Lucrarea prin publicații

Lucrarea noastră de publicații a fost înființată prin îndrumarea lui Dumnezeu și sub speciala Lui supraveghere. Ea a fost plănuită să realizeze un anume scop. Adventiștii de ziua a șaptea au fost aleși de Dumnezeu ca un popor aparte, despărțit de lume. Prin marea pană despicătoare a adevărului El i-a scos din cariera lumii, tăindu-i de acolo, și i-a adus în legătură cu Sine. A făcut din ei reprezentanții Săi și i-a chemat să fie ambasadorii Săi în ultima lucrare de mântuire. Cel mai mare belșug de adevăr care a fost vreodată încredințat celor muritori, avertismentele cele mai solemne și cele mai înspăimântătoare ce au fost vreodată trimise omului de către Dumnezeu le-au fost încredințate lor pentru a fi date lumii; iar la realizarea acestei lucrări casele noastre de editură sunt printre cele mai eficiente mijloace.

Instituțiile acestea trebuie să stea ca martori pentru Dumnezeu, învățători ai neprihănirii pentru popor. De la ele adevărul trebuie să pornească asemenea unei lămpi aprinse. Ca o lumină mare într-un far pe o coastă primejdioasă, ele trebuie să trimită fără încetare raze de lumină, în întunericul lumii, pentru a avertiza pe oameni de primejdiile care-i amenință cu distrugerea.

Publicațiile scoase din tiparnițele noastre au rostul de a pregăti un popor care să-L întâmpine pe Dumnezeu. În toată lumea ele trebuie să îndeplinească aceeași lucrare pe care a făcut-o Ioan Botezătorul pentru națiunea iudaică. Prin solii mișcătoare de avertizare, profetul lui Dumnezeu i-a trezit pe oameni din visul lor lumesc. Prin el Dumnezeu a chemat la pocăință pe Israelul apostaziat. Prin prezentarea adevărului el a dat în vileag rătăcirile populare. În contrast cu teoriile false ale timpului, adevărul din învățăturile lui apărea ca o certitudine veșnică. „Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape”, era solia lui Ioan (Matei 3, 2). Exact aceeași solie, prin publicațiile ieșite din tiparnițele noastre, urmează să fie prezentată lumii de astăzi.

Profeția pe care a împlinit-o misiunea lui Ioan schițează lucrarea noastră: „Pregătiți calea Domnului, neteziți-i cărările” (Matei 3, 2.3). După cum Ioan a pregătit calea pentru prima venire a Mântuitorului, tot la fel urmează să pregătim calea pentru a doua venire a Mântuitorului. Casele noastre de editură trebuie să înalțe cerințele Legii lui Dumnezeu călcate în picioare. Stând înaintea lumii ca reformatori, ele trebuie să arate că Legea lui Dumnezeu este temelia oricărei reforme durabile. În linii clare și distincte, ele trebuie să prezinte necesitatea ascultării de toate poruncile Sale. Mânate de dragostea lui Hristos, ele trebuie să conlucreze cu El, refăcând locurile pustii și înălțând iarăși temeliile străbune. Ele trebuie să stea ca dregători de spărturi, reconstructori ai căilor pentru a face țara bună de locuit. Prin mărturia lor, Sabatul poruncii a patra trebuie să stea ca o mărturie, ca un veșnic monument de aducere aminte a lui de Dumnezeu, pentru a atrage atenția și a trezi cercetarea care să îndrume mintea oamenilor la Creatorul lor.

Să nu se uite niciodată că instituțiile acestea trebuie să conlucreze cu slujitorii Evangheliei, delegați ai cerului.

Ele fac parte din grupul instrumentelor reprezentate prin îngerul care zboară „prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veșnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminții, oricărei limbi și oricărui norod, zicând cu glas tare: «Temeți-vă de Dumnezeu, și dați-I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui»” (Apocalipsa 14, 6.7).

De la ele trebuie să pornească teribila denunțare: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!” (Apocalipsa 14, 8).{7M 140.2}

Ele sunt reprezentate prin îngerul al treilea care a urmat „zicând cu glas tare: «Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei, și primește semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu»” (Apocalipsa 14, 8.9).

Iar într-o mare măsură, prin casele noastre de editură urmează să se realizeze lucrarea celuilalt înger care se coboară din cer cu o putere mare și care luminează pământul cu slava lui.{7M 140.4}

Solemnă este răspunderea care zace asupra caselor noastre de editură. Aceia care conduc aceste instituții, aceia care editează revistele și pregătesc cărțile stând în lumina planului lui Dumnezeu și care sunt chemați să dea lumii avertizarea, sunt socotiți de Dumnezeu răspunzători de sufletele semenilor lor. Și lor, ca și slujitorilor Cuvântului, li se aplică solia dată de Dumnezeu profetului Său din vechime: „Fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculți Cuvântul care iese din gura Mea și să-i înștiințezi din partea Mea. Când zic celui rău: «Răule, vei muri negreșit!» și tu nu-i spui, ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta.

Ellen White