Biblia și rătăcirea

Noi vom înainta în adevărata cunoaștere spirituală, numai dacă ne dăm seama că trebuie să recunoaștem micimea noastră și întreaga noastră dependență de Dumnezeu; dar toți cei care se apropie de Biblie cu un spirit gata de a fi învățat și cu spirit de rugăciune, ca să studieze cuvintele ei ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu, vor primi iluminare divină. Sunt multe lucruri ce par dificile sau obscure pe care Dumnezeu le va face clare și simple pentru cei care vor căuta în acest fel să le înțeleagă.

Uneori, se întâmplă ca oameni care au o capacitate intelectuală dezvoltată prin educație și cultură să nu reușească să înțeleagă anumite pasaje ale Scripturii, pe care alții, care sunt mai puțin educați, a căror înțelegere pare a fi slabă și a căror minte este neorganizată, le vor înțelege, găsind tărie și mângâiere în ceea ce ceilalți declară că sunt taine sau trec pe lângă ele ca nefiind importante. De ce se întâmplă astfel? Mi s-a explicat că aceștia din urmă nu se sprijină pe propria lor putere de înțelegere. Ei merg la Izvorul luminii, la Cel care a inspirat Scripturile și, cu o inimă umilită, cer lui Dumnezeu înțelepciune și o vor primi. Sunt mine ale adevărului care pot fi descoperite de către cercetătorul zelos. Domnul Hristos a prezentat adevărul ca pe o comoară ascunsă într-un ogor. Ea nu se află chiar la suprafață; noi trebuie să săpăm adânc după ea. Dar succesul nostru în aflarea lui nu depinde atât de mult de capacitatea intelectuală, ci de umilința inimii noastre și de credința care se prinde de ajutorul divin.

Fără călăuzirea Duhului Sfânt, vom fi mereu dispuși să denaturăm Scripturile sau să le interpretăm greșit. Se citește mult Biblia, dar, în multe cazuri, nu aduce nici un folos, ci chiar o vătămare gravă. Când Cuvântul lui Dumnezeu este deschis fără respect și fără rugăciune, când gândurile și sentimentele noastre nu sunt îndreptate la Dumnezeu sau nu sunt în armonie cu voința Sa, atunci mintea este cuprinsă de îndoială; și chiar atunci când se studiază Biblia, scepticismul se întărește. Vrăjmașul preia controlul asupra gândurilor și sugerează interpretări care nu sunt corecte.

Ori de câte ori oamenii nu caută ca, în cuvânt și faptă, să fie în armonie cu Dumnezeu, atunci, oricât de învățați ar putea fi, ei sunt predispuși să nu înțeleagă Scripturile și astfel nu este sigur să ne încredem în explicațiile lor. Când căutăm într-adevăr să facem voia lui Dumnezeu, Duhul Sfânt ia preceptele Cuvântului Său și face din ele principii ale vieții, scriindu-le pe tablele sufletului. Și numai cei care urmează lumina ce le-a fost dată deja, numai aceia pot spera să primească mai departe iluminarea Duhului lui Dumnezeu. Lucrul acesta este în mod clar prezentat în cuvintele Domnului Hristos: „Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învățătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine”.

Cei care caută în Scriptură să găsească contradicții nu au o înțelegere spirituală. Având o viziune deformată, ei vor găsi multe motive de îndoială și necredință în lucrurile care, în realitate, sunt clare și simple. Dar pentru cei care primesc Cuvântul lui Dumnezeu cu respect, căutând să cunoască voința Sa ca să asculte de ea, totul se schimbă. Ei sunt plini de teamă și de uimire, pe măsură ce contemplează curăția și calitatea desăvârșită a adevărurilor descoperite. Cine se aseamănă se atrage. Cine se aseamănă se apreciază. Sfințenia se întovărășește cu sfințenia. Credința cu credința. Pentru inima umilă și mintea sinceră și cercetătoare, Biblia este plină de lumină și cunoaștere. Cei care se aproprie de Scriptură în acest spirit sunt aduși în comuniune cu profeții și apostolii. Spiritul lor asimilează pe acela al lui Hristos și ei tânjesc să devină una cu El.

Mulți simt că au o răspundere, și anume aceea de a explica fiecare dificultate aparentă din Biblie, pentru a putea face față celor chițibușari, celor ce caută nod în papură, scepticilor și necredincioșilor. Dar, încercând să explice ceea ce ei înșiși înțeleg în mod imperfect, aceștia sunt în primejdia de a produce confuzie în mintea altora în legătură cu punctele clare și ușor de înțeles. Nu aceasta este lucrarea noastră. Nici nu trebuie să ne lamentăm pentru faptul că există aceste dificultăți, ci să le acceptăm ca fiind îngăduite de înțelepciunea lui Dumnezeu. Este datoria noastră să primim adevărul Său,care este clar în toate punctele esențiale pentru mântuirea noastră, și să practicăm principiile lui în viața noastră, învățând și pe alții atât prin cuvânt, cât și prin exemplu. În felul acesta, va fi clar pentru lume că avem o legătură cu Dumnezeu și implicit avem încredere în Cuvântul Său. O viață de sfințenie — un exemplu zilnic de integritate, de blândețe și iubire neegoistă — va fi o exemplificare vie a învățăturii Cuvântului lui Dumnezeu și un argument în favoarea Bibliei, un argument căruia puțini vor fi în stare să-i reziste. Acesta se va dovedi a fi cel mai eficient control al tendințelor predominante ale scepticismului și necredinței.

Prin credință, putem să privim spre viața veșnică și să ne prindem de făgăduința lui Dumnezeu cu privire la dezvoltarea intelectului, atitudinile omenești să fie unite cu cele divine și fiecare putere a sufletului adusă într-o legătură directă cu Izvorul luminii. Ne putem bucura apoi că tot ce ne-a nedumerit cu privire la providența lui Dumnezeu ne va fi clarificat; lucrurile greu de înțeles vor găsi o explicație; și acolo unde mintea noastră mărginită a descoperit numai confuzie și planuri destrămate, vom vedea cea mai frumoasă și mai perfectă armonie. Apostolul Pavel spune: „Acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci vom vedea față către față. Acum cunosc în parte; dar atunci voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin”.

Petru îi îndeamnă și el pe frați: „Creșteți în harul și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos”. Ori de câte ori cresc în har, cei din poporul lui Dumnezeu vor înțelege Cuvântul Său. Ei vor vedea în Cuvântul sacru al lui Dumnezeu o lumină nouă și frumoasă. Acest lucru a fost adevărat în istoria bisericii din toate veacurile și va continua astfel până la sfârșit. Dar cum viața religioasă decade, a existat totdeauna tendința de a nu mai înainta în cunoașterea adevărului. Oamenii se declară mulțumiți cu lumina pe care au primit-o deja din Cuvântul lui Dumnezeu și descurajează orice continuare a cercetării Scripturii. Ei devin conservatori și caută să evite discuțiile.

Faptul că nu este nici o controversă sau agitație în poporul lui Dumnezeu n-ar trebuie să fie privit ca fiind o dovadă convingătoare a faptului că se țin strâns de învățătura sănătoasă. Există motive de îngrijorare că nu vor face o deosebire clară între adevăr și rătăcire. Atunci când, cercetând Scripturile, nu se ridică nici o întrebare nouă, când nu există nici o deosebire de opinie, care să-i determine pe oameni să cerceteze Biblia, spre a fi siguri că au adevărul, vor fi mulți, ca și în vremurile din vechime, care se vor ține de tradiție și se vor închina la ceea ce nu cunosc.

Mi-a fost arătat că mulți dintre cei ce mărturisesc a avea o cunoaștere a adevărului prezent nu știu ce cred. Ei nu înțeleg dovezile credinței lor. Nu apreciază corect lucrarea din timpul prezent. Când timpul încercării va veni, unii oameni, care acum le predică altora, își vor da seama, examinându-și pozițiile, că sunt multe lucruri pentru care nu pot prezenta nici un argument satisfăcător. Până când nu vor fi încercați în felul acesta, nu-și vor da seama de marea lor ignoranță. În biserică sunt mulți care iau de bun faptul că înțeleg ceea ce cred; dar până nu începe controversa, nu-și cunosc slăbiciunea. Când sunt despărțiți de cei care au aceeași credință ca a lor și obligați să-și explice singuri credința, vor fi surprinși să vadă cât de confuze le sunt ideile sau ceea ce au acceptat ca adevăr. Este un lucru sigur că printre noi a avut loc o îndepărtare de viul Dumnezeu și o întoarcere spre oameni, punând înțelepciunea omenească în locul celei divine.

Domnul Își va trezi poporul; dacă alte mijloace dau greș, atunci rătăciri vor veni în mijlocul lor și-i vor cerne, separând pleava de grâu. Domnul îi cheamă pe toți cei care cred în Cuvântul Său, să se trezească din somn. Lumina cea prețioasă a venit, lumina potrivită acestui timp. Ea este adevărul biblic, arătând pericolele care ne amenință. Această lumină ar trebui să ne conducă la un studiu stăruitor al Scripturilor și o examinare foarte critică a poziției pe care ne situăm. Dumnezeu dorește ca adevărul atât de important să fie cercetat pe deplin, cu perseverență, cu post și rugăciune. Credincioșii nu trebuie să rămână la presupuneri și idei definite greșit cu privire la ceea ce constituie adevărul. Credința lor trebuie să fie fondată ferm pe Cuvântul lui Dumnezeu, așa încât, atunci când timpul încercării va veni și vor fi aduși în fața consiliilor ca să răspundă pentru credința lor, credincioșii vor fi în stare să prezinte un motiv pentru nădejdea care este în ei, cu smerenie și teamă.

Agitați, agitați, agitați! Subiectele pe care le prezentăm lumii trebuie să fie pentru noi o realitate vie. Este important ca, în apărarea doctrinelor pe care le considerăm principii fundamentale ale credinței, să nu ne îngăduim niciodată să folosim argumente care nu sunt în totul sănătoase, temeinice. Acestea pot să aducă la tăcere un argument, dar nu vor fi o onoare pentru adevăr. Noi trebuie să prezentăm argumente temeinice care nu numai că vor reduce la tăcere pe oponenți, ci vor suporta și cea mai atentă și amănunțită cercetare. Cei care s-au format să poarte discuții sunt într-o mare primejdie, aceea de a nu mânui Cuvântul lui Dumnezeu în mod cinstit, drept. În înfruntarea unui oponent, trebuie să facem cel mai mare efort pentru a prezenta subiectele în discuție într-un așa mod, încât să trezească convingerea în mintea sa, în loc să caute numai să dea, să transmită încrederea celui credincios.

Oricare ar fi dezvoltarea lor intelectuală, oamenii să nu gândească nici un moment că nu este nevoie de o continuă și profundă cercetare a Sfintelor Scripturi pentru o mai mare lumină. Ca popor, suntem chemați în mod personal să cercetăm profețiile. Noi trebuie să veghem cu seriozitate și zel, ca să putem recunoaște orice rază de lumină pe care Dumnezeu ne-o va trimite. Trebuie să prindem primele licăriri ale adevărului; și prin studiu și rugăciune, să putem obține o lumină mai clară, care să poată fi adusă înaintea altora.

Când poporul lui Dumnezeu se simte în largul său și satisfăcut cu iluminarea prezentă, putem fi siguri că El nu-i va favoriza. Este voința Sa ca ei să se miște mereu înainte pentru a primi lumina ce crește mereu și mereu și care strălucește pentru ei. Atitudinea prezentă a bisericii nu-I este plăcută lui Dumnezeu. S-a ajuns la o încredere în sine, care i-a făcut să nu simtă nevoia după mai mult adevăr și după o mai mare lumină. Trăim într-un timp când Satana este la lucru atât în stânga, cât și în dreapta, înaintea și înapoia noastră; cu toate acestea, ca popor, noi dormim. Voia lui Dumnezeu este ca o voce, să se audă, spre a trezi pe poporul Său la lucru.             

În loc să-și deschidă sufletul pentru a primi razele de lumină ale cerului, unii lucrează în direcție opusă. Atât prin scris, cât și de la om la om, au fost prezentate păreri cu privire la inspirația Bibliei, care nu sunt aprobate de Duhul Sfânt sau Cuvântul lui Dumnezeu. Este sigur faptul că nici un om sau grup de oameni n-ar trebui să-și ia sarcina de a avansa teorii în legătură cu subiecte atât de importante, fără un clar „așa zice Domnul”, care să le susțină. Și atunci când oamenii, cuprinși de slăbiciuni omenești, afectați într-o măsură mai mică sau mai mare de influențe înconjurătoare și având și tendințe ereditare și cultivate care sunt departe de a-i face înțelepți sau să le îndrepte gândurile spre cer, și-au asumat sarcina de a denunța Cuvântul lui Dumnezeu și a îndrepta judecata asupra a ceea ce este divin și ceea ce este uman, ei lucrează fără sfatul lui Dumnezeu. Domnul nu putea face să prospere o astfel de lucrare. Efectul va fi dezastruos, atât pentru cei angajați în aceasta, cât și pentru cei care au acceptat-o ca fiind lucrarea lui Dumnezeu. Scepticismul a fost trezit în multe minți de către teorii prezentate ca fiind de natură inspirată. Oameni mărginiți, cu vederi înguste, se consideră competenți pentru a critica Sfintele Scripturi, spunând: „Pasajul acesta este necesar, dar acela nu este, și deci nu este inspirat”.                   

Domnul Hristos nu dă nici o astfel de instrucțiune sau învățătură cu privire la Scripturile Vechiului Testament, singura parte a Bibliei pe care o aveau oamenii din timpul Său. Învățăturile Sale erau destinate să le îndrepte mintea către Vechiul Testament și să aducă într-o lumină mai clară marile teme prezentate acolo. Timp de veacuri, poporul Israel s-a separat de Dumnezeu și a pierdut din vedere prețioasele adevăruri pe care El le-a încredințat. Aceste adevăruri au fost acoperite de superstiții, forme și ceremonii, care au ascuns adevărata lor importanță. Domnul Hristos a venit ca să înlăture gunoiul care a întunecat strălucirea lor. El le-a așezat ca pe niște pietre prețioase, într-o nouă montură. A arătat că, departe de a desconsidera repetarea adevărurilor vechi, dar familiare, El a venit să le arate în adevărata lor față, frumusețe și slavă, care n-au fost niciodată recunoscute de oamenii timpului Său. El Însuși fiind autorul acelor adevăruri descoperite, a putut să le înfățișeze oamenilor adevărata lor însemnătate, eliberându-i de greșita lor interpretare și de falsele teorii adoptate de conducători pentru a se potrivi, a corespunde stării lor neconsacrate, lipsei lor de spiritualitate și de iubire față de Dumnezeu. El a dat la o parte tot ceea ce a jefuit aceste adevăruri de viață și de puterea lor vitală și le-a redat lumii în toată prospețimea lor originală și în toată forța lor.         

Dacă avem Duhul lui Hristos și dacă suntem lucrători împreună cu El, noi trebuie să ducem mai departe lucrarea pe care El a venit să o facă. Adevărurile Bibliei au ajuns din nou întunecate din cauza obiceiurilor, tradițiilor și învățăturilor false. Învățăturile rătăcite ale teologiilor populare au făcut mii și mii de sceptici și necredincioși. Sunt rătăciri și contraziceri pe care mulți le prezintă ca fiind învățături ale Bibliei, care, în realitate, sunt interpretări false, adoptate în decursul veacurilor întunecimii papale. Mulțimi au fost conduse să împărtășească concepții greșite despre Dumnezeu, după cum iudeii, influențați de rătăcirile și tradițiile timpului lor, au avut o concepție falsă despre Domnul Hristos. „Căci dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei.” Ne revine nouă datoria de a descoperi lumii adevăratul caracter al lui Dumnezeu. În loc de a critica Biblia, să căutăm, prin cuvânt și exemplu, să prezentăm lumii adevărurile ei sacre și dătătoare de viață, ca să putem „vesti puterile minunate ale Celui ce v-a chemat de la întuneric la lumina Sa minunată”.

Relele care s-au furișat treptat printre noi au condus pe nesimțite oameni și biserici departe de respectul față de Dumnezeu și au împiedicat astfel puterea pe care El dorea să le-o dea.

Fraților, lăsați Cuvântul lui Dumnezeu să rămână așa cum este el. Nici o înțelepciune omenească să nu încerce să slăbească puterea unei singure declarații a Sfintelor Scripturi. Denunțarea solemnă din cartea Apocalipsei ar trebui să ne avertizeze împotriva acestui lucru. În Numele Domnului, vă somez: „Scoate-ți încălțămintele din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt.”

Mărturii, vol. 5, 704-711.