Ordinea evangheliei

„Fiindcă Dumnezeu nu este autorul confuziei, ci al păcii, ca în toate bisericile sfinților.” (1 Corinteni 14:33, Fidela).

Opinia mulțimii celor ce mărturisesc religia este că crezurile umane sunt absolut necesare pentru păstrarea ordinii evangheliei. Se pare că ei cred că fără crezuri totul va fi în confuzie în biserică. Dar care este starea reală a bisericilor, cu toate crezurile lor care să le ajute? Ele sunt într-o stare doar cu puțin mai bună decât confuzia desăvârșită.  Nu este o realitate faptul că realizarea crezurilor a produs confuzia babiloniană care există acum în mijlocul lor? Dacă a făcut aceasta, și este evident că așa s-a întâmplat, de ce se vorbește despre crezurile umane ca fiind absolut necesare pentru păstrarea ordinii evangheliei?

Priviți la oricare dintre cultele religioase și veți vedea dezbinări de un caracter foarte nefericit. Este ceva comun să vezi membri ai aceleiași biserici dezbinați în sentimente și emoții, și discordia și confuzia să existe între ei. Este evident, de aceea, că crezurile umane eșuează să îndeplinească lucrarea pentru care oamenii le invocă necesitatea. Atunci, dacă ele nu sunt suficiente pentru a asigura unitatea, puritatea și ordinea în biserică, de ce se pledează pentru ele? De ce să nu le lepădăm și, fără întârzire, să azvârlim la cârtițe și lilieci[1] aceste lucruri care nu împlinesc scopul pentru care sunt realizate?

„Dar – spune cineva – să fie lăsată biserica lui Hristos fără nicio regulă de credință?” Noi răspundem că ea este înzestrată cu un crez care este suficient. „Toată scriptura este dată prin insuflarea lui Dumnezeu și este folositoare pentru doctrină, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru educare în dreptate (neprihănire, n.tr.), ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit, deplin înzestrat pentru toate faptele bune.” (2 Timotei 3:16-17, Fidela).

Să privim la natura acestui crez. Este dat „prin insuflarea lui Dumnezeu”, de aceea este desăvârșit. Este folositor „pentru doctrină, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru educare în dreptate (neprihănire, n.tr.). Cât de întreg, cât de complet este acest crez! De ce ar avea nevoie biserica să aibă mai mult de atât? Observați apoi scopul acestui crez. Pentru „ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit”. Cu acest crez el este „deplin înzestrat pentru toate faptele bune”. În consecință, lăsați ca biserica lui Dumnezeu să ia Biblia ca singurul lor crez, crezând învățăturile ei clare, ascultând de dispozițiile ei. Pentru aceștia ea va îndeplini chiar lucrarea pentru care a fost concepută. „Căci așa cum coboară ploaia și zăpada din cer și nu se întoarce acolo, ci udă pământul și îl face să încolțească și să înmugurească, pentru a da sămânță semănătorului și pâine celui ce mănâncă, tot așa va fi cuvântul meu care iese din gura mea, nu se va întoarce la mine gol, ci va împlini ceea ce îmi place și va prospera în lucrul la care l-am trimis.” (Isaia 55:10-11, Fidela).

Susținem ordinea și disciplina strictă în biserica lui Dumnezeu. În timp ce respingem toate crezurile umane, sau platformele, care au eșuat să împlinească ordinea stabilită în evanghelie, noi luăm Biblia – regula desăvârșită a credinței și practicii – dată prin inspirație de Dumnezeu. Aceasta va fi platforma pe care noi vom sta, crezul și disciplina noastră. Aceasta nu va eșua să împlinească lucrarea pentru care a fost trimisă. Vine de sus. Originea ei este din consiliile cerului. Autorul ei este Dumnezeul păcii și al ordinii, în timp ce confuzia ciudată și crezurile făcute de om izvorăsc din această lume și își au originea în creierele bieților muritori supuși greșelii. „Așa cum cerurile sunt mai sus decât pământul”, tot așa, crezul nostru – care este cuvântul lui Dumnezeu – este mai sus în ce privește desăvârșirea și valoarea decât orice crezuri umane.

Noi nu ne închipuim că este un lucru mărunt să ajungem la ordinea evangheliei în biserică și să o păstrăm, totuși, lucrarea trebuie făcută și va fi împlinită. Dacă prietenii lui Hristos, prietenii adevărului și ai ordinii bune, își împlinesc bine partea lor, Dumnezeu va ajuta și va lucra glorios în mijlocul nostru. Pentru aceia care sunt chemați să aibă grijă de turmă, care priveghează sufletele ca unii care au să dea socoteală de ele, va fi o muncă grea de chin, de grijă și suferință mentală. Asupra acestora apasă responsabilități grozave. O, cine este suficient pentru aceste lucruri!

Pentru a exista unitate și ordine în biserică este de cea mai mare importanță ca cei ce sunt învățători religioși să fie în unire desăvârșită – unire a sentimentelor și a acțiunilor. Opusul va produce dezbinare și confuzie în turma prețioasă. Cel care intră în lucrarea evangheliei trebuie să fie chemat de Dumnezeu, un om al experienței, un om sfânt al lui Dumnezeu.

Articol înrudit: Darurile spirituale

Review and Herald, 13 decembrie 1853

Notă de subsol:

[1]  Isaia 2:20, Fidela (n.tr.).