Alertă specială! În aceste vremuri există câțiva vorbitori respectați care ne avertizează cu privire la forțele care vor aduce asuprirea, persecuția și decretul duminical. Din nefericire, ei ne îndreaptă în direcția greșită. În această prezentare, fiul meu, Matthew Priebe, va prezenta cercetarea pe care a făcut-o cu privire la forțele reale care vor conduce la pierderea libertății religioase în Statele Unite. Aceasta este o informație vitală pentru cei care doresc să ia decizii corecte cu privire la evenimentele actuale.
Dennis Priebe
Se pare că există o mare confuzie în rândul adventiștilor de ziua a șaptea cu privire la sursa, momentul și modul în care va fi dat decretul duminical, care va încorona planul lui Satana de a lua în stăpânire lumea și de a-i distruge pe cei credincioși lui Dumnezeu. Acest lucru pare ciudat, fiindcă înțelegerea adventistă a evoluției decretului duminical a fost întotdeauna o învățătură centrală a bisericii noastre. Dar acum se fac multe afirmații contradictorii, mai ales pe rețelele de socializare. Deci, în această prezentare, vom încerca să diferențiem ceea ce știm prin inspirație de ceea ce se creează în urma speculațiilor flagrante.
În primul rând, vreau să precizez că voi accepta doar fapte susținute de inspirație. Dacă o teorie despre decretul duminical nu poate fi susținută de cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, atunci o voi respinge. Acest lucru va limita ideile, doar la cele care pot fi susținute de o voce clară de sus. Orice altceva este doar speculație omenească, care poate fi sau nu poate fi corectă. De asemenea, pentru a fi clar, prin inspirație înțeleg toți solii inspirați de Dumnezeu, atât scriitorii biblici, cât și profetul nostru modern, Ellen White, a cărei autoritate este aceeași ca a oricărui alt profet biblic.
În această prezentare, voi face referire la declarații inspirate pentru a examina perioada istorică în care ne aflăm. În principal, mă voi inspira din trei capitole din Tragedia veacurilor. Capitolul 36, „Iminentul conflict”, este o descriere detaliată a decăderii morale, care va aduce sfârșitul. Capitolul 25, „Legea lui Dumnezeu de neschimbat”, este o prezentare generală a marelui conflict dintre adevăr și eroare. Capitolul 35, „Libertatea de conștiință – în pericol”, arată adevăratul pericol din partea Bisericii Catolice de-a lungul istoriei și în viitor. Toate sunt capitole remarcabile pe care le recomand tuturor să le citească în întregime.
Revelația profetică are multe de spus despre societatea anti-Dumnezeu în care trăim. Biblia și spiritul profeției descriu o lume care respinge standardele morale și etice pe care Dumnezeu le-a stabilit. Aceasta duce la ruină și este o descriere perfectă a epocii noastre moderne. Mă voi uita doar la o declarație, deoarece acest lucru este evident pentru oricine.
„Biblia este la îndemâna tuturor, dar puțini sunt aceia care o primesc cu adevărat ca fiind călăuza vieții. Necredința predomină într-o proporție alarmantă, nu numai în lume, ci chiar și în biserică. Mulți au ajuns să nege chiar învățăturile care constituie stâlpii credinței creștine. Faptele mari ale creațiunii, așa cum sunt prezentate de scriitorii inspirați, căderea omului, ispășirea, perpetuitatea legii lui Dumnezeu, sunt practic lepădate, fie cu totul, fie în parte, de o mare parte din lumea așa-zis creștină. Mii de oameni care se mândresc cu înțelepciunea și cu independența lor, socotesc ca o dovadă de slăbiciune faptul de a-și pune cineva încrederea în Biblie; ei socotesc ca o dovadă de talent superior și de cultură să găsească greșeli în Scriptură, să spiritualizeze și să explice cele mai importante adevăruri ale ei.” ( Tragedia veacurilor, p. 583)
Evenimentele finale ale Pământului implică mai mulți actori importanți care pun totul în mișcare. Ellen White descrie mai multe grupuri distincte:
„În contrast cu aceia care păzesc poruncile lui Dumnezeu și au credința lui Isus, îngerul al treilea arată către o altă categorie, împotriva rătăcirilor cărora este vestită o avertizare solemnă și înfricoșată: «Dacă se închină cineva fiarei și chipului ei, și primește semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu» (Apocalipsa 14: 9-10, KJV). O interpretare corectă a simbolurilor folosite, este necesară pentru înțelegerea acestei solii. Ce este reprezentat prin fiară, prin chip, prin semn?” (Tragedia veacurilor, p. 438)
Ulterior ea spune: „(…) în timp ce balaurul reprezintă în primul rând pe Satana, în al doilea rând este un simbol al Romei păgâne. În [Apocalipsa] capitolul 13 este descrisă o altă fiară «ca un leopard», căruia balaurul i-a dat «puterea lui, tronul lui și o stăpânire mare». Acest simbol, așa cum au crezut majoritatea protestanților, reprezintă papalitatea (…). În momentul acesta, este introdus un alt simbol. (…) «Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel» (versetul 11). (…) O singură națiune și numai una împlinește toate amănuntele acestei profeții, indicând fără greș spre Statele Unite ale Americii. (…) «Și ea avea două coarne ca ale unui miel.» Coarnele ca de miel arată tinerețe, nevinovăție și blândețe, care reprezintă exact caracterul Statelor Unite, arătate profetului ca «ieșind» în anul 1798. (…) Principiile republicane și cele protestante au devenit principiile fundamentale ale națiunii. Aceste principii sunt secretul puterii și prosperității ei.” (Tragedia veacurilor, pp. 438-441)
Apoi, Ellen White descrie cum va eșua America.
„Dar fiara cu coarne ca de miel «vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; și făcea ca pământul și locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată (…) Ea a zis locuitorilor pământului să facă un chip fiarei, care avea rana de sabie și trăia» (Apocalipsa 13:11-14, KJV). (…) Vorbirea acestei națiuni reprezintă acțiunile puterilor ei legislative și juridice. (…) Profetizarea că va vorbi «ca un balaur» și va folosi «toată puterea fiarei dintâi» anticipează în mod clar dezvoltarea spiritului de intoleranță și persecuție, pe care l-au dat pe față națiunile reprezentate prin balaur și prin fiara care semăna cu un leopard. Iar declarația că fiara cu două coarne «făcea pământul și locuitorii lui să se închine fiarei dintâi», arată că autoritatea acestei națiuni urmează să fie folosită pentru impunerea unei respectări care va constitui un act de închinare, de respect față de papalitate.” (Tragedia veacurilor, pp. 441-442)
Deci, pentru a fi clar, America va da decretul duminical prin intermediul „puterilor ei legislative și juridice”, ca un „act de respect față de papalitate”. Va proveni din America, nu din Roma. Roma a cerut sacralitatea duminicii timp de secole; asta nu e ceva nou. Ceea ce este nou, e că Statele Unite se vor alătura acestei idei și vor adopta o lege care manifestă „spiritul de intoleranță și persecuție” al Romei păgâne și papale.
Iată ce rezervă viitorul Americii, conform profeției. Vor fi implicate mai multe etape. Legea duminicală națională este unul dintre ultimii pași, deoarece legi care interzic munca duminica o vor continua. Folosesc termenul „lege duminicală națională” pentru a face referire la întregul set de pași incluși, pentru a simplifica această prezentare. Alții au făcut o analiză pas cu pas a acestui proces pe care nu intenționez să o repet. Din nou, obiectivul meu aici este de a identifica cine va aduce aceste legi, și nu de a face un raport minuțios al legilor în sine.
Cum se potrivesc toate acestea cu evenimentele actuale din lumea noastră de azi? Ce grupuri vor fi responsabile de aducerea unei legi duminicale naționale? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să distingem jucătorii importanți din societatea de astăzi, mai ales pentru că au legătură cu America. În partea de sus a întregii scheme trebuie să fie stabilită entitatea principală care se află în spatele tuturor eforturilor de a crea o zi falsă de închinare la care toată lumea trebuie să se supună. Aceasta este, desigur, papalitatea, structura de conducere care cârmuiește Biserica Romano-Catolică internațională, sub toate formele sale. După cum știm din Scriptură și profeție, Satana conduce această organizație de peste 1500 de ani și este principala sa armă de forță pentru a-i distruge pe cei credincioși de-a lungul istoriei. Din moment ce ni se spune că papalitatea nu se schimbă niciodată, știm că, în ciuda tuturor inovațiilor și reformelor moderne, papalitatea rămâne dușmanul poporului lui Dumnezeu. Și nu contează dacă actualul papă este o persoană antipatică sau una plină de compasiune, deoarece aceasta nu este decât o fațadă pentru ceea ce se întâmplă cu adevărat în spatele cortinei. Tot ceea ce discutăm în această prezentare trebuie considerat ca manifestări locale ale planurilor și intențiilor pe termen lung ale omului păcatului.
Potențialul Romei și temeiul succesului său în stăpânire sunt frumos rezumate la paginile 572-573 din Tragedia veacurilor.
„Ea [papalitatea] este pregătită pentru cele două categorii de oameni, care cuprind aproape întreaga lume – aceia care doresc să fie mântuiți prin meritele lor și aceia care ar vrea să fie mântuiți în păcatele lor. Acesta este secretul puterii ei.”
„O vreme de mare întuneric intelectual s-a dovedit a fi favorabilă succesului papalității. Se va dovedi totuși că o vreme de mare lumină intelectuală este în aceeași măsură favorabilă succesului ei.”
Dar în caz că n-ați observat, ni se spune că trăim într-o națiune creștină, nu într-una catolică. Indiferent de acuratețea acestei declarații privind originile și scopul Americii, ideea este că nu catolicismul este direct responsabil de Statele Unite, fie de guvernul național, fie de politica religioasă. Biserica Catolică este bine reprezentată printre religiile Americii, dar cu siguranță nu e vocea supremă în rândul pluralității de voci, atât religioase, cât și seculare. Deci influența catolică în America trebuie să fie ori indirectă, ori secretă, alți jucători preluând inițiativa de a schimba America în ceva ce papalitatea poate controla.
Mă concentrez aproape în întregime pe America, deoarece inspirația ne-a spus că instigarea evenimentelor din timpul sfârșitului va începe aici.
„Deoarece America, țara libertății religioase, se va uni cu papalitatea pentru constrângerea conștiinței și pentru a-i obliga pe oameni să onoreze sabatul fals, oamenii din fiecare țară de pe glob vor fi determinați să urmeze exemplul ei.” (Mărturii, vol. 6, p. 18)
În ciuda multor tendințe spre primatul catolic în multe părți ale lumii, avem o revelație clară care prezice că Statelor Unite vor fi epicentrul apostaziei. Acest lucru face ca aici, lipsa de putere deplină a papalității, să fie atât de semnificativă, deoarece nu suntem interesați de modul în care Italia, Spania sau Brazilia vor adopta o lege duminicală. Orice înțelegere a evenimentelor din timpul sfârșitului va trebui să treacă prin America.
Acum voi enumera acele grupuri care ar putea fi agenții nesăbuiți ai papalității, pe care îi căutăm. Nu voi enumera fiecare grup politic care luptă pentru putere, deoarece majoritatea sunt doar seculare și nu au nicio legătură cu subiectul nostru. De exemplu, exclud complet orice facțiune a lumii financiare care se ceartă cu privire la impozite, principiile bursei de valori, teoria scurgerii, bunăstarea socială etc. De asemenea, omit probleme precum imigrația, serviciile medicale, nedreptatea rasială, infrastructura, știința și tehnologia. Oricare ar fi numeroasele opinii cu privire la aceste tipuri de probleme, ele nu fac cu adevărat parte din discuțiile cu privire la decretul duminical, deoarece acestea se vor alinia, în cele din urmă, la ceea ce va accelera evenimentele finale. Deci, lista mea va include doar mișcări și probleme care au potențialul de a se afla la originea deciziilor morale pe care le examinăm. De asemenea, nu voi simplifica prea mult acest lucru la o problemă – Partidul Democrat versus Partidul Republican. Nu există nicio valoare inerentă în niciunul dintre cele două partide, deoarece ambele sunt alcătuite din multe puteri și facțiuni, dintre care majoritatea sunt, în general, negative și câteva pozitive. Aceste grupuri-umbrelă conțin multe fațete a ceea ce vom enumera, dar partidele în sine nu sunt ceea ce mă preocupă. Nu luați această prezentare ca un miting pentru a vă uni cu oricare dintre partide, pentru că America nu va fi salvată de-un grup sau de altul, și va fi, cel mai probabil, distrusă de ambele.
În partea stângă a listei noastre voi pune următoarele grupuri și idei.
DREPTURILE LGBTQ – Această mișcare a crescut foarte mult în putere și influență de-a lungul vieții mele, până la punctul în care acum Curtea Supremă a stabilit majoritatea scopurilor lor și acum se așteaptă de la întreaga societate să se conformeze principiilor lor.
REFORMA SCHIMBĂRILOR CLIMATICE – Această facțiune face presiuni pentru legi care vor reduce impactul umanității asupra climei noastre, cu scopul declarat de a salva viața pe Pământ.
SOCIALISMUL/GLOBALISMUL – Acesta ar fi unul dintre aspectele financiare pe care am promis să nu le includ, dar acesta a devenit o idee mai importantă decât o modalitate de a gestiona banii. Multe idei de control al bogăției și de gestionare socială sunt incluse în acest lucru. Când auzi oameni vorbind despre comuniști, despre noua ordine mondială și despre elită, despre aceasta se discută.
SINDICATELE – Grupuri unite care organizează și pledează pentru diverse lucruri în favoarea membrilor lor, cum ar fi creșterea salariilor sau avantajele profesionale. Există anumite sindicate care ar putea fi puse în partea dreaptă a schemei, dar majoritatea acestor grupuri au fost identificate din punct de vedere istoric în partea stângă.
În partea dreaptă a listei noastre voi pune următoarele grupuri și idei.
EVANGHELICII – Acesta este un termen general, care include multe biserici creștine conservatoare, care sunt unite numai în obiectivele lor de a realiza reforma morală prin puterea politică. Nu toate bisericile evanghelice sunt implicate în politică, dar cele mai multe biserici implicate în politică sunt evanghelice. Observați că nu există niciun grup unificat de biserici liberale în partea stângă a acestei scheme. Aceasta nu se datorează faptului că nu există biserici politice liberale, ci pentru că aceste biserici nu sunt unificate ca un jucător de putere cum sunt bisericile evanghelice. Evanghelicii au ajuns la putere în 1970 și au devenit una dintre cele mai puternice grupări din SUA.
TEOLOGIA STĂPÂNIRII CREȘTINE – Un concept deținut de mulți evanghelici, care ar putea fi unit cu categoria de mai sus, dar nu toți evanghelicii cred acest lucru. Această învățătură susține că creștinismul trebuie să conducă în final nu numai America, ci întreaga lume, cu legea biblică morală mai presus de orice lege seculară. Odinioară, această idee a fost ridiculizată în America liberă, dar acum susținătorii săi ocupă poziții cheie în guvernul nostru, inclusiv Curtea Supremă, și nu ar trebui luată cu ușurință.
NEGAREA SCHIMBĂRILOR CLIMATICE – Această facțiune condusă de industrie pretinde că nu există schimbări climatice și depune eforturi pentru a împiedica orice reforme ale legilor și societății care previn poluarea climatică.
Acum avem un cadru de bază pentru a identifica originea decretului duminical. Totul din partea stângă a acestei liste se încadrează în termenul general „liberal”, în timp ce totul din partea dreaptă se încadrează în termenul general „conservator”. Mulți oameni din fiecare parte dețin mai multe dintre aceste poziții, așa că nu încerc să împart toate acestea în poziții izolate. Dar, în general, aceste două părți sunt complet opuse. De fapt, cei din stânga îi disprețuiesc în general pe cei din dreapta, și invers. Acestea cuprind multe aspecte ale războaielor noastre culturale care agită societatea.
Rețineți, vă rog, că eu nu aduc aici niciun argument despre adevărul sau falsitatea acestor poziții sau grupuri diferite. Am multe de spus despre multe dintre aceste subiecte în altă parte și nu e nevoie să repet aici. Singura întrebare pe care o vizez aici este: „Care grup sau grupuri vor face ca legea duminicală națională să fie adoptată în America?” Am limitat opțiunile la acele grupuri care sunt predominant menționate de către vorbitorii adventiști, ca fiind cele care vor aduce sfârșitul lumii. Multe acuzații sunt aduse împotriva unuia sau mai multora dintre aceste grupuri. Dar au aceste afirmații sprijinul inspirației? Dacă nu, care este adevărata sursă a acestor afirmații?
Să mergem direct la informațiile pe care Dumnezeu a ales să ni le dea.
„Dar ce este «chipul fiarei» și cum va fi format? Chipul este făcut de fiara cu două coarne [America] și este o imagine a fiarei [papalitatea]. Mai este numit și un chip al fiarei. Pentru a vedea cu ce se aseamănă chipul și cum va fi format, trebuie să studiem caracteristicile fiarei însăși – papalitatea. (…) Pentru ca Statele Unite să facă un chip al fiarei, puterea religioasă trebuie să stăpânească asupra guvernului civil, astfel încât însăși autoritatea statului să fie folosită de biserică pentru a-și atinge scopurile ei.” (Tragedia veacurilor, p. 443)
Aceasta este una dintre cele mai semnificative propoziții pe care o vom citi. Singurul mod în care va fi format un chip al fiarei – SINGURUL mod – este ca puterea religioasă să controleze guvernul civil. Biserica, care controlează statul, va fi capabilă să-și îndeplinească propriile scopuri. Care biserică? Nu Biserica Catolică, deoarece puterea religioasă este un chip al fiarei, NU fiara însăși. Din fericire, Dumnezeu nu ne-a lăsat în incertitudine în această privință.
„Și acum, ca și în veacurile trecute, el a lucrat prin biserică pentru a-și realiza planurile. Organizațiile religioase de astăzi au refuzat să asculte adevărurile nepopulare, descoperite clar în Scripturi, și, combătându-le, ei au adoptat interpretări și au luat poziții care au semănat pe o scară largă semințele necredinței. (…) Învățăturile conducătorilor religioși au deschis ușa către necredință, către spiritism și către disprețuirea legii sfinte a lui Dumnezeu; și asupra acestor conducători zace o răspundere grozavă pentru nelegiuirea care există în lumea creștină.” (Tragedia veacurilor, pp. 586-587)
„Bisericile protestante care au călcat pe urmele Romei, încheind alianță cu puterile lumești, au dat pe față aceeași dorință de a restrânge libertatea de conștiință. (…) Larga diversitate a credințelor bisericilor protestante este privită de mulți ca fiind o dovadă hotărâtoare că niciodată nu se va putea face vreun efort pentru a se asigura o uniformitate forțată. Dar există de ani de zile, în bisericile de credință protestantă, un sentiment puternic și mereu crescând în favoarea unei uniri întemeiate pe punctele comune de doctrină. Pentru a se asigura o astfel de unire, este neapărat necesar să se renunțe la discutarea subiectelor asupra cărora nu sunt de acord – oricât de importante ar fi din punct de vedere biblic.
Charles Beecher, într-o predică în anul 1846, a afirmat că lucrarea «denominațiunilor evanghelice protestante nu numai că s-a dezvoltat pe tot parcursul sub presiunea grozavă a fricii omenești; dar ei trăiesc, se mișcă și respiră într-o stare de lucruri radical coruptă, făcând apel în fiecare oră la orice element josnic al firii lor, pentru a aduce la tăcere adevărul și pentru a-și pleca genunchiul înaintea puterii apostaziei.(…)»
Atunci când bisericile conducătoare din Statele Unite se vor uni asupra unor puncte de doctrină care le sunt comune, vor influența statul pentru a impune decretele lor și pentru a susține instituțiile lor, atunci America protestantă va forma un chip al bisericii Romei, iar aplicarea pedepselor civile asupra disidenților va fi rezultatul inevitabil al acestor acțiuni. (…) «Chipul fiarei» reprezintă acea formă a protestantismului apostaziat, care se va dezvolta atunci când bisericile protestante vor căuta ajutorul puterii civile pentru impunerea dogmelor lor.” (Tragedia veacurilor, pp. 443-445)
Ar fi putut fi mai clară? Ea repetă fără încetare variațiile aceluiași concept. America protestantă, bisericile protestante, protestantismul apostaziat, bisericile de credință protestantă, organizațiile religioase de astăzi, liderii religioși și bisericile conducătoare. Și de departe cel mai uimitor – „denominațiunile evanghelice protestante”. Acestea sunt cuvintele folosite astăzi pentru una dintre cele mai importante puteri din politica americană. Aceasta nu este doar o armă fumegândă, ci o profeție care se împlinește cuvânt cu cuvânt. Încă o declarație, ca să fie foarte clar.
„Protestanții din Statele Unite vor fi primii care vor întinde mâna peste abis pentru a prinde mâna spiritismului; ei vor trece peste abis pentru a da mâna cu puterea romană; și sub influența acestei uniri întreite, această țară va merge pe urmele Romei, călcând în picioare drepturile conștiinței.” (Tragedia veacurilor, p. 588)
Rețineți că protestanții inițiază atât unirea cu spiritismul, cât și unirea cu Roma. Ei nu sunt antrenați de Biserica Catolică sau păcăliți de spiritism. Papa nu va călca în America și va cere un decret duminical. Speculațiile nesfârșite cu privire la ceea ce va face Papa în continuare nu este doar o pierdere de timp, ci și o îndreptare periculoasă a atenției noastre într-o direcție greșită. Facțiunea protestantă deschide calea. Ei sunt gruparea vinovată care aprinde fitilul distrugerii.
Este ceva ce trebuie clarificat. Când vorbesc despre evanghelici ca grup, nu intenționez să condamn membrii individuali ai diferitelor biserici implicate. Mulți evanghelici sunt oameni minunați care cred cu tărie în ceea ce este drept. Mulți dintre aceștia se vor alătura rămășiței în timpul evenimentelor finale, deoarece problemele sunt clarificate. Așa cum nu acuzăm persoane din Biserica Catolică atunci când identificăm fiara din Apocalipsa, tot așa nu acuzăm persoane din mișcarea evanghelică atunci când identificăm puterea care va realiza chipul fiarei.
Așadar, analiza noastră ar trebui să fie gata. Ne-am uitat la ceea ce ne spune inspirația divină, iar aceasta a identificat agentul pe care Roma îl va folosi în America pentru a ne distruge libertățile și pentru a crea decretul duminical. Denominațiunile evanghelice protestante apostaziate din America, vor fi cauza directă a instituirii decretului duminical și a persecuției care îl însoțește.
Dar există o problemă și poate că ați ghicit-o deja. Câți oameni din cei pe care i-ați ascultat recent, au identificat corect evanghelicii ca amenințarea de care ar trebui să fim cel mai îngrijorați? Se pare că ni se spune să ne ferim de toată lumea și de tot, mai puțin de evanghelici. Ni se spune că sunt aliații noștri spirituali în lupta împotriva degradării morale și a abuzurilor societății. Cum pot fi ei inamicul?
Ceva foarte ciudat s-a întâmplat în adventism în anii 1950. Conducerea Bisericii AZȘ a început să se întâlnească cu liderii diferitelor denominațiuni evanghelice și să discute cu ei doctrine și idei. Noi am pretins că dăm mărturie în fața lor, dar am sfârșit prin a ne schimba mai mult decât au făcut-o ei. De fapt, unele dintre conceptele noastre distinctive au început să fie slăbite și, în cele din urmă, să fie eliminate într-un efort de a asigura aprobarea și acceptarea evanghelică. Acest lucru a fost bine documentat de numeroși istorici și teologi în ultimii 70 de ani. Nu este exagerat să spunem că cea mai mare parte a tulburărilor din adventism, pe care le trăim astăzi, sunt un rezultat direct al acestei ștergeri a soliilor noastre distinctive pentru a împăca alte denominațiuni.
Acest lucru a dus la consecințe neașteptate. Nu numai că învățăturile doctrinare de bază au fost pierdute sau corupte, dar am început, de asemenea, să copiem ideile evanghelice în materie de politică și de agendă națională. Evanghelicii au devenit o forță politică în anii 1970 și s-au opus multor lucruri din acelea cărora se opun și adventiștii. Din moment ce am început să copiem concepte teologice de la ei, de ce să nu ne alăturăm cruciadei lor de a reforma America? Acest lucru a fost valabil mai ales în ultimii aproximativ 20 de ani. Adventiștii repetă într-una, papagalicește, punctele de discuții evanghelice când vine vorba de candidați și probleme politice, chiar și atunci când problemele în cauză nu au nimic de-a face cu adevăruri biblice.
Acest lucru ar putea fi considerat prostesc, dar inofensiv. Și ce dacă am dezbătut cu înflăcărare ideile evanghelice despre implicarea Statelor Unite în Iran sau politica de imigrare? Nu face rău nimănui, nu-i așa? Greşit. Satana se bazează pe indiferența noastră în acest domeniu, pentru că el folosește acest lucru ca pe o modalitate de a ne condiționa mințile să accepte o îndreptare într-o direcție greșită. În ce fel folosește Satana alianța noastră evanghelică pentru a ne duce pe căi greșite? Există două căi pe care le voi trata în mod specific.
1) Ascultându-i pe evanghelici, automat nu-i vedem ca pe agenții profetici ai distrugerii Americii, așa cum a fost stabilit prin inspirație. Din moment ce ei nu sunt „băieții răi”, nu ne rămâne decât să căutăm pe altcineva care să îndeplinească acest rol.
2) Evanghelicii sunt mai mult decât fericiți să ne spună cine sunt „băieții răi”. Dușmanii lor devin dușmanii noștri, și ne concentrăm pe o amenințare care nu este reală. Noi protestăm împotriva amenințării pe care o prezintă cutare și cutare, iar Satana poate să opereze la vedere fără a întâmpina opoziție. Este ca și cum ai scoate un extinctor în timpul unui muson sau ți-ai pune protecție solară pe timp de noapte.
Ambele puncte sunt consecințe grave ale ignorării din partea noastră a soliilor lui Dumnezeu date poporului Său prin profeții Săi. Să ne întoarcem acum la lista noastră de jucători, având toate acestea în minte. Am văzut deja că în partea dreaptă, atât evanghelicii, cât și teologia stăpânirii creștine, sunt vinovați de aducerea decretului duminical. De fapt, este unul dintre obiectivele fundamentale ale adepților teologiei stăpânirii. Este deci evident că acestea trebuie să rămână în această listă. Negarea schimbărilor climatice provine îndeosebi din industrie, care încearcă să evite tot ce ar dăuna profitului ei. Ei nu au niciun motiv rezonabil pentru a impune o zi de odihnă, deoarece și aceasta ar dăuna profiturilor lor. Putem deci să ștergem industria de pe listă.
Acum, în partea stângă, ne rămâne un mic paradox. Toate acestea sunt în esență concepte ce provin din viziuni laice asupra lumii. Este cu siguranță ceea ce pretind evanghelicii. Ni se spune că toți aceștia sunt „necredincioși nelegiuiți” care lucrează pentru a submina „națiunea creștină” pe care Dumnezeu a întemeiat-o. Dacă acest lucru este adevărat, atunci de ce unii dintre ei ar vrea să adopte o lege duminicală care să impună o zi națională de odihnă? Nu este scopul lor să desființeze orice religie și să o înlocuiască cu ateismul? Să încercăm să examinăm nepărtinitor fiecare grup, pentru a vedea dacă au o agendă care să conducă la o lege duminicală.
Ar beneficia mișcarea drepturilor LGBTQ de legea duminicală? Nu chiar. Dar multe aspecte ale agendei drepturilor homosexualilor intră în conflict cu libertatea religioasă. Multe procese importante atârnă de care drept anume are prioritate. Există un pericol real ca societatea să marginalizeze libertatea religioasă în numele libertății civile. Dar acesta este, desigur, pericolul contrar stabilirii mai multor legi religioase, cum ar fi legile duminicale. Fără îndoială că această mișcare este periculoasă, dar nu face parte din ceea ce examinăm noi aici. Există, de fapt, un efect de reacție care este relevant pentru această problemă. Pe măsură ce societatea devine din ce în ce mai lumească, împinsă de ideile LGBTQ, ea a devenit și va continua să fie tot mai anarhică și mai coruptă. Reacția evanghelicilor de a „salva America” va continua să câștige teren. În cele din urmă, vor folosi această putere politică pentru a „reforma” societatea prin legislație, iar aceasta este calea directă spre sfârșit.
Cum rămâne cu sindicatele, numite de Ellen White uniuni sindicale și confederații? La fel ca și comunitatea LGBTQ, acest grup nu are interese vădit pro-religioase și ar trebui fără îndoială să fie înlăturat din această listă, cu excepția unui singur lucru. Mulți adventiști se concentrează pe avertismentele inspirate ale pericolelor pe care aceste grupuri le prezintă. Aceste avertismente vorbesc despre violența pe care sindicatele o cauzează când nu obțin ce vor. Este un avertisment cu privire la faptul de a rămâne prea mult timp în orașe unde viața devine din ce în ce mai dificilă. Ca de obicei, avertismentele ei sunt foarte adevărate. Dar nicio declarație din scrierile ei nu leagă problemele cauzate de sindicate de legea duminicală. Niciunul. De fapt, se spune contrariul.
„Aceste uniuni sunt unul dintre semnele zilelor din urmă. Oamenii se adună în snopi, pregătiți să fie arși. Ei pot să fie membri ai bisericii, dar, dacă aparțin acestor uniuni, nu le este cu putință să păzească poruncile lui Dumnezeu, deoarece a aparține acestor uniuni înseamnă a desconsidera întregul decalog.” (Solii alese, vol. 2, p. 143)
Sindicatele nu sunt interesate de religie. Ei se opun principiilor decalogului. Aceasta include orice pretenție de a păstra duminica sacră. Deci, din nou, vorbitorii care pretind că sindicatele sunt o cale directă spre decretul duminical trec dincolo de scrierile inspirate pentru agenda lor proprie. Cel mai mult s-ar putea spune că metodele acestor grupuri vor pune bazele forței și violenței care vor aduce momentul final al necazului.
„Uniunile sindicale vor fi unul dintre mijloacele care vor aduce pe pământul acesta un timp de necaz cum nu a mai fost de la începutul lumii.” (Solii alese, vol. 2, p. 142)
Am văzut, de fapt, această regresie în societatea noastră. Grevele violente ale sindicatelor au reușit să obțină rezultate, astfel că și alte cauze au decis să folosească aceste metode. Violența însoțește acum multe părți ale societății noastre, toată lumea fiind înarmată și gata să-și „apere drepturile”. Când vedem ferestrele sparte ale magazinelor din centrul orașului sau steagul Confederației pe podeaua Senatului Statelor Unite, pentru prima dată în istorie, vedem împlinindu-se, în mod dramatic, declarațiile lui Ellen White despre sindicate. Așa că sindicatele pregătesc terenul pentru violență, dar nu decretă direct legile duminicale.
Cum e cu socialismul / globalismul? Are multe ramificații și ar putea fi periculos pentru modul nostru de viață. Dar este socialismul / globalismul într-adevăr interesat de legile duminicale? Uitați-vă la orice țară socialistă / comunistă din ultimul secol și arătați unde a impus o zi de odihnă din motive religioase. Desigur, eu n-am descoperit acest lucru în istorie. Dimpotrivă. Se bazează îndeosebi pe un model ateist care vrea să distrugă orice urmă de religie din societate. Karl Marx a numit religia opiul poporului, iar comunismul pur a încercat să o elimine din fiecare domeniu pe care îl controlează. Deci, chiar dacă suntem împotriva comunismului, este foarte puțin probabil să aducă o criză duminicală. Totuși, acest lucru nu poate fi exclus, așa că să-l lăsăm pe schemă pentru moment.
Rămâne reforma schimbărilor climatice, și am păstrat-o pentru sfârșit, tocmai pentru că în prezent este ținta principală, fiind mijlocul care va aduce timpul sfârșitului. Ea crește în influență și putere, în special din cauza schimbării din administrație care are loc în 2021. Este acesta calul troian care se va deschide brusc pentru a ne distruge pe toți? Activiștii pentru schimbările climatice sunt complecși și cu multiple fațete. Oameni din toate religiile susțin această cauză; de fapt, nu este o mișcare new age sau ateistă. Însă se spune că conducerea este total nereligiosă, iar lucrul acesta poate fi adevărat. Dar nu aceasta e ideea. Obiectivele mișcării sunt declarate a fi restaurarea ecosistemelor Pământului pentru a-și păstra capacitatea de a susține viața. Dușmanii săi o acuză că vrea să ne distrugă economia, modul de viață sau, pur și simplu, să ne distrugă complet. Din nou, nu caut să rezolv acest conflict aici. Am scris mult pe acest subiect în altă parte, mai ales în articolul meu „Mene Mene Tekel”, deci nu voi repeta aceasta aici. Adevărata întrebare este: Și-ar dori mișcarea de reformă a schimbărilor climatice o lege duminicală?
Da și nu. Mulți ecologiști au propus o zi fără activitate ca o modalitate de a reduce consumul de energie. Dar nu le pasă ce zi ar fi. Marțea e la fel de bună ca duminica. Dacă s-ar putea asocia cu mișcările religioase în direcția duminicii, ei ar fi mai mult decât fericiți să încheie acest târg. Dar nu pentru că ei cred în sacralitatea duminicii. Papa a venit recent în sprijinul reformei schimbărilor climatice, așa că acum toată lumea presupune că mișcarea de reformă a schimbărilor climatice nu este decât o unealtă a papalității. Din nou, nu încerc să rezolv această controversă. Dacă mișcarea de reformă a schimbărilor climatice este sinceră în obiectivele pe care le-a declarat, atunci nu are niciun motiv să-i pese de legile duminicale. Dacă mișcarea este o fațadă sinistră pentru agenda romano-catolică, atunci toate încercările ei de a salva planeta sunt doar o fațadă pentru a-și ascunde adevărata agendă. Astfel că nu voi elimina această ultimă posibilitate din punct de vedere obiectiv. Două opțiuni posibile, reforma schimbărilor climatice și socialismul, rămân în stânga ca jucători ce ar putea cauza criza duminicală.
Oricare dintre cei patru candidați rămași – din ambele părți – sunt capabili să determine o criză duminică? Sigur că oricare dintre ei ar putea. Deci, cum putem fi siguri? Cum alegem? Răspunsul este inspirația. Cu siguranță că Dumnezeu ne-a avertizat unde să căutăm acest mare pericol. Până acum nu am citat încă nicio declarație din Biblie sau din Ellen White, care să ne spună că fie reforma schimbărilor climatice, fie socialismul este agentul de distrugere de la sfârșitul timpului al lui Satana. Nici nu am auzit vreun vorbitor adventist care să fi găsit o declarație inspirată. În schimb, există o mulțime de atacuri senzaționale cu declarații profetice nespecifice pentru a-și susține, vorba vine, afirmațiile. Comparați aceasta cu noianul de declarații pe care le-am citat mai devreme și care arată spre evanghelici / protestanți apostaziați. Nu există nicio comparație a dovezilor. Masiv versus zero. Eu trebuie să urmez dovezile inspirate, iar aceste dovezi arată spre evanghelici și adepții teologiei stăpânirii creștine. Prin urmare, resping afirmațiile conform cărora fie reforma schimbărilor climatice în sine, fie socialismul este dușmanul actual. Mai târziu, la sfârșitul procesului, când un singur guvern mondial se va uni sub conducerea Romei, sunt sigur că ambele vor juca un rol în distrugerea finală a oricărei libertăți. Probabil că vor face parte din sfârșitul jocului, dar inspirația ne spune că acestea nu vor iniția procesul. Și aceasta este ceea ce contează pentru noi acum.
Așadar, de ce există atât de multă ostilitate din partea adventiștilor față de aceste grupuri, de vreme ce nu există nicio dovadă reală din inspirație? Răspunsul se datorează a ceea ce am discutat mai devreme – urmăm exemplul politicii evanghelicilor. Evanghelicii, ca membri în partea dreaptă a spectrului, urăsc tot ce se găsește în partea stângă a spectrului. Cu câteva excepții, evanghelicii au respins reforma schimbărilor climatice ca fiind erezie și socialismul ca fiind politica diavolului. Ei protestează la nesfârșit împotriva acestor lucruri ca și cum ar fi principalii lor dușmani. Deci, adventiștii, în cadrul susceptibilității noastre față de viziunea evanghelică asupra lumii, au imitat antagonismele și prejudecățile lor. Singura idee originală pe care au adăugat-o adventiștii la aceste concepte este problema decretului duminical în sine, deoarece evanghelicii nu abordează niciodată acest subiect, în afară de a-l promova.
Să nu ne amăgim. În general, evanghelicii urăsc adventismul. Întotdeauna l-au urât. Ei ne-au numit o sectă, ne-au discreditat numindu-ne „necreștini”, iar un evanghelic proeminent a spus în mod specific: „Blestem Sabatul zilei a șaptea.” Ei au spus mai puține lucruri împotriva noastră recent, deoarece le suntem din ce în ce mai supuși. Dar ei nu sunt prietenii noștri. Atunci de ce încercăm să le fim prieteni? De fiecare dată când aud un adventist atacând socialismul sau reforma schimbărilor climatice, aud vocea lui Pat Robertson sau a lui James Dobson răsunând în fundal.
Amintiți-vă ce a spus Ellen White despre protestantismul apostaziat.
„Linia de deosebire dintre creștinii cu numele și cei nelegiuiți abia se mai distinge astăzi. Membrii bisericii iubesc ce iubește lumea și sunt gata să se unească cu ea, iar Satana s-a hotărât să-i unească într-o singură grupare și în felul acesta să-și consolideze cauza, aruncându-i în rândurile spiritismului. Papistașii care se laudă cu minunile, ca fiind un semn sigur al bisericii adevărate, vor fi amăgiți cu ușurință de această putere făcătoare de minuni, iar protestanții care au lepădat scutul adevărului vor fi amăgiți și ei.” (Tragedia veacurilor, p. 588)
Când privim la imaginea de ansamblu a celor care vor crea chipul fiarei în America, găsim cel mai remarcabil paradox. Cei care vor face acest act demonic de imitație papală, evanghelicii, sunt cei care strigă cel mai tare cu privire la pericolele din stânga. Aceasta e o îndreptare într-o direcție greșită și înșelătorie! Cei care cad în această capcană vor fi șocați când se va împlini profeția și adevăratul inamic se va dovedi a fi cei care ne-au dat informații false, pretinzând că sunt aliații noștri. Un articol din revista Liberty conținea o ilustrație care rezuma perfect acest lucru. O față uriașă, hidoasă a unui pește-undițar din adâncul mării are atârnată pe frunte o momeală albă și strălucitoare ca o undiță. Hipnotizat de lumina strălucitoare, un peștișor galben se uită țintă la momeală, fascinat, și total inconștient de gura cu dinți proeminenți care se deschide în spatele lui.
Încă o dată, nu trebuie să fac această afirmație pe ghicite. Inspirația a precizat deja acest lucru în mod concludent.
„Deoarece bisericile protestante resping argumentele clare, biblice, în apărarea legii lui Dumnezeu, ele vor dori mult să-i aducă la tăcere pe aceia a căror credință n-o pot suprima cu ajutorul Bibliei. Cu toate că închid ochii față de acest fapt, ele adoptă acum o cale care va duce la prigonirea acelora care refuză în mod conștient să facă ceea ce face restul lumii creștine și să recunoască pretențiile sabatului papal.” (Tragedia veacurilor, p. 592)
Observați că ea spune că aceste biserici protestante „adoptă acum” o cale care va duce la persecuție. Având în vedere că ea a scris acest lucru cu peste un secol în urmă, cu greu poate fi considerat ca ceva care urmează să aibă loc. Babilonul a căzut într-adevăr, și încă de mult timp. Ea precizează chiar modul în care va fi efectuată persecuția.
„Aceia care cinstesc Sabatul biblic vor fi denunțați ca vrăjmași ai legii și ai ordinii, ca unii care distrug constrângerile morale ale societății, provocând anarhie și corupție și atrăgând judecățile lui Dumnezeu asupra pământului. Scrupulozitatea lor va fi socotită drept încăpățânare, îndărătnicie și dispreț față de autoritate. Ei vor fi acuzați de lipsă de loialitate față de guvern. (…) În sălile legislative și în curțile de judecată, păzitorii poruncii vor fi greșit prezentați și condamnați. O falsă interpretare va fi dată cuvintelor lor, iar asupra motivelor lor va fi pusă cea mai rea intenție.” (Tragedia veacurilor, p. 592)
Această declarație conține multe puncte, dar voi comenta doar unul picant. Observați că cei credincioși, la timpul sfârșitul, vor fi „denunțați ca vrăjmași ai legii și ai ordinii”. Credeați că acest termen a apărut recent? De fapt, a devenit popular acum un secol ca o frază de cod a supremației albilor. Practic, cei care au sprijinit legile lui Jim Crow, în sud, erau apărătorii „legii și ordinii”. De atunci, dictatori meschini din întreaga lume (și cei mai puțin meschini) au folosit adesea această frază pentru a-și viza dușmanii și pentru a obține susținere. Nu este interesant faptul că această expresie „fluier de câine” va fi utilizată împotriva închinătorilor Sabatului de către o conducere coruptă a Americii, care „vorbea ca un balaur”? Adventiștii care susțin ideologia care acompaniază acest termen astăzi, vor fi destul de consternați atunci când acest lucru se întoarce împotriva lor mai târziu.
Voi aborda acum un alt subiect, care este foarte greșit înțeles de către mulți adventiști. Decretul duminical în secret. Aud multe versiuni ale acestei predicții particulare, provenind de la diferite grupuri de adventiști. Puține versiuni sunt în acord, deoarece fiecare are o ipoteză diferită a modului în care se va desfășura acest lucru. Principalele concepte includ pe Papa operând în culisele unei conduceri americane credule, sau un președinte rău uneltind de unul singur, sau senatori făcând planuri în birourile întunecate din Washington D.C. Fiecare versiune se încheie cu o lege duminicală națională, care vine pe neașteptate asupra populației americane, care nu bănuiește nimic și care ne obligă pe noi toți să ne supunem sau să înfruntăm închisoarea și moartea.
Având în vedere starea coruptă a politicii americane, aș putea vedea cu ușurință realizându-se oricare dintre aceste scenarii. Cu excepția unui singur lucru. Inspirația nu a spus că se va întâmpla așa. De fapt, spune exact opusul. Vă rog să citiți cu atenție ce ne-a spus Duhul Sfânt că se va întâmpla, în contrast cu ceea ce spun prevestitorii moderni.
„Demnitarii bisericii și ai statului se vor uni pentru a corupe, a convinge sau pentru a constrânge toate clasele de oameni să onoreze duminica. Lipsa autorității divine va fi înlocuită cu decretele opresive. Corupția politică distruge iubirea de dreptate și respectul pentru adevăr; chiar și în America cea liberă, conducătorii și legiuitorii, pentru a-și asigura favoarea publică, vor ceda cererii populare după o lege care să impună păzirea duminicii.” (Tragedia veacurilor, p. 592)
Conducătorii „bisericii și ai statului” vor încerca să corupă, să convingă sau să constrângă „toate clasele de oameni să onoreze duminica”. Acest lucru implică efort public, nu decrete secrete. Ei vor încerca verbal să determine „toate clasele de oameni” să fie de acord cu ei. Acest lucru implică politică, nu conspirații. Dacă coruperea funcționează, grozav. Dacă persuasiunea funcționează, grozav. Dar pentru cei care nu sunt convinși, va fi necesară forța. „Lipsa autorității divine va fi înlocuită cu decretele opresive.” Cum vor fi înființate aceste decrete? Legi secrete puse în aplicare fără proceduri legale adecvate? „Conducătorii și legiuitorii, pentru a-și asigura favoarea publică, vor ceda cererii populare după o lege care să impună păzirea duminicii.” Cererea populară?!? Cum poate fi un secret dacă este cerut de public? Aceasta este una dintre cele mai cruciale înțelegeri care ne-au fost date legat de evenimentele finale. Legea „care să impună păzirea duminicii” nu va fi impusă de conducători publicului naiv și neajutorat. În schimb, o cerere populară va da conducătorilor și legislatorilor capitalul politic de favoare publică de care au nevoie pentru a adopta o lege duminicală.
Evident că publicul nu se va gândi să facă acest lucru de capul lui. Va primi cereri adecvate din partea evanghelicilor și catolicilor din rândurile lui, care proclamă că acesta este singurul lucru care ne va salva pe toți de la distrugere. Ellen White face referire la o „nenorocire neașteptată” care ne ia prin surprindere; „ceva ce duce sufletul față în față cu moartea” (Parabolele Domnului Hristos, p. 412). Aceasta va trebui să fie o criză care se califică, de fapt, ca un eveniment de proporții devastatoare. Ce ar putea fi, rămâne de văzut. Dacă am putea anticipa, nu ar fi „neașteptat, nu-i așa? Acest lucru elimină schimbările climatice ca potențială nenorocire, deoarece sunt orice, numai nu neașteptate. Dar orice ar fi, acesta va fi singurul lucru care va uni toate facțiunile din America. Indiferent de ce se întâmplă în ziua de azi, cel puțin jumătate din populație i se opune. Ceva teribil urmează încă să vină, ceva ce va pune toată lumea de acord – închinare în ziua duminicii sau o să murim cu toții! Întrucât e inutil să speculăm dincolo de inspirație, mă voi opri aici.
Punctul cheie este că decretul duminical nu poate fi ținut secret. Este imposibil să armonizezi orice formă de lege duminicală americană în secret, cu cuvântul lui Dumnezeu. De fiecare dată când auziți un vorbitor adventist vorbind de vreo formă de decret duminical în secret, ar trebui să știți în mod automat că vorbitorul a neglijat să ia în considerare declarații clare ale lui Ellen White. De fapt, sunt mulți care au prezis deja când va fi adoptat decretul duminical. O predicție foarte mediatizată a vizat primăvara anului 2019. Din nefericire pentru ei, aceste date au trecut deja fără ca predicțiile lor pripite să se realizeze.
Afirmații nefondate ca aceasta realizează două lucruri negative. Ele distrug credibilitatea acestor profeți falși, și pe bună dreptate. Dar ele fac rău, de asemenea, lucrării misionare pentru aceia la care dorim să ducem întreita solie îngerească. Când se fac anticipări publice care dau greș în mod vizibil, publicul va avea tendința de a ignora tot ceea ce avem de spus. De ce să asculte niște excentrici care fac afirmații nefondate că sfârșitul e aproape? Acest lucru face ca anticipările cu privire la decretul duminical să fie nu numai nesăbuite, ci și periculoase. Adevărul este subminat de fiecare dată când promovăm sau sugerăm orice vorbitor care se ocupă de aceste anticipări necorespunzătoare.
Există un motiv pentru care astfel de afirmații cresc în importanță. În rândul adventiștilor credincioși și conservatori există o tendință de a fi îngrijorați față de ceea ce a fost etichetat drept „adventiști liberali”. Noi nu-i ascultăm pentru că ei nu cred ceea ce credem noi. Dar poți asculta în siguranță un vorbitor „conservator”, nu-i așa? Nu neapărat. Evident că din cauza infiltrării evanghelice recente în adventism, un conservator poate repeta erori evanghelice de teologie la fel de ușor ca un liberal. Dar realitatea este că aceasta nu este o evoluție surpriză. Ellen White a anticipat această problemă precisă în urmă cu peste 150 de ani.
„Lucrarea pe care biserica nu a făcut-o într-un timp de pace și prosperitate va trebui să fie făcută în timpul unei crize teribile, sub cele mai descurajatoare și respingătoare împrejurări. (…) Și în timpul acela, clasa superficială, conservatoare, a cărei influență a întârziat fără ezitare progresul lucrării, va renunța la credință și se va alătura vrăjmașilor ei recunoscuți, către care s-a îndreptat de mult timp simpatia ei.” (Mărturii, vol. 5, p. 463)
Acum vedem împlinindu-se profeția ei. O „clasă superficială, conservatoare” se concentrează pe semne, inamici și conspirații, privind la fața exterioară a evenimentelor și ignorând adevăratele probleme ale pregătirii inimii și dezvoltării caracterului. Acest lucru este periculos pentru noi toți, deoarece această clasă a „întârziat progresul lucrării” și în cele din urmă „se va alătura vrăjmașilor ei recunoscuți”. În acest moment, mulți adventiști conservatori își îndreaptă simpatia către evanghelici, atât în teologie, cât și în politică, iar, potrivit inspirației, în cele din urmă li se vor alătura. Nu reușesc să număr de câte ori un adventist sincer, credincios și bine intenționat mi-a spus: „Este sigur să asculți pe cutare, pentru că este conservator/conservatoare.” Din păcate, dacă acest lucru a fost vreodată adevărat, cu siguranță nu mai este. Standardul nu este liberal sau conservator, ci mai degrabă dacă cineva este credincios inspirației.
Iată deci analiza noastră privind aceste probleme cruciale de la timpul sfârșitului. Am examinat diferite aspecte controversate ale modului în care se va desfășura sfârșitul și cine va iniția principalele caracteristici ale procesului. Voi reafirma acum ceea ce am spus mai devreme în această prezentare. Nu doresc să împing pe nimeni în brațele unuia dintre partidele politice, deoarece ambele sunt falimentare și periculoase. Față de cine trebuie să fim loiali? Față de un partid politic? Față de o țară? Față de un vorbitor proeminent care spune lucruri cu adevărat interesante? Față de un blogger? Față de o renumită teorie a conspirației? Sincer! Ca adventiști de ziua a șaptea, nu ar trebui să fim întotdeauna loiali în primul rând față de Biblie și de spiritul profeției?
Ellen White a declarat un principiu clar atunci când a descris discuțiile legate de Sabat sau duminică ale mișcării adventiste timpurii.
„Iar cei care nu cercetau Scripturile pentru ei s-au mulțumit să accepte concluziile care erau în armonie cu dorințele lor.” (Tragedia veacurilor, p. 455)
Ca o ilustrație, imaginați-vă un laptop, reprezentând internetul și toți scriitorii și vorbitorii care își promovează ideile pe el. Apoi, imaginați-vă un exemplar al cărții Tragedia veacurilor, reprezentând scrierile inspirației pe care Dumnezeu a ales să le dezvăluie urmașilor Săi. Aceste două surse de informare sunt în mare parte incompatibile. Deci, aveți de făcut o alegere. Care dintre acestea două va fi cea mai importantă sursă de adevăr pentru dumneavoastră? Care este cea vitală? Nu puteți spune cu lejeritate inspirația, dacă credeți și repetați opiniile false răspândite pe internet. Dacă acceptați sau promovați decretul duminical în secret, puneți internetul mai presus de inspirație. Dacă acceptați sau promovați date pentru decretul duminical, puneți internetul mai presus de inspirație. Dacă acceptați sau promovați surse ale decretului duminical ca fiind altele decât protestantismul apostaziat, puneți internetul mai presus de inspirație. Vă rog să nu puneți internetul mai presus de inspirație.
Trebuie să ne limităm prezentările la ceea ce putem susține prin intermediul inspirației. Speculațiile nu își au locul în întreita solie îngerească. De fiecare dată când spunem ceva ce este fie contrazis, fie nesusținut de mărturiile clare, diluăm sau distrugem puritatea mărturiei noastre de la timpul sfârșitului. Dacă puteți dovedi o afirmație prin declarațiile clare ale solilor profetici, atunci promovați-o cu îndrăzneală prin toate mijloacele. Dar dacă sursa dumneavoastră este cutare, care lucrează în cutare organizație și are informații captivante de împărtășit despre ceea ce numai el știe, atunci, în mod oficial, puneți inspirația în plan secund. Nu înlocuiți niciodată mărturia reală din cer cu conspirațiile sau ranchiuna politică. Dacă internetul este pus mai presus de inspirație, mesajul produs este cu totul condamnat.
Acum, că am examinat imaginea de ansamblu a celor care vor aduce decretul duminical, să ne uităm încă o dată la un citat pe care l-am citit mai devreme.
„Pentru ca Statele Unite să facă un chip al fiarei, puterea religioasă trebuie să stăpânească asupra guvernului civil, astfel încât însăși autoritatea statului să fie folosită de biserică pentru a-și atinge scopurile ei.” (Tragedia veacurilor, p. 443)
Nu pune aceasta într-o perspectivă foarte clară tot ceea ce am analizat? Singurul mod în care acest lucru se va întâmpla este ca bisericile evanghelice apostaziate să preia controlului asupra guvernului nostru. Încă nu am ajuns acolo, dar ne-am apropiat.
În cele din urmă, trebuie să ne împotrivim tuturor eforturilor de a distruge libertățile la care ținem foarte mult. Dar datoria noastră principală, pregătirea inimii și dezvoltarea caracterului, trebuie să rămână întotdeauna în prim plan, deoarece acest lucru este adevăratul declanșator al evenimentelor finale ale Pământului. Păcatul din viețile noastre este motivul pentru care nu am terminat încă cu ispășirea finală, deoarece totul ar fi trebuit să se termine deja. Știm că Dumnezeu a fost pregătit în timpul slujirii lui Ellen White, dar poporul Său nu a fost gata. Declanșarea evenimentelor finale nu a fost niciodată despre cât de rea devine lumea. Nici nu este cauzată de Satana sau de agenții săi care comit fapte rele.
„Domnul Hristos așteaptă cu mult dor să Se manifeste în biserica Sa. Când caracterul Domnului Hristos va fi în mod desăvârșit reprodus în poporul Său, atunci El va veni să-i ia la Sine ca fiind ai Săi.” (Parabolele Domnului Hristos, p. 69)
Nu când Papa Francisc sau iezuiții fac ceva. Nu când Trump sau Biden sau alt președinte face ceva. Sau Curtea Supremă. Sau Congresul. Sau Bill Gates. Sau comunismul. Sau socialismul. Sau poliția vaccinării. Sau Națiunile Unite. Sau schimbările climatice. Sau teroriștii – străini sau interni. Sau următorul răufăcător de după colț despre care nici măcar nu știm încă. Niciunul dintre ei. Nici măcar evanghelicii. Nu putem arăta cu degetul în afară atunci când păcatul încă se manifestă în viețile noastre, deoarece acest lucru întârzie a doua venire. Sfințenia cere sacrificiu. Jertfirea eului pe Stânca veacurilor. Atunci și numai atunci va avea El ceea ce așteaptă. Și atunci putem merge în sfârșit acasă.
Pentru cei care au sărit peste anumite părți din această prezentare, voi reafirma cele mai importante puncte pe care le-am confirmat prin mesaje inspirate de la Dumnezeu.
Trăim vremuri solemne și periculoase. Excesul informațional fiind o amenințare constantă, trebuie să facem un pas înapoi și să ne concentrăm asupra a ceea ce este adevărat și credincios. Există atât de multă confuzie și contradicție din partea atâtor voci, încât singura cale sigură este de a nu băga în seamă zgomotul și de a permite doar cuvântului lui Dumnezeu să vorbească. Dacă facem lucrul acesta, putem evita să fim purtați de teoriile aleatorii ale oamenilor.
Paul Bucur:
a comentat la: Tabăra MAHANAIM
Filip Balt:
a comentat la: Tabăra MAHANAIM
Paul Bucur:
a comentat la: De ce Desmond Ford a greșit cu privire la sanctuar? - partea 1