia nu spune nimic despre un anumit subiect, anumite pasaje din ea, corelate într-un anumit fel, conduc pe unii la convingerea că Biblia învață ceea ce cred ei. O bănuială, o idee sau un gând care se poate naște în mintea noastră, devine un element prin care încercăm să convingem oamenii că trebuie să se pocăiască, să lucreze pentru Domnul, să se mute la țară, să predice solia neprihănirii prin credință ș.a.m.d.

Învață Biblia cu claritate tiparul 6+1=7/6000+1000=7000? Nu, nu există nici măcar un singur verset care să afirme direct și clar aceasta. Faptul că Adam a murit în ziua de 1000 de ani nu este o dovadă? Nu, pentru că în Geneza 1 și 2 se folosește de multe ori cuvântul zi, iar dacă zi înseamnă 1000 de ani, înseamnă că avem o creație obținută prin evoluție, idee susținută de unele grupări religioase creștine. Dar faptul că pentru Domnul o zi e ca 1000 de ani? Nici aceasta. Contextul nu vorbește despre durata de existență a pământului sau despre o posibilă asociere care să ne determine să folosim aceste versete pentru un alt subiect.

Tiparul acesta este o speculație care a însoțit predicarea adventistă încă din primele momente ale existenței ei. Cât de mult a afectat ea misiunea, pocăința și predicarea evangheliei de-a lungul timpului, numai Dumnezeu poate spune. Cât de mult bine sau rău face astăzi, numai Dumnezeu ne poate spune.

Ca slujitori ai Domnului, arzând de dorința de a învăța ceea ce buzele Lui rostesc, stând la picioarele Lui, ca ucenicii pe Muntele Măslinilor, și privind la El cum este gata să se înalțe sub ochiii noștri la tronul milei, auzim deslușit întrebarea noastră a tuturor: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să restaurezi Împărăția lui Israel?” Și imediat vin cuvintele care sunt Duh și viață: „Nu vă este dat vouă să știți vremurile sau soroacele pe care Tatăl le-a hotărât prin autoritatea Sa. Ci voi veți primi putere când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la capătul pământului.” (Fapte 1:6-8).

Martori ai neprihănirii lui Dumnezeu care nu cunosc vremurile și soroacele? Da, așa au fost ei, cei 11. De ce nu ne-ar încânta și pe noi asemenea lucrare și de ce am crede că nu ar fi suficientă putere în solia neprihănirii lui Hristos și a crucii pentru a convinge și trezi oamenii, încât să fie nevoie să folosim pentru stimularea lor un calcul pentru vremurile hotărâte prin autoritatea lui Dumnezeu?

Articol similar: Of the Times & Seasons and the Delay of the Return of Christ

Video similar: Despre ziua și despre ceasul acela

Note de subsol:

[1] Joseph Bates, Review and Herald, 21 august 1883. Bates a scris o serie de șase articole, între 17 iulie și 21 august 1883, intitulată „The Great Week of Time, or the Period of Seven Thousand Years Devoted to the Probation and Judgment of Mankind” („Marea săptământă de timp sau perioada de șapte mii de ani dedicată pentru testarea și judecata omenirii”).

[2] Review and Herald, 4 martie 1844.

[3] The Day Star, numărul suplimentare din 7 februarie 1846.

[4] The Cross and its Shadow, p. 248, 1914.

[5] A Tract Showing that the Seventh Day should be observed as the Sabbath, instead of the First Day; Accord- ing to the Commandment, p. 5, 1845.

[6] Review and Herald, 6 martie 1856.

[7] Review and Herald, 25 mai 1905, par. 21.

[8] Sanhedrin 97a – https://www.sefaria.org/Sanhedrin.97a.14?ven=William_Davidson_Edition_-_English&vhe=Wikisource_Talmud_Bavli&lang=bi&with=all&lang2=en.

[9] Ibidem.