Leviticul 26 - o profeție?

M-am întâlnit de curând cu o persoană care a ajuns la convingerea că anumite texte din Leviticul 26 învață despre un timp profetic cu durata de 2520 de ani („șapte vremi” = șapte ani = (7*360) = 2520 de zile = 2520 de ani profetici).

Pe parcursul întâlnirii am afirmat faptul că în Leviticul 26: 18, 21, 23, 24, 28, expresia „șapte vremi” nu este întâlnită în ebraică, ci în acele locuri, este prezent doar cuvântul ebraic pentru numărul șapte, „shevah”. În fiecare caz, cuvântul „vremi” a fost adăugat de traducătorii englezi. În aceste versete nu sunt alte variante textuale care să implice shevah. Cea mai potrivită traducere astăzi, în fiecare caz, este înșeptit, de șapte ori mai mult, indicând semnificația intensității pe care autorul o avea în minte și nu ani profetici.

Mergând la Concordanța Strong, care conține și Dicționarul Strong al limbii ebraice, intrarea cu nr. 7651, el a afirmat faptul că traducerea „șapte vremi” este validă pentru că Strong spune că shevah poate să fie folosit ca adverb însemnând „șapte vremi”.

„Nu este primul care a făcut aceeași greșeală. Eroarea este îndeajuns de întâlnită așa încât are chiar și un nume: „transfer total ilegitim”. Uitați cum funcționează. Când cineva face această greșeală, ia o listă de definiții și semnificații pentru un cuvânt și le consideră pe toate a fi variante pentru traducere fără a ține cont de contextul specific. Dar semnificațiile cuvintelor nu sunt de sine stătătoare; nu este o chestiune de preferință, în care noi în mod arbitrar sau cu prejudecăți, alegem un înțeles pe care îl preferăm.

Mai degrabă, înțelesul unui cuvânt este controlat de cuvintele aflate în relație apropiată cu acesta. Înțelesul unui cuvânt într-o propoziție anume este determinat mult mai mult de propoziția în care apare și de paragraful în care propoziția apare, decât de orice definiție generală găsită într-un dicționar. Cele mai multe dicționare ne spun foarte puțin despre un cuvânt în contexte specifice.

Cu toate acestea, persoana la care m-am referit a afirmat ferm că „șapte vremi” este o traducere adecvată în versetele din Leviticul 26. Dar oare chiar este?

O altă opțiune pentru traducere?

Multe traduceri biblice cum ar fi cea a Jewish Publication Society folosesc mai degrabă „înșeptit” decât „șapte vremi”. Alte exemple includ ESV, RSV, Comentariul Biblic Adventist, the Etz Hayim (comentariul JPS al Torei), Tenach al lui Stone. Acestea, alături de multe altele traduc cu „înșeptit”. Au dreptate sau sunt greșiți?

Sub nicio formă, majoritatea sau academicienii, nu sunt criteriul nostru de evaluare. Cu toate acestea, dacă adevărul contează pentru noi pe cât de des spunem că o face, ar trebui să fim dispuși să cercetăm cu atenție posibile îmbunătățiri ale înțelegerii noastre. Nu este un argument pentru tăria credinței noastre să aderăm într-un mod încăpățânat la o anumită idee sau la o interpretare eronată a unui anumit pasaj, atunci când suntem confruntați cu informații care clarifică. Am văzut în repetate rânduri cum oameni înguști la gândire îi acuzau pe alții. Pretind că celălalt îi rezistă lui Dumnezeu în timp ce ei înșiși aderă într-un mod încăpățânat la o interpretare preferată. Singurul mod de a vedea problema este modul în care ei o văd. Dar atitudinea „nu mă plictisi cu informații” nu este atitudinea celei care caută adevărul.

Textul nu este arbitrar; semnificația acestuia nu este la dispoziția fiecăruia. Autorii originari au scris, fiind inspirați de Dumnezeu. Aveau o anumită înțelegere, aveau un înțeles precis în minte. Scopul nostru, pe măsură ce interpretăm textul, este să înțelegem ceea ce autorul originar a intenționat atunci când l-a scris. Câteodată chiar sunt și alte variante!

Date biblice

Având în vedere întrebarea cu privire la Levitic 26 cât și modul în care șapte este folosit în Biblie, trebuie să lucrăm cu următoarele date (pentru moment, vom folosi traducerea KJV):

• Expresia „șapte vremi” apare în 33 dintre pasajele din Biblie, 30 dintre acestea în Vechiul Testament.
• Expresia „șapte ani” apare în 40 de pasaje biblice, 39 dintre acestea în Vechiul Testament.
• În Vechiul Testament, atunci când autorii biblici vor să spună „șapte ani”, folosesc două cuvinte: „shevah” care înseamnă „șapte” și „shanna” care înseamnă „ani”. Aceasta este adevărat cu privire la fiecare apariție în Vechiul Testament.
• Când autorii biblici ai Vechiului Testament vor să spună „șapte vremi” pentru a exprima ani, folosesc două cuvinte – „shevah” și „iddan” (care înseamnă timp).
• Cuvintele „iddan” – „timp” și „moed” – „un timp anume”, „loc” sau „întâlnire” sunt suficiente pentru a indica semnificația de „an” fără a fi nevoie de ajutorul unui alt cuvânt pentru număr.
• Când autorii biblici vor să indice șapte diferite grade de intensitate, folosesc adeseori două cuvinte, „shevah” și „paam” („timp”, „repetiție”). Cea de-a doua variantă, este să folosească cuvântul pentru șapte de unul singur, care cel mai bine este tradus cu „înșeptit”. Ediția 2011 a NIV traduce acest pasaj cu „de șapte ori mai mult”.

Concentrându-ne pe întrebarea noastră:

• Nu există niciun loc în Biblie în care „shevah” („șapte”), sau oricare alt număr ca adverb, este folosit ca substantiv de sine stătător, ca să însemne șapte perioade de timp. Mai degrabă, atunci când sunt intenționate perioade de timp, cuvântul pentru număr este folosit împreună cu un cuvânt pentru substantiv care să indice acest lucru.
• Traducerea în engleză cu „șapte vremi” (seven times) (n.tr. iar în română cu „de şapte ori mai mult”) acolo unde doar cuvântul „shevah” (șapte) apare în limba originară, s-a făcut doar în cinci pasaje. În afară de Leviticul 26, aceste locuri sunt Psalm 12:6, 119:164, Proverbe 24:16 și Daniel 3:19.
• În cele patru pasaje menționate mai sus, excluzând Leviticul, folosirea indică intensitatea sau completitudinea. În Psalmul 12:6 Cuvântul lui Dumnezeu este purificat complet. În Psalm 119:164, Dumnezeu este lăudat toată ziua pentru bunătatea demonstrată în căile Sale. În Proverbe 24:16, ori de câte ori un om neprihănit cade, acestea își revine și face bine. Și în Daniel 3:19, Nebucadențar mânios încinge cuptorul la maxim.
• În acele situații în care timpul este indicat în Biblie printr-un singur cuvânt, este întotdeauna un cuvânt pentru timp, cum ar fi „shanna” sau „iddan” sau „moed” (de exemplu, Daniel 7:25 și 12:7).
• Când „shevah” apare de sine stătător în Biblie, și când contextul demonstrează că nu este intenționat literar numărul șapte, ci intensitate sau completitudine, este tradus deseori cu „înșeptit”.

Folosirea și folosirea greșită a concordanțelor și dicționarelor

Toate acestea ne aduc înapoi la intrarea din dicționarul lui Strong:

„Shibah”, din 7650; numeral cardinal; șapte (ca sacrul cel complet); de asemenea (adverb) de șapte ori; prin deducție, o săptămână; prin extensie, un număr nedefinit: înșeptit, de șaptesprezece ori, al șaptesprezecelea, de șapte ori. Compară cu 7658 (în această lucrare am folosit „shevah”, pronunțarea sefardică și nu „shibah”.

Strong spune că înțelesul poate să fie șapte, sau complet, sau săptămână, sau înșeptit sau de șapte ori sau șapte vremi sau un alt număr care conține numărul șapte (17, 77 etc.). Dar cum să știm care dintre înțelesuri să le folosim? Nu trebuie să alegem înțelesul arbitrar; există un control inspirat. Definițiile din dicționarul Strong nu sunt inspirate; contextul apropiat în paragraful în care apare versetul, acesta este inspirat. Înțelesul oricărui gând inspirat conținut de un cuvânt Biblic, este controlat de modul în care acel cuvânt relaționează cu toate celelalte de care se leagă în contextul imediat.

Prin urmare, atunci când interpretăm Biblia, nu avem libertatea să alegem la întâmplare înțelesul pe care noi l-am prefera în așa fel încât să ne susținem opinia pe care o putem avea. Dacă facem aceasta, rezultatul nu mai este Cuvântul lui Dumnezeu. Atunci noi ni l-am însușit; atunci un hoț a inserat înțelesul lui propriu și a devenit doar un cuvânt omenesc. Când cineva pune deoparte înțelesul intenționat de autorul inspirat și îl înlocuiește cu înțelesul pe care el îl preferă, acesta reprezintă greșit, schimbă valoarea, contraface, pune falsul în locul adevărului.

Chiar și când folosim cele mai serioase resurse, publicații intenționate ca dicționare, cum ar fi BDAG (A Greek English Lexicon of the New Testament and Other Early Christian Literature, ed. Walter Bauer, Frederick William Dankar, Kurt Aland, Barbara Aland, F.W. Gingrich) sau HALOT (Hebrew Aramaic Lexicon of the Old Testament), înțelesurile posibile care ne sunt oferite trebuie să fie examinate cu atenție.

Presupunând că o persoană are la îndemână unul dintre acestea dicționare mai serioase și se face că oferă opt utilizări diferite pentru un cuvânt, nu toate acestea pot fi opțiuni. Doar acele utilizări ale cuvântului care se potrivesc contextului unde apare în pasaj sunt posibilii candidați pentru un anume înțeles.

Așa că începem cu o listă a tuturor posibilelor traduceri, rămânând doar cu acelea care se potrivesc contextului. Limităm la acelea opțiunile disponibile. În cele din urmă încercăm să alegem înțelesul cel mai probabil care se potrivește cu pasajul. Această selecție este determinată în mare măsură de modul în care cuvântul este folosit în contextul local, în propoziția în care apare, în paragraful în care acele propoziții apar. Cea mai potrivită traducere a cuvântului este determinată de asemenea de modul în care – și nu de modul în care NU – este folosit în altă parte în Biblie.

O privire la Leviticul 26

Cei care sunt siguri că o profeție este ascunsă în Leviticul 26, trebuie să se angajeze într-un studiu atent al acelui capitol ca întreg și să își îmbunătățească înțelegerea contextului local al pasajelor în care „șapte” este folosit (Leviticul 26: 18, 21, 23, 24, 28).

Leviticul 26 poate să fie văzut ca având patru secțiuni principale. Levitic 26:1-13 prezintă binecuvântările care vin din ascultare. Levitic 26:14-39 avertizează cu privire la consecințele neascultării. Leviticul 26:40-45 stăruie ca Israel să se pocăiască și Levitic 26:46 slujește ca un rezumat a ceea ce a avut loc mai sus.

Nu ar trebui să omitem seriile de judecăți crescătoare prezentate ca avertizări împotriva neascultării. Fiecare judecată este mai severă decât cea de dinainte. Mai întâi avem versetele 14-17: teroare, boală, pierderea recoltelor, înfrângerea înaintea dușmanilor și o stare de teamă. Eșecul în a nu asculta ca răspuns la prima disciplinare rezultă în a doua judecată, versetele 18-20. Judecata aceasta rezultă în lipsa rodului muncii lor și aduce cu sine o pierdere și mai accentuată a recoltelor și a livezilor. Dacă și după ce această judecată este dusă la capăt, nu există încă o schimbare, atunci urmează o a treia, după cum este indicat în verstele 21 și 22: Acest nou val de acțiuni aduce pericolul din partea animalelor sălbatice, moartea copiilor, pierderea animalelor domestice și reducerea numărului populației iudaice în ținutul respectiv.

Conflictul dintre voia lui Dumnezeu și încăpățânarea urmașilor Săi este întotdeauna epic, întotdeauna conduce în cele din urmă la supunere sau distrugere. Dacă refuză să se umilească cu această ocazie, El trimite a patra judecată. Vedem aceasta în versetele 23-26. Judecățile se dezvoltă pentru a include raiduri și invazii din partea forțelor inamice, foame și foamete. În cele din urmă, ultimul ciclu de judecăți este prezentat în versetele 27-39 și includ canibalism, moarte și distrugere în livezile dedicate închinării false, cetăți distruse, refuzul divin de a le accepta ofrandele lor și răspândirea poporului Său printre națiuni, iar acolo le va fi o teamă și mai mare de către acestea, iar în cele din urmă, moartea în țări străine.

Ar trebui să fie observat faptul că Leviticul nu este o carte de profeție predictivă. Nu sunt prezentate un început sau un moment de încheiere anumite. Genul cărții este Tora, instruire. Judecățile menționate mai sus sunt aplicabile poporului lui Dumnezeu, dar sunt prezentate clar ca fiind consecințe. Sunt separate clar în cinci seturi diferite, primul urmat de o creștere înșeptită pe parcursul fiecăreia dintre cele patru stadii care urmează (18, 21, 24, 28).

Chiar dacă aceștia ar fi ani profetici adevărați, ar fi patru perioade, fie de 7 sau 2520 de ani, fiecare dintre ele sperate de un timp pus deoparte pentru oportunitatea de a se pocăi. Timpul total ar fi mai bine de 10.000 de ani! Dumnezeu poate să reziste până atunci dar orice om ar fi demult dispărut de fața pământului mai înainte ca aceste serii de judecăți finale să se încheie. Nici măcar o judecată unică, unitară de 2520 de ani nu este susținută de prezentul text sau logica acestuia, chiar dacă toate celelalte teorii ale celor care susțin doctrina aceasta ar fi temeinice.

Nici măcar un singur precedent biblic

Întorcându-ne la înțelesurile posibile enumerate de Strong, doar acelea care se potrivesc contextului sunt opțiuni valide în vederea interpretării. În cazul aparițiilor din Leviticul 26, înțelesul este intensitate crescândă la fel cum a fost cazul celor patru pasaje amintite anterior în acest articol, unde „shevah” apare fără „shannah” sau „iddan”. Așadar, cea mai corectă traducere din Leviticul 26 este „înșeptit”, o traducere literală a textului în contextul acestuia, indicând un grad crescător al intensității. Dumnezeu spune că va pedepsi Israelul cu o severitate crescândă pentru neascultarea de către aceștia a legământului Sau.

Simplu spus, ținând cont doar de fapte, textul biblic în sine nu folosește niciodată „shevah” (șapte) de sine stătător cu semnificația de „șapte ani”. Nu există niciun loc în Biblie care să susțină poziția despre care această persoană insista că este cea corectă. Astfel că, dacă nicăieri în Leviticul 26 înțelesul de „șapte ani” nu se găsește cu referire specifică la acestea cinci etape ale judecății, nu există nicio bază pentru ulterioare acrobații cu cifre. Adică, argumentul din cinci pași folosit pentru a susține noțiunea că Leviticul 26 conține o profeție de 2520 ani (vezi mai jos), este demonstrat ca fiind greșit de la primul pas. Dacă primul nivel al argumentului este fals, susținerea ideii din următoarele deducții este falsă și aceasta. Nu poți începe cu o premisă fală și să ajungi la o concluzie adevărată.

1. 7 vremi = 7 ani, de unde rezultă că
2. 1 an profetic = 360 de zile, de unde rezultă că
3. 7 ani = 7 x 360 de zile profetice, de unde rezultă că
4. 7 x 360 = 2520 de zile, de unde rezultă că
5. 2520 de zile = 2520 de ani

Principala greșeală pe care această persoană a făcut-o a constat în folosirea greșită a Concordanței Strong. El a selectat mai degrabă din dicționar înțelesul lui preferat decât cel susținut de folosirea în Biblie a acestui termen și de potrivirea contextuală din Leviticul 26. O concordanță nu este un bufet de unde mergem să alegem, să încercăm și să luam doar ceea ce ne vrem. În mod normal, va sugera opțiuni generale pentru interpretare. Interpretul le cântărește, permițând înțelesurilor avute la dispoziție să fie comparate cu ceea ce este contextul local; acesta este controlul divin.

Dacă scopul nostru este cu adevărat să înțelegem semnificația pe care Domnul a pus-o în Cuvântul Său, atunci nu suntem liberi să o înlocuim cu semnificațiile pe care noi le preferăm. Scriptura interpretează Scriptura doar când colaborăm cu Dumnezeu, permițând mijloacelor Sale de control să fie ale noastre în așa fel încât să interpretăm textul de o manieră care să fie în consonanță cu mijloacele Sale de control. Trebuie să ascultăm, să auzim. Nu noi Îi spunem lui Dumnezeu care să fie interpretarea Cuvântului Sau, ci Îl lăsam pe El să ne spună. Texul Său este autoritatea. Noi suntem doar slujitorii.

Dar de ce apare „seven times” în KJV?

Dacă înțelesul din Leviticul 26 nu este „șapte vremi” semnificând „șapte ani”, atunci de ce KJV și alte traduceri ale Bibliei oferă aceasta ca traducere? În alte locuri traducătorii KJV folosesc cuvântul „înșeptit”. De ce nu și în Levitic 26?

Unii nu își dau seama de faptul că mai multe persoane au fost implicate în traducerea versiunii KJV. Diferite cărți au fost repartizate diferiților traducători. De exemplu, Matthew Parker a primit Geneza, Andrew Pierson a primit Leviticul și așa mai departe. Faptul că au lucrat traducători diverși ajută la explicarea diferențelor minore. Știm de asemenea că scopul traducătorilor a fost acela de a nu introduce schimbări nenecesare și astfel utilizări din traducerile anterioare au prevalat chiar dacă nu întotdeauna consecvente cu ele însăși.

Iată o altă parte a imaginii. Carl Olof Johnnson arată că primul prezentator care să abordeze perioada de 2520 de ani este John Aquila Brown în anul 1810, și că ideea nu a fost aplicată Leviticului 26 până în publicarea acesteia de către Henry Drummond în 1827.

Mai bine de două secole au trecut de la apariția în 1611 a versiunii KJV, până când a apărut vreo noțiune a unui perioade de timp profetic de 2520 de ani ascunsă în Leviticul 26! Când versetele din Leviticul 26 au fost traduse cu „seven times” în engleză, nimeni nu se gândea că vor semnifica o perioadă de șapte ani și nici atât o perioadă de 2520 de ani.

Pentru traducătorii KJV, „seven times” semnifica intensitate. După toate probabilitățile, ei au refolosit expresia „seven times” din versiunile biblice anterioare.

„Doar atunci când principiul un an pentru o zi a fost aplicat perioadelor de timp apocaliptice îndelungate, unde cuvântul englez pentru „timp” a fost adăugat de către traducători, doar atunci ideea acestei profeții a devenit posibilă. Pentru a ajunge acolo, trebuie să adaugi cuvântul „an” la text și apoi să îl faci să reprezinte simbolic 360 de zile și apoi înmulțești cei șapte ani cu 360 pentru a obține 2520 de zile pe care apoi să le transformi în ani. Aceasta înseamnă să te învârți în jurul cozii, aceasta este o convoluție.

Sunt cei 2520 în Daniel capitolul 4?

Vă aduceți aminte că împăratul Nebucadențar a fost lovit de Dumnezeu pentru mândria sa și că „șapte vremi” au trecut peste el (Daniel 4:16, 23, 29-32). În Daniel patru, cuvântul „iddan” este folosit împreună cu „shevah”. Unii, printr-o argumentare similară celei folosite pentru a concluziona existența celor „șapte vremi” în Leviticul 26, au luat acest pasaj ca unul care, de asemenea, indică o perioadă profetică de 2520 de ani.

Cu toate acestea, este evident din Scriptură faptul că visul a fost specific pentru Nebucadențar, pedeapsa fiind mustrarea pentru mândria sa și că a fost aplicat doar lui și numai lui. Versetul 33 spune: „imediat cuvântul spus a fost împlinit împotriva lui Nebucadențar” (ESV). Versetul 28 spune că „toate acestea au venit asupra împăratului Nebucadențar”.

Astfel deci, Biblia aplică mustrarea doar lui Nebucadențar. Spune că a fost împlinită. Nicăieri textul nu indică o împlinire adițională sau o aplicare a profeției unor perioade lungi de timp în afara contextului celor întâmplate în Daniel 4. În cele din urmă, este puțin probabil ca Nebucadențar să fi trăit o viață care să se apropie de 2520 de ani în lungime (ar fi trebuit să trăiască până în anii 1960)! Moartea sa a survenit între cea de-a doua și a șasea lună a celui de-al 43-lea an al domniei sale. A fost urmat la tron de către Amel-Marduk în anul 562 î.Hr. Perioade de „șapte vremi” este aplicată doar în cazul lui Nebucadențar. Nu există o altă parte a profeției care să fie aplicată în altă parte.

Presupusul suport oferit de Ellen White „profeției” celor 2520

Chiar mai exagerată decât aplicarea teoriei din Leviticul 26, capitolului patru din Daniel, este a presupusul suport pe care Ellen White se consideră că l-ar fi oferit „profeției” celor 2520. Orice abordare mai mult decât rapidă a acestei chestiuni este în afara scopului acestei lucrări. Cu toate acestea, presupusul suport este prezentat de către susținătorii celor 2520 ca fiind foarte puternic. Este așa?

Ellen White a făcut declarații clare cum că susține diagrama profetică din 1843, care include în colțul cel mai îndepărtat din partea dreaptă sus (aproape 1/27 din suprafața totală a diagramei) „profeția” celor 2520. Este important să înțelegem contextul acestei diagrame. Corpul acesteia este divizat în mare în șase coloane. Prima coloană explică profețiile din Daniel capitolul 2. A doua și a treia coloană explică în mare parte profețiile din Daniel 7 și 8 alături de ceva din capitolul 12. Cea de-a patra oferă date ale unor evenimente istorice. Cea de-a cincea abordează profeția celor 2300 de zile/ani. Cea de-a șasea, care conține cei 2520 și cei 1260, având în treimea inferioară îngeri suflând în trei trâmbițe vestitoare ale diferitelor necazuri. Diagrama este un loc foarte ocupat.

De unde vin toate acestea în legătură cu presupusul suport acordat de Ellen White?

1. Suportul lui Ellen White pentru cei 2520 este destul de indirect. Cei 2520 erau pe diagramă – în colț. Nu avea o importanță primară și nici măcar secundară. Atunci când menționează diagrama, o face în legătură cu referința specifică la greșeala făcută cu privire la anul în care profeția celor 2300 de zile/ani se încheie.
2. De fapt, în scrierile ei numeroase există o absență totală a susținerii directe din partea ei cu privire la orice fel de „profeție” de 2520 de zile/ani.
3. Într-un loc, ea menționează posibilitatea schimbării diagramelor. Ea, de asemenea, declară că Dumnezeu a permis ca parte din informațiile conținute de aceasta să fie eronate. Aceasta prezintă posibilitatea unor clarificări adiționale ulterioare care să conducă la corectări ulterioare.
4. Este un fapt istoric că adventismul nu a adoptat niciodată „profeția” celor 2520, ba chiar la timpul înființării oficiale ale acesteia, membrii bisericii erau destul de avansați în procesul abandonării „profeției”. White nu a prezentat nicio plângere publică sau privată cu privire la aceasta. Nu avem nici măcar o scrisoare privată a acesteia către altcineva cu privire la cei 2520. Dacă aceasta ar fi fost o chestiune crucială și urgentă, cât de nearmonios cu caracterul ei a fost să stea pe margine și să nu spună nimic!
5. Trebuie să fie reconsiderat presupusul suport al acesteia cu privire la „profeția” celor 2520. Este interesant de comparat componentele profetice pe care alege să le abordeze în cartea sa Tragedia Veacurilor cu cele prezente în diagrama din anul 1843. În Tragedia Veacurilor, ea susține ceea ce diagrama învață cu privire la Daniel 7, 8 și 12 cât și cu privire la profețiile celor 1260 și celor 2300 de zile/ani. În alte locuri susține hotărât Daniel 2. Este ciudată lipsa în scrierile complete ale acesteia a oricărei referințe la „profeția” celor 2520.

Persoanele grabnice în a susține interpretarea celor 2520 nu au ținut cont de sfera declarațiilor sale în suportul diagramei. Suportul pe care susținătorii celor 2520 de ani spun că îl găsesc în scrierile acesteia este în cel mai bun caz unul indirect, dacă nu chiar inexistent.

Concluzie

Am trece dincolo de sfera acestui articol dacă am trata și întrebări ca: De ce William Miller este corect cu privire la profeția celor 2300 de zile/ani din Daniel 8:14 dar, în același timp, este greșit cu privire la teoria celor 2520? Sau să ne întrebăm cum de susținătorii „profeției” celor 2520 intră în încurcătură la fel de mult atunci când folosesc „regulile” lui Miller ca și atunci când nu le folosesc! Este suficient a spune că în legătură cu „profeția” celor 2520 din Leviticul 26 avem un răspuns. Pur și simplu nu există o profeție a celor 2520 de ani ascunsă în pasajul celor „șapte vremi” din Leviticul 26. Nu este în limba ebraică. Nu este în engleză atunci când este tradus așa cum trebuie. Nu este în Biblie. Cât despre Concordanța Strong, este un instrument folositor atunci când este folosit ca o concordanță. Este însă greșită folosirea ei ca un dicționar. Din fericire, toți pot crește în înțelegerea lor cu privire la metodele de studiu biblic.

Cineva ar putea să ezite în a afirma că dovezile biblice în favoarea „profeției” celor 2520 din Levitic 26 sau Daniel 4 sunt atât de inexistente, încât motivele pentru susținerea hotărâtă a acesteia au alte motive în spatele lor.

Este posibil ca pentru unii dintre cei care citesc aceste rânduri, adevărata chestiune să fie una care are mai mult de-a face cu atitudinea decât cu orice altceva? Atunci când chestiuni speculative sunt introduse și îi separă pe frați, trebuie să mă opresc și să Îl rog pe Dumnezeu să lucreze pentru mine, să mă ajute să îmi cercetez inima. Cât de repede ar putea să înainteze lucrarea dacă am lucra umăr lângă umăr pentru Domnul Isus și pentru mesajul celui de-al treilea înger. Cât de mult se bucură adversarul nostru atunci când reușește să ne separe unul de altul și să slăbească lucrarea măreață a trăirii și prezentării mesajului Adevărului Prezent pentru acest timp. Fie ca să reconsiderăm aceste chestiuni, să ne pocăim și să înaintăm împreună către linia de sosire!