Afară din oraşe

de Carlyle B. Haynes, Review and Herald, 18 decembrie 1947

Mesagerul lui Dumnezeu a lămurit că Domnul a arătat că cei ce zăbovesc în oraşe, amânând să asculte apelurile repetate pentru a le părăsi, vor fi confruntaţi în scurt timp cu circumstanţe care vor zădărnici părăsirea oraşelor, sau o vor face extrem de dificilă.

Deja această situaţie a avut loc în cazul multor credincioşi din Europa. Acest lucru a fost relatat într-un articol recent din Review and Herald[1], în care L. H. Christian a scris:

„Timp de mulţi ani, soliile Spiritului Profetic au instruit poporul nostru să părăsească marile oraşe şi au avertizat împotriva pericolului de a rămâne în aceste centre de afaceri, de plăcere şi de păcat. Pe ici-colo, credincioşii au urmat aceste instrucţiuni, însă majoritatea au rămas în oraşe. Lucrarea noastră din Europa a fost în întregime concentrată în oraşe industrializate şi în alte centre. Aproape că nu avem nicio biserică la ţară.

Când a început războiul, iar marile oraşe au început să fie bombardate unul după altul, membrii noştri au realizat că se află într-o mare încurcătură. În unele cazuri, au încercat să fugă noaptea şi, într-adevăr, mulţi au făcut tot posibilul să se mute la ţară, însă aproape toţi au fost nevoiţi să se întoarcă. N-au găsit nicio casă disponibilă la ţară, fermierii nu le vindeau hrană şi, din cauza altor condiţii [de război], majoritatea s-au întors înapoi în oraşe. Într-un anumit caz, unde unii au ridiculizat instrucţiunea divină de a părăsi oraşele, cincizeci dintre membrii noştri au pierit într-un bombardament cumplit.

În acele părţi ale Europei unde în prezent foametea, tuberculoza şi alte cauze îi seceră pe oameni cu miile, constatăm că cei ce locuiesc la ţară o duc mult mai bine. Cel puţin au câte ceva de mâncare şi, datorită teribilei crize de combustibil din oraşe, reuşesc să supravieţuiască mai uşor la ţară. Cu siguranţă, în această experienţă se găsesc învăţături practice pe care adventiştii din America şi din alte ţări ar trebui să le pună la inimă.”

Cât de semnificativă este această mărturie cu privire la experienţa fraţilor noştri din Europa! Ea face de două ori mai importantă chestiunea ascultării sfatului venit de la Domnul:

„«Afară din oraşe, afară din oraşe!» — Aceas­ta este solia pe care mi-a încredinţat‑o Domnul. Vor veni cutremure, vor veni inundaţii şi nu trebuie să ne stabi­­lim în oraşele nelegiuite, unde vrăjmaşul este slujit în toate modurile şi unde Dumnezeu este atât de adesea uitat. Domnul doreşte să avem un discernământ spiri­­tual clar.”— Country Living, p. 32

„Ca popor păzitor al poruncilor lui Dumnezeu, trebuie să părăsim oraşele.” — Ibid.

Suntem îndemnaţi să folosim „strategii înţelepte”, să „punem orice plan înaintea lui Dumnezeu”, să angajăm „fiecare strop de iscusinţă,” să practicăm „o gândire calmă şi profundă”, să exercităm o judecată sănătoasă şi să căutăm sfat înţelept, dar mai presus de toate, să acţionăm, să hotărâm şi să ne punem în mişcare.

„Nu putem să avem o credinţă slabă acum, nu putem să fim în siguranţă dacă avem o atitudine leneşă, nepăsătoare, indolentă. […] Făgăduinţa sigură este că El vă va conduce paşii. El este infinit în resurse.” — Ibid., p. 28

„Ieşiţi din oraşele mari cât de repede posibil.” — Ibid., p. 12

Dacă Dumnezeu te-a chemat afară din oraş, să fii sigur că el n-a făcut-o pentru a te pune în necaz şi dificultate, ci pentru a te scoate din ele.

„O! de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un râu, şi fericirea ta, ca valurile mării.” Isaia 48:18

Notă de subsol:

[1] L. H. Christian, „The Church Stands Unshaken”, Review and Herald, 9 octombrie 1947 (n.tr.).