Ellen White către familia Prescott

Sydney, Australia
22 decembrie 1893

Dragă frate şi soră Prescott,

Am ajuns aici ieri, după ce am fost pe vapor cu câteva ore mai mult de o săptămână, din Wellington prin Napier, Gisborn şi Auckland. Suntem acum cazaţi la societatea misionară „Tract and Missionary”. Mulţumesc Domnului că ne-a păzit în această călătorie. Pe 19 decembrie (marţi) am întâmpinat o furtună aspră. Valuri înspumate erau pe apele întinse cât de departe puteai vedea cu ochii. Eu m-am bucurat să rămân în salonul doamnelor, care mi-a fost dat ca locuinţă de dormit. Aici am avut parte de mult aer curat.

M-am aventurat pe punte, care era protejată şi ascunsă de ploaie şi vânt printr-un coviltir. M-am aşezat pe şezlong şi am stat confortabil pentru un timp, dar valurile au crescut tot mai înalte şi mai furioase, până când s-au ridicat peste punte şi i-au udat până la piele pe toţi cei aflaţi în calea lor. M-am rugat ca mâna care s-a ridicat să liniştească furtuna când ucenicii erau în pericol să se ridice din nou, spunând: „Taci! Fără gură!” (Marcu 4:39). În timp ce-mi înălțam astfel inima către Dumnezeu, a apărut un curcubeu în norii furtunii, ce stătea ca un arc al făgăduinţei. Am simţit că Dumnezeu ascultase. Dumnezeu Şi-a descoperit semnul, un frumos curcubeu pe cer, o făgăduinţă a milei şi dragostei Sale.

Împreună cu Nellie şi o altă persoană care să mă ajute, am putut înainta împotriva vântului şi am ajuns jos în salonul doamnelor. După ora zece, mi-a fost adus patul şi Nellie mi l-a făcut, iar eu mi-am găsit odihna în el, după o perioadă de greaţă şi vărsături. Vântul şi furtuna s-au oprit curând, iar marea s-a liniştit. Am mulţumit Tatălui ceresc, apoi am putut dormi foarte bine în timpul nopţii.

Scrisoarea ta îmi spune, fratele meu, că sunt mulţi care sunt profund impresionaţi să se mute din Battle Creek. Este nevoie, mare nevoie, ca această lucrare să fie făcută chiar acum. Cei care au simţit în final că trebuie să facă o mişcare, să nu o facă grabnic, cu agitaţie, pripeală sau în vreun alt asemenea mod, ca nu cumva după aceea să regrete că s-au mutat de acolo.

Toţi să analizeze cu calm care au fost motivele lor când au venit la Battle Creek, când au părăsit micile biserici pe care le-ar fi putut ajuta şi binecuvânta dacă ei înşişi s-ar fi bucurat de un Mântuitor personal. Apoi, să analizeze influenţa acestei acţiuni asupra propriilor suflete. S-au aflat printre rezultatele ei adâncirea spiritualităţii? Au simţit vreo influenţă asupra lor, care să-i facă să simtă responsabilitatea de a fi împreună lucrători cu Dumnezeu? I-a ajutat în ascuţirea discernământului, pentru a-i face înţelepţi în sfat şi a le da experienţă în dezvoltarea şi instruirea abilităţilor neexersate?

Au văzut ei lucrurile într-o lumină mai clară, pe măsură ce au ascultat cuvintele adevărului? Au practicat adevărul care a fost lămurit cu putere sufletelor lor? Au arătat un zel corespunzător de a fi martori pentru Hristos, aproape şi departe? Au simţit că aceasta este ocazia lor de a afirma adevărul mai corect, pentru că l-au înţeles mai bine, încât să-şi poată înfrumuseţa doctrina despre Hristos Mântuitorul nostru cu simplitatea modestă a limbajului şi cu un scop sincer, onest şi zelos de a urma Modelul, ca astfel să poată dovedi prin harul lui Hristos o bărbăţie desăvârşită, pentru că trăiesc cu adevărat o viaţă creştină?

Fiecare are de făcut lucrarea sa, lucrarea sa individuală. A făcut-o el în Battle Creek? Ar putea să o facă, dacă nu a făcut-o până acum? Poate vedea că, prin practică, a învăţat să se roage mai stăruitor? A învăţat el în educaţia primită în şcoala lui Hristos, prin influenţa Duhului Sfânt, să folosească un limbaj mai bun, pentru a se adresa Tatălui ceresc într-un mod care corespunde marilor principii ale adevărului, ca astfel cererile lui pentru Dumnezeu să poarte semnul unui creştin inteligent, care progresează?

Ce este adevărul? Ai cumpărat ţarina care conţine pietre preţioase ascunse acolo? A intrat agentul uman în posesia adevărului, a preţiosului adevăr descoperit în cuvântul lui Dumnezeu? Acel cuvânt nu dă un semnal nesigur. Ascultându-l, nu urmezi nicio fabulă ticluită cu măiestrie. El vorbeşte în mod clar şi cu autoritate, niciodată ezitând sau punând la îndoială. El este cuvântul sigur al profeţiei.

Acum, vei fi atent ca să nu fie nicio mişcare pripită în ascultarea de sfatul cu privire la mutarea din Battle Creek. Nu face nimic fără să cauţi înţelepciunea lui Dumnezeu, care a făgăduit să o dea tuturor celor care cer cu mână largă şi fără mustrare. Tot ce poate face cineva este să sfătuiască şi să îndrume, apoi să-i lase pe cei care sunt convinşi să-şi îndeplinească datoria de a se muta sub îndrumarea divină, cu toată inima deschisă pentru a-L auzi şi asculta pe Dumnezeu.

Sunt îngrijorată când mă gândesc că sunt chiar unii dintre învăţătorii noştri care trebuie să fie mai echilibraţi în orice criză, printr-o judecată sănătoasă. Se va apela pentru sfat la mesagerii care duc lumii solia milei, care au încrederea oamenilor. Trebuie manifestată multă atenţie de către cei care nu au experienţă în viaţa practică şi care vor fi în pericolul de a da sfaturi, neştiutori faţă de ceea ce acele sfaturi îi vor face pe alţii să facă.

Unii oameni au o înțelegere care îi face potriviţi să sfătuiască. Este darul lui Dumnezeu acela ca în momente în care cauza lui Dumnezeu are nevoie de cuvinte clare, solemne şi solide, ei să poată rosti cuvinte care să conducă minţile încurcate, aflate în întuneric, pentru a vedea, ca o scânteiere rapidă de lumină, cursul pe care trebuie să-l urmeze, (răspunsul la întrebarea) care i-a umplut de încurcătură şi le-a zăpăcit mintea în studiu timp de săptămâni şi luni. Aceasta este o descoperire, o limpezire a căii înaintea lor, iar Domnul a lăsat razele Sale să intre şi ei văd că rugăciunile lor sunt ascultate şi calea este făcută clară. Dar se pot da şi sfaturi pripite ca să iasă din Battle Creek, în ciuda faptului că nu este nimic clar care să le arate ce îmbunătăţire va aduce acest lucru înaintării spirituale, a lor sau a altora.

Fiecare să-şi ia timp să se gândească cu atenţie şi nu ca omul din pildă care a început să zidească, dar nu a putut sfârşi. Nu trebuie făcută nicio mişcare, fără ca acea mişcare împreună cu ce aduce ea să nu fie analizat cu atenţie; totul să fie cântărit şi fiecare să simtă că Domnul are pentru el o parte de făcut, în a se educa şi instrui, ca să facă o lucrare spirituală mai mare, care poate fi făcută pentru a da mai departe ce Domnul a dat. Fiecărui om i se dă lucrarea lui, potrivit abilităţilor sale. De aceea, nimeni să nu acţioneze cu ezitare, ci cu fermitate, dar şi cu o încredere umilă în Dumnezeu.

Poate vor fi oameni care se vor grăbi să facă ceva şi se vor angaja într-o activitate despre care nu ştiu nimic. Dumnezeu nu cere aceasta. Gândiţi sincer, cu rugăciune, studiind cuvântul cu grijă şi cu o atitudine de rugăciune, cu mintea şi inima treze să audă vocea lui Dumnezeu. Un astfel de om nu-şi urmează propria închipuire, ci cântăreşte cuvintele lui Dumnezeu şi sfaturile şi caută înţelepciune de la Dumnezeu. Când, în providenţa Lui, Dumnezeu are o lucrare care să fie făcută de agentul uman care cooperează cu cel divin, El are un om care să facă acea lucrare, dacă acesta va lua seama la influența Duhului Sfânt asupra inimii şi minţii. A înţelege voia lui Dumnezeu este un lucru important.

Înțelepciunea divină conduce maşinăria vie a agenţilor umani. Oameni sunt aleşi ca instrumente potrivite să facă o anumită lucrare şi, o, ce abilităţi preţioase sunt date de Dumnezeu omului pentru a-şi cunoaşte semenul, ca să folosească, prin harul lui Dumnezeu, agenţii umani şi să organizeze o comunitate de lucru care să facă cea mai bună lucrare, după abilităţile fiecăruia. Acesta este un dar sfinţit, un geniu, o conducere înţeleaptă care îi poate face pe oameni folositori, conform abilităților lor.

Când Dumnezeu are o lucrare de făcut pentru oameni, pe care să o facă prin legătura lor cu Isus Hristos şi inteligenţele cereşti, şi o descoperire de dat oamenilor privitoare la mântuirea veşnică a semenilor lor, El nu alege oameni care nu au cunoştinţă despre Dumnezeu, adevăr şi neprihănirea Sa. El nu alege oameni slabi şi nepotriviţi pentru această lucrare, pentru că aceasta ar reprezenta greşit lucrarea şi ar arunca o umbră asupra înţelepciunii lui Dumnezeu. Dumnezeu nu face greşeli şi El nu este slăvit când cei care pretind a-L urma sunt nepăsători şi fac greşeli.

Dumnezeul cerului nu ne-a lăsat să urmăm impulsurile sau presupunerile, slăbiciunile sau greşelile continue ale vreunui om, atunci când sunt implicate interese vitale, veşnice. Sunt lucruri pe care trebuie să le ştim şi pe care nu le putem şti niciodată, dacă Dumnezeu nu ne vorbeşte despre aceste lucruri. Aşadar, trebuie să-I cerem lui Dumnezeu să ne dea înţelepciunea Sa. Trebuie să avem înţelepciune, ceva demn de încredere şi sigur. Avem nevoie de adevăr neamestecat cu eroare.

Mă adresez bisericii de la Battle Creek, rugând-o să înainteze după sfatul lui Dumnezeu. Nu este nevoie ca mulţi dintre voi să se mute de la Battle Creek, dar este nevoie să aveţi planuri bine definite despre ceea ce veţi face când veţi pleca din Battle Creek. Nu plecaţi în grabă, fără să ştiţi ce veţi face. Poate sunteţi entuziasmaţi de Duhul lui Dumnezeu şi spuneţi: „Acum este timpul să ne sculăm din somn! Scoală-te, luminează-te, căci lumina ta vine şi slava Domnului răsare peste tine!” Nimeni să nu plece să-i lumineze pe alţii, dacă sufletului lui nu a fost mai întâi atins de dragostea divină a lui Isus Hristos. „Aşa zice Domnul”, „stă scris” să fie spus deseori; să fie scoase lucruri noi şi vechi din vistieria inimii.

O mare lucrare trebuie făcută, o lucrare importantă pentru această vreme. Lucrarea pentru Stăpânul poate fi făcută peste tot în marea Sa vie spirituală. Ce nevoie este de conducători, bărbaţi înţelepţi şi prudenţi, echilibraţi, care vor fi sfătuitori siguri, care cunosc natura umană şi care ştiu cum să direcţioneze şi să sfătuiască în temere de Dumnezeu.

Am văzut că pericolul se află în fiecare nouă etapă a experienţei din biserică, tocmai pentru că unii aud lucruri spuse cu atâta putere. În timp ce unii învăţători sunt puternici şi eficienţi în predarea doctrinelor Bibliei, nu toţi sunt bărbaţi care au o cunoaştere a vieţii practice și pot sfătui mințile încurcate cu convingere şi siguranță. Ei nu discern situaţiile complicate care vor veni cu siguranță asupra familiilor lor, atunci când vor face o schimbare. Aşa că fiecare să aibă grijă ce spune. Dacă nu ştiu gândul lui Dumnezeu în unele privinţe, să nu vorbească niciodată după cum ghicesc sau presupun. Dacă nu ştiu nimic clar, să spună aceasta şi să lase pe fiecare să se bazeze în întregime pe Dumnezeu. Să se facă multe rugăciuni, împreună cu post, ca nimeni să nu meargă în întuneric, ci în lumină, după cum Dumnezeu este în lumină.

Acum putem să ne aşteptăm ca orice să izbucnească în afară sau chiar în rândurile noastre. Sunt minţi nedisciplinate de harul Duhului Sfânt, care nu au pus în practică cuvintele lui Hristos şi care nu înţeleg îndemnurile Duhului lui Dumnezeu, iar ei vor urma un curs greşit, pentru că nu-L urmează pe deplin pe Isus. Ei îşi urmează impulsul şi propria închipuire.

Nimic să nu fie făcut într-o manieră dezordonată, ca să nu aibă loc o pierdere mare sau sacrificarea nenecesară a averii din cauza discursurilor pătimaşe, impulsive care vor stârni un entuziasm care nu se potriveşte ordinii lui Dumnezeu, astfel încât o biruinţă care trebuia câştigată să nu se transforme într-o înfrângere, din lipsă de moderaţie, gândire adecvată şi principii şi scopuri clare. Să se meargă după o strategie înţeleaptă şi toţi să acţioneze sub îndrumarea Sfătuitorului înţelept şi nevăzut, care este Dumnezeu. Elementele umane se vor lupta pentru supremaţie şi poate fi făcută o lucrare care să nu aibă aprobarea lui Dumnezeu.

Acum rog fiecare suflet să nu se încreadă cu prea multă putere şi siguranţă în sfătuitorii omeneşti, ci să privească cu ardoare spre Dumnezeu, Cel înţelept în sfat. Dacă nu ai cântărit îndeajuns slava lui Dumnezeu, binele propriului interes spiritual şi lucrarea pe care ai fi putut (să o faci) pentru mântuirea sufletelor semenilor şi a celor cu care erai asociat, atunci când ai plecat de acasă pentru a te stabili în marea biserică din Battle Creek, gândeşte-te cu seriozitate înainte de a acţiona. Vezi dacă este un lucru raţional şi sănătos, dacă are loc la timpul şi în modul cuvenit şi dacă este sub conducerea şi îndrumarea nu a unui om, ci a lui Dumnezeu, care niciodată nu face greşeli.

Dacă unii se vor muta în grabă şi vor pleca din Battle Creek, iar apoi vor ajunge să fie descurajați, ei nu se vor învinovăţi pe ei înşişi că s-au mutat în mod necugetat, ci pe ceilalţi care, îi vor acuza ei, au pus presiune asupra lor. Cu toate că Domnul le-a dat şi lor discernământ, toată confuzia şi înfrângerea va fi pusă pe seama celor care nu ar trebui învinuiţi. El le-a dat sfântul Său cuvânt, plin de sfaturi şi avertizări, înştiinţări şi cereri. Mai mult, El le-a adresat invitaţia: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.” (Matei 11:28).

Acum, chiar acum, este timpul când încercările ultimelor zile se înteţesc în jurul nostru, aşa că avem nevoie de oameni înţelepţi ca sfătuitori, nu de oameni care vor simţi că este datoria lor să stârnească tulburare şi să creeze dezordine, dar care nu pot să dea un sfat înţelept, să organizeze şi să aranjeze astfel încât fiecare frământare să aducă ordine în confuzie, împreună cu odihnă şi pace în ascultarea de cuvântul lui Dumnezeu. Fiecare om să fie găsit în adevăratul său loc, făcând o lucrare pentru Stăpân în conformitate cu abilităţilor sale, iar nu purtat de vânt, generând multe probleme şi confuzie, dificil de organizat şi păstrat în ordine.

Cum se va face aceasta? „Luaţi jugul Meu asupra voastră – a spus Isus Hristos, care v-a cumpărat cu preţiosul Său sânge, ai cărui slujitori şi proprietate sunteţi – şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.” (Versetele 29, 30). Dacă toți vor veni la Isus cu un spirit care e gata să înveţe, cu pocăinţă a inimii, atunci vor fi într-o stare a minții care să le permită să fie instruiți, să înveţe de la Isus şi să asculte de poruncile Lui.

El vede acţiunile pe care le-ai făcut în trecut; El ştie fiecare eroare şi greşeală din viaţa ta, care a fost o piedică pentru înaintarea ta spirituală. El nu vede cum văd oamenii. El ştie urmarea fiecărei acţiuni, şi dacă până acum aveai puţină credinţă amestecată cu rugăciune şi acţiune, cultivă credinţă, speranţă şi încredere în Dumnezeu. În trecut, au fost timpuri care au pus la încercare sufletele oamenilor, dar în timpurile care ne stau înainte va fi şi mai mare nevoie de toate acestea. Nu putem avea o credinţă slabă acum. Nu putem fi în siguranță cu o atitudine de nepăsare, indolenţă şi lenevie. Fiecare aptitudine trebuie folosită; trebuie avută o gândire ascuţită, calmă şi profundă.

Înţelepciunea oricărui agent uman nu este suficientă pentru plănuire şi planificare în aceste timpuri. Aşezaţi fiecare plan înaintea lui Dumnezeu cu post, cu umilirea sufletului înaintea Domnului Isus; încredinţaţi-vă soarta în mâna Domnului şi făgăduinţa sigură este că El vă va netezi cărările. El este infinit în resurse. Sfântul lui Israel, care cheamă pe nume oştile cerului şi ţine stele cerului la locul lor, vă are în paza Lui pe fiecare dintre voi, individual.

Trebuie făcută o lucrare de către agenţii umani, lucrare pe care ei abia o înţeleg. Ei trebuie să studieze Scripturile, să cerceteze Biblia cu minţi umile, dispuse să înveţe, ca să ştie care este locul lor în lucrare şi să nu acţioneze la întâmplare, ci să intre în rând, făcând fiecare pas împreună cu Isus. „Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!” (Isaia 40:3). Fiecare talent cu care Dumnezeu i-a înzestrat pe agenţii umani trebuie readus la viaţă şi trebuie angajat nu doar în afacerile lumeşti, de a cumpăra, a vinde şi a câştiga. Nu vă folosiți puterile date de Dumnezeu în mod egoist, cu lăcomie, pentru a vă face o loc pe pământ. Nu, ci consacrați acum fiecare talent care v-a fost încredinţat, fiecare mijloc şi aptitudine, (pentru a vă aşeza) sub influenţa şi îndrumarea Duhului Sfânt.

Nu trebuie rostit niciun cuvânt care, în mod imprudent, să agite elementele opoziţiei, nu trebuie întreprinsă nicio acţiune care ar crea o duşmănie şi mai mare în inimile duşmanilor adevărului. Acţionând cu minţi bine echilibrate, înălţând stindardul adevărului, se va oferi mai departe har de la Dumnezeu (şi) înţelepciune. Îngerii lui Dumnezeu vor fi trimişi să slujească tuturor celor care au o minte smerită, care acceptă cu încredere adevărul aşa cum este descoperit, care stau de partea a ceea ce cred şi nu atrag persecuţie prin acţiuni neînţelepte, ci calcă pe urmele lui Isus.

„Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.” (Romani 8:9). Fiecare să analizeze acum trăsăturile sale puternice de caracter şi să nu se lase indus în eroare de ele, ca să nu reprezinte greşit adevărul prețios şi astfel să Îl reprezinte greşit pe Isus Hristos prin afirmaţii imprudente exprimate în public, cu voce tare sau prin publicaţii, pentru că se vor întâlni din nou cu fiecare lucru de felul acesta. Cei care au adevărul, să lase adevărul să strălucească, în timp ce eul este pierdut din vedere.

Nu daţi nicio ocazie ca cineva să fie dur, acuzator sau sever, pentru că sunt bărbaţi şi femei neexperimentaţi care vor observa năravurile şi cuvintele nechibzuite care ies de pe buzele celor care înalţă stindardul adevărului. Cuvintele lor vor fi repetate într-o manieră nepotrivită, într-un spirit care va face mult rău. Prin urmare, fiecare om, oricât de înzestrat ar fi, oricând de remarcabil ar fi în rândurile credincioşilor, să ştie că precauţia în exprimare este datoria sa, ca nu cumva cuvintele sale să ducă pe drumuri greşite vreun suflet care crede că imită sau urmează exemplul mesagerului recunoscut a fi trimis de Dumnezeu să proclame o solie pentru aceste timpuri. Cu toţii să ia în calcul că suntem ca oile între lupi şi să ia seama de avertismentul lui Isus – de a fi „înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii”. (Matei 10:16).

Duhul lui Isus Hristos, care se află în inima adevăratului învăţător al adevărului, îl va face să exprime în cuvinte şi caracter amabilitatea lui Hristos. Domnul Isus este exemplul, modelul şi plinătatea noastră în toate lucrurile. El ştie exact de ce au nevoie copiii Săi şi cât de multă putere divină îşi vor însuşi pentru binecuvântarea omenirii; El nu dă mai mult decât vede că agentul uman va folosi pentru binecuvântarea altora şi pentru înălțarea, înnobilarea propriului suflet, ca să poată fi o influenţă înălţătoare, înviorătoare şi înnobilatoare pentru cei pentru care a murit Hristos.

Aş vrea ca toţi să poată realiza care sunt posibilităţile şi oportunităţile tuturor celor care fac din Hristos îndestularea şi încrederea lor. Viaţa ascunsă cu Hristos în Dumnezeu are mereu un loc de scăpare. El poate spune: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13).

Las această problemă în mâinile voastre, pentru că am fost îngrijorată şi tulburată cu privire la pericolele care îi asaltează pe toţi cei din Battle Creek, ca nu cumva ei să acţioneze nechibzuit şi să dea vrăjmaşului un avantaj. Nu este nevoie să se întâmple aceasta; dacă umblăm smeriţi cu Dumnezeu, vom umbla în siguranţă şi vom ţine minte cuvintele lui Isus Hristos: „Voi sunteţi prietenii Mei dacă faceţi ce vă poruncesc Eu.” (Ioan 15:14); „Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu.” (versetul 12); „Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una – Eu în ei şi Tu în Mine – pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, (remarcaţi cuvintele) ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.” (Ioan 17:22-23). Ce declarație binecuvântată, atât de binecuvântată! Vom crede noi cuvintele lui Isus? Vom pune în practică cuvintele Sale? Dacă da, vom vedea rezultate mai mari decât cele pe care le-am văzut până acum. O, vom fi umpluţi cu plinătatea lui Dumnezeu! Vom avea o putere care va rezista fiecărui şiretlic al vrăjmaşului.

Să aducem lecţiile lui Hristos în viaţa noastră practică şi vom realiza împlinirea rugăciunii lui Hristos în toate detaliile ei: „Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău, şi li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu să fiu în ei.” (Versetul 26). Lăsaţi ca mintea voastră să accepte lărgimea făgăduinţei şi să contemple plinătatea bogată exprimată de ea. Nu este nicio scuză pentru necredinţă.