Fiul, preexistent prin Sine însuși

Fariseii s-au simțit jigniți de cuvintele: „Adevărul vă va face liberi.” „Noi suntem sămânța lui Avraam” au răspuns ei, „și nu am fost niciodată robii nimănui. Cum spui tu, veți fi slobozi?” Isus a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun, că oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului. Şi robul nu rămâne pururea în casă; fiul însă rămâne pururea. Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.”

Pavel declară: „Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii. Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe Însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.”

„Știu că sunteți sămânța lui Avraam”, a continuat Hristos, „Dar acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine. Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam. Dar acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, un om, care v-am spus adevărul, pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Aşa ceva Avraam n-a făcut.”

Hristos declară că legătura ereditară este înlocuită de legătura spirituală. Evreii au fost într-adevăr sămânța lui Avraam după trup, dar au manifestat un spirit foarte diferit de cel al neprihănitului Avraam. Prin necredința lor și prin respingerea persistentă a adevărului, ei înșiși s-au dezmoștenit. Avraam a ascultat de Dumnezeu, iar aceasta i-a fost socotită ca neprihănire. Prin faptele lor, evreii au arătat că nu au o legătură reală cu Avraam.

Într-o ocazie, când Domnul Hristos a fost informat că mama și frații Lui erau afară, dorind să vorbească cu El, a privit la bărbații și femeile care flămânzeau după cuvintele Lui, și întinzând mâinile spre ei, a spus: „Iată mama Mea și frații Mei! Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră și mamă.” Prețios, luminos adevăr, rostit pentru a-i mângâia pe toți credincioșii care pot fi încurajați știind cum îi privește Domnul Hristos.

„Voi faceți faptele tatălui vostru”, le-a spus Hristos iudeilor, iar ei au răspuns cu dispreț, „Noi nu suntem născuți din curvie, avem un singur Tată, pe Dumnezeu.” „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru” a spus Hristos „M-ați iubi, pentru că am ieșit și vin de la Dumnezeu; n-am venit de la Mine, ci El M-a trimis. Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu.”

Cu credincioșie, mâna fără milă a lui Hristos a demascat omul care a declarat atât de multe și a făcut atât de puțin. În spatele evlaviei lor arogante, zăcea o răutate înșelătoare, principiu care le conducea viața. Ei nu au fost și nici nu ar fi putut să fie copii ai lui Avraam, copii ai lui Dumnezeu. Prin faptele lor ei purtau dovada că sunt copiii vrăjmașului lui Dumnezeu.

Hristos a văzut că a venit timpul să rupă de la liderii religioși acoperirea pretinsei evlavii, și să arate că aceștia au fost doar niște morminte văruite. „Voi aveți ca tată pe diavolul” a spus El clar, „și vreți să împliniți faptele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi. Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi? Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.” Iudeii I-au răspuns: „Nu zicem noi bine că eşti samaritean şi că ai drac?” „N-am drac”, le-a răspuns Isus; „ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiţi. Eu nu caut slava Mea; este Unul care o caută şi care judecă.”

„Cine dintre voi poate dovedi că am păcat?” Ochii tăioși plini de gelozie priveau spre Hristos, încercând să găsească ceva prin care să poată fi condamnat. Dar nu au putut găsi nimic. „Vine stăpânitorul lumii acesteia, și el nu are nimic în Mine.” Invidia, ambiția lumească, mândria și egoismul nu au putut fi găsite în El. „Te știm cine ești” au strigat spiritele rele, „Sfântul lui Dumnezeu.”

Stând în fața mulțimii, Hristos a spus cuvinte care, rostite despre oricine altcineva, ar fi fost o blasfemie. „Dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.” „«Acum», I-au zis iudeii, «vedem bine că ai drac; Avraam a murit, prorocii de asemenea au murit, şi tu zici: ‘Dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea.’ Doar n-ai fi Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Şi decât prorocii, care de asemenea au murit? Cine te crezi Tu că eşti?» Isus a răspuns: «Dacă Mă slăvesc Eu Însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu Mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru, şi totuşi nu-L cunoaşteţi. Eu Îl cunosc bine şi, dacă aş zice că nu-L cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc şi păzesc Cuvântul Lui. Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea; a văzut-o şi s-a bucurat.»”

Porunca dată lui Avraam să-l junghie pe fiul său a fost testul cel mai sever, care ar fi putut fi adus asupra lui. Dar, pregătindu-se prin credință să asculte de Dumnezeu, în fața lui a fost prezentată venirea Celui drept; Mielul junghiat de la întemeierea lumii pentru păcatele neamului omenesc. Înțelegând prin credință promisiunea, Hristos i s-a descoperit. Avraam L-a văzut pe Mântuitorul întrupat, și s-a bucurat.

„«N-ai nici cincizeci de ani», I-au zis iudeii, «şi ai văzut pe Avraam?!» Isus le-a zis: «Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.» La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din Templu, trecând prin mijlocul lor. Şi aşa a plecat din Templu.”

„Înainte de Avraam sunt Eu.” Hristos este Fiul preexistent, prin Sine Însuși, al lui Dumnezeu. Mesajul dat prin Moise copiilor lui Israel a fost, „Astfel să spui copiilor lui Israel, Eu Sunt m-a trimis la voi.” Profetul Mica scrie despre El, „Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei.”

Prin Solomon, Hristos a declarat: „Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul. Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape; am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile, când nu era încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii. Eu eram meşterul Lui, la lucru lângă El, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui.”

Vorbind despre preexistența Sa, Domnul Hristos ne îndreaptă mintea înapoi, către timpul veșniciei. El ne asigură că nu a existat niciodată un timp în care nu a fost în legătură cu Dumnezeul cel veșnic. El, a cărui voce evreii o ascultau, a fost cu Dumnezeu ca Unul crescut împreună cu El.

Cuvintele lui Hristos au fost rostite cu demnitate liniștită, asigurare și putere, care a transmis convingere în inimile cărturarilor și fariseilor. Ei au simțit puterea mesajului trimis din cer. Dumnezeu bătea la ușa inimii lor rugând să I se deschidă. Dar ei au refuzat să asculte. Prin respingerea persistentă a avertismentelor și invitațiilor, au fost abandonați în orbirea lor și în rezultatele ei. Satana lucra cu toată puterea, iar sub controlul său au dezvoltat o încăpățânare care a adus ruina asupra lor.

            Ellen White, Signs of the Times, 29 august 1900

Vezi mai multe articole despre trioul ceresc.