Principalul scop al venirii Duhului Sfânt este specificat clar de către Domnul Hristos: „Când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ceea ce privește păcatul, neprihănirea și judecata.” Această lumină a fost ținută în fața poporului nostru ani de zile. Puterea Duhului Sfânt s-a manifestat în mare măsură la Battle Creek, centrul lucrării, pentru a fi transmisă „la drumuri și la garduri”, pentru ca mulțimea de ființe aflate sub influența de păcat și moarte a lui Satana, să fie reformată și restaurată de puterea Duhului Sfânt. Dar când lumina a ajuns la cei ce conduceau lucrarea, aceștia nu au știu cum să o trateze. Mărturiile date de Dumnezeu poporului Său sunt în armonie cu Cuvântul Său.
Când Hristos a spus aceste cuvinte, stătea în umbra rușinoasă a crucii, simbolul vinovăției care a făcut sacrificiul lui Hristos necesar pentru a salva lumea de la ruină completă. Hristos așteaptă cu nerăbdare momentul în care Duhul Sfânt, în calitate de reprezentant al Său, va trebui să vină să facă o lucrare minunată, în și prin meritele Sale, iar El S-a simțit privilegiat să comunice aceste lucruri ucenicilor Săi.
Fiul lui Dumnezeu Însuși a coborât din cer în veșmântul omenirii, ca să dea putere omului, pentru a-l putea face părtaș de natură divină și a-l scăpa de corupția care este în lume prin pofte. Cu brațul Său omenesc și-a înconjurat poporul, în timp ce cu brațul divin a apucat tronul Celui Infinit. Trăind, nu pentru a-și plăcea Lui, ci Tatălui Său Ceresc, trăindu-și viața lucrând pentru alții, făcând binele și căutând să salveze omenirea suferindă, Hristos a dat lecții practice de lepădare de Sine și sacrificiu de Sine.
Dar Satana, lucrând prin oamenii neascultători, a contracarat lucrarea lui Dumnezeu. Printr-un act disperat, s-a hotărât să taie fiecare rază de lumină care strălucea în întunericul moral din lume, si astfel să oprească orice mesaj ce vine de la tronul lui Dumnezeu. S-a hotărât să-L sfideze pe Dumnezeu Tatăl, care L-a trimis pe Fiul Său în lume. „Acesta este moștenitorul” au spus vierii cei răi, „veniți să-L omorâm și moștenirea va fi a noastră.” Și au răstignit pe Domnul vieții și al slavei.
Înainte de a se oferi ca jertfă, Hristos a căutat darul cel mai important și complet pentru a-l dărui lumii, care să acționeze în locul Său, și care să aducă resursele nemărginite ale harului la îndemâna urmașilor Săi. „Eu voi ruga pe Tatăl” a spus El, „și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac, Duhul Adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede și nu-L cunoaște: dar voi Îl cunoașteți, căci rămâne cu voi, și va fi în voi.”
Caracteristica uimitoare a lucrărilor divine este realizarea celei mai mari lucrări ce poate fi făcută în lumea noastră, prin căi foarte simple. Este planul lui Dumnezeu ca fiecare parte a împărăției Sale să depindă de celelalte părți, un întreg ca o roată într-o roată, lucrând în completă armonie. El mișcă forțele umane, determinând Duhul Său să atingă corzi invizibile, iar mișcările se aud până în colțurile Universului.
Prințul puterii răului poate fi împiedicat numai prin puterea lui Dumnezeu, în cea de a treia persoană a Dumnezeirii, Duhul Sfânt.
Ellen White, Special Testimonies, Series A10, pagina 35
Paul Bucur:
a comentat la: Tabăra MAHANAIM
Filip Balt:
a comentat la: Tabăra MAHANAIM
Paul Bucur:
a comentat la: De ce Desmond Ford a greșit cu privire la sanctuar? - partea 1