Organizație și disciplină

Formele diverse de organizare și guvernare ale bisericii, existente în câteva corpuri religioase din timpul nostru, sunt dovada că organizația și disciplina bisericii sunt subiecte cu privire la care oameni mari și buni au avut opinii diferite. De aceea, mărturia Bibliei, în special cea a Noului Testament, trebuie să fie lăsată să hotărască în aceste subiecte de mare importanță pentru prosperitatea bisericii. În niciun capitol sau carte a Noului Testament, Matei, Marcu, Luca, Ioan, Pavel, Petru, Iacov sau Iuda nu au prezentat un sistem complet al disciplinei creștine prezentând serviciile sau datoriile celor câțiva slujbași ai bisericii.

Ascultă articolul ca episod de podcast: 🎙 Apple Podcasts • 🎤 Google Podcast

Că trebuie să existe ordine în biserica lui Dumnezeu este evident, nu doar din declarațiile apostolilor și din raportul a ceea ce au făcut ei, din Faptele apostolilor, ci din rapoartele privitoare la ordine și organizație din Vechiul Testament. Biserica iudaică a fost disciplinată printr-un sistem minuțios de organizare. Dumnezeu este același în toate veacurile. Libertatea evangheliei Fiului lui Dumnezeu nu constă în lejeritate și confuzie.

Epistolele lui Pavel și Petru vorbesc deslușit despre slujbașii bisericii și datoriile pe care le au. Noul Testament definește cu claritate relația pe care Hristos o are cu biserica și slujbașii, precum și relația potrivită dintre slujbași și biserică, și între slujbași. Dar sistemul organizației creștine nu este prezentat în Noul Testament tot așa de complet cum a fost prezentat în Vechiul Testament sistemul organizației evreiești. Totuși, beneficiind de prezentarea vechiului sistem și de declarațiile și faptele primilor apostoli, avem tot ceea ce înțelepciunea infinită a considerat că este necesar pentru biserica creștină.

Relația pe care Hristos o are cu slujbașii și biserica este prezentată prin următoarele cuvinte ale Domnului nostru și ale lui Pavel:

„Dar voi  să nu vă lăsați numiți rabbí. Fiindcă Unul singur este Învățătorul vostru [Hristos], iar voi toți sunteți frați.” – Matei 23:8

„Dar vreau să știți: capul oricărui bărbat este Hristos (…).” – 1 Corinteni 11:3

Hristos este marele păstor al tuturor, în timp ce slujitorii Lui sunt subpăstori.

Pavel a imprimat bisericii datoria pe care aceasta o are față de slujbași prin aceste cuvinte:

„Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu (…).” – Evrei 13:7

„Ascultați de mai-marii voștri și supuneți-vă lor, căci ei veghează asupra sufletelor voastre, ca unii care vor da socoteală de ele, ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând; așa ceva nu v-ar fi de niciun folos.” – Evrei 13:17

Și totuși, nu a fost planul lui Dumnezeu să existe în biserica creștină vreun sistem de organizare care să ia conducerea de la Hristos.

Organizația a fost creată pentru a asigura unitatea în acțiune și pentru a fi o protecție împotriva înșelătoriei. Niciodată nu s-a intenționat să fie un bici prin care se impune ascultarea ci, mai degrabă, pentru protejarea poporului lui Dumnezeu. Hristos nu își împinge poporul. El îi cheamă.

„Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, și ele Mă urmează.” – Ioan 10:27

Capul nostru viu deschide calea și cheamă poporul să-L urmeze.

Crezurile umane nu pot produce unitatea. Forța bisericească nu poate face biserica să fie un singur trup. Hristos nu a plănuit niciodată ca mințile umane să fie modelate pentru cer doar prin influența altor minți umane. „Capul oricărui bărbat este Hristos.” Partea Sa este să conducă, să modeleze și să imprime propria Sa imagine în moștenitorii slavei veșnice. Oricât ar fi de importantă organizația pentru protejarea bisericii și pentru a asigura armonia în acțiune, ea nu trebuie să ia ucenicul din mâinile Maestrului.

Crezurile umane nu pot produce unitatea. Forța bisericească nu poate face biserica să fie un singur trup. (…) Oricât ar fi de importantă organizația pentru protejarea bisericii și pentru a asigura armonia în acțiune, ea nu trebuie să ia ucenicul din mâinile Maestrului.

Toți slujitorii adevărați sunt ambasadorii lui Hristos.

„Noi, așadar, suntem ambasadori ai lui Hristos; și, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcați-vă cu Dumnezeu!” – 2 Corinteni 5:20

În slujirea lor, ei trebuie să reprezinte învățătura lui Hristos și interesele cauzei Sale în lume. Ei își predau propria judecată și voință celui care i-a trimis. Niciun om nu poate fi ambasadorul lui Hristos până când nu a predat deplin lui Hristos drepturile sale pentru opinie personală. Niciun om care a predat tovarăților lui propria opinie, nu poate să-L reprezinte cum se cuvine pe Hristos.

Niciun om care a predat tovarăților lui propria opinie, nu poate să-L reprezinte cum se cuvine pe Hristos.

Dar subiectul nu trebuie oprit aici, cu adevărul prezentat parțial. Cuvintele lui Hristos și ale apostolilor Săi cu privire la unitate și mijloacele menite pentru a o asigura, și cu privire la disciplina potrivită, trebuie să aibă semnificația necesară asupra subiectului, ca nu cumva oamenii nesfințiți, care nu-și supun voința și opiniile, nici lui Hristos, nici autorității bisericii, să-și însușească slujirea evangheliei și să dezbine și să împrăștie turma lui Dumnezeu.

În acest punct dorim să fie înțeles în mod special că slujbașii nu au fost desemnați în biserica creștină pentru a poruncii sau pentru a comanda biserica, sau pentru a „domnii peste moștenirea lui Dumnezeu (1 Petru 5:3, Fidela). În cazul existenței diferențelor de opinie care au apărut în unele din bisericile timpurii cu privire la circumcizie și ținerea legii lui Moise, despre care se vorbește în Fapte, capitolul 15, apostolii și prezbiterii de la Ierusalim au acționat ca sfătuitori într-o manieră care a dat loc pentru ca Duhul Sfânt să stea ca judecător. Raportul acelei întâlniri binecuvântate de la Ierusalim, care a avut loc pentru a rezolva o supurație, a început prin cuvintele: „Duhul Sfânt și noi am găsit cu cale.” Frații care erau din mijlocul neamurilor din Antiohia, Siria și Cilicia „s-au bucurat de îmbărbătarea primită”. Diferențele rezolvate în acest mod apar frecvent ca fiind mai mult decât aranjate și în general rămân rezolvate, în timp ce acelea dispuse numai prin exercitarea autorității bisericii sunt rar rezolvate cu totul.

Între cele două extreme – forța bisericească și independența nesfințită – găsim marele secret al unității și eficienței în slujire și în biserica lui Dumnezeu. Atenția noastră este atrasă înspre aceasta printr-un apel foarte solemn din partea apostolului Petru adresat prezbiterilor din timpul său:

„Pe bătrânii care sunt printre voi îi îndemn, eu, care sunt de asemenea un bătrân și martor al suferințelor lui Cristos și părtaș al gloriei care va fi revelată, pașteți turma lui Dumnezeu care este printre voi, supraveghind, nu prin constrângere, ci de bunăvoie; nu pentru câștig murdar, ci cu o minte binevoitoare; nici ca domnind peste moștenirea lui Dumnezeu, ci fiind exemple turmei. Și când Păstorul cel mare se va arăta, veți primi o coroană a gloriei ce nu se ofilește. Tot așa, tinerilor, supuneți-vă bătrânilor. Da, toți fiți supuși unii altora și îmbrăcați-vă cu umilință, pentru că Dumnezeu se opune celor mândri și dă har celor umili. De aceea umiliți-vă sub mâna tare a lui Dumnezeu, ca să vă înalțe la timpul cuvenit.” – 1 Petru 5:1-6, Fidela

Cei care au trasat forma de organizare adoptată de adventiștii de ziua a șaptea au lucrat pentru a încorpora în ea, pe cât de mult posibil, simplitatea expresiei și formei găsite în Noul Testament. Cu cât se manifestă mai mult din spiritul evangheliei și cu cât este mai simplu, cu atât este mai eficient sistemul.

Conferința Generală supraveghează la modul general lucrarea în toate ramurile sale, inclusiv în Conferințele din State. Conferințele din State supraveghează toate ramurile lucrării din State, inclusiv bisericile din State. Iar biserica este un trup al creștinilor adunați împreună cu legământul simplu de a păzi poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.

Slujbașii unei biserici locale sunt slujitorii acelei biserici, și nu domni care să conducă peste ea cu forță bisericească. „Cel mai mare între voi să fie slujitorul vostru.” – Matei 23:11. Acești slujbași trebuie să fie exemple de răbdare, grijă, rugăciune, bunătate și obiectivitate pentru membrii bisericii și ar trebui să manifeste în mare măsură acea dragoste arătată în viața și învățătura Domnului nostru pentru cei pe care îi slujesc.

Comitetele Conferințelor din State trebuie să fie formate din bărbați ai lui Dumnezeu, caracterizați de  obiectivitate, cu vederi largi și sentimente mărinimoase care îi vor conduce să aibă o grijă de tată pentru toate ramurile lucrării din Conferință. Datoria lor este să se sfătuiască împreună în temere și dragoste de Dumnezeu și să se privească pe ei înșiși ca un comitet de sfătuire pentru toți pastorii și bisericiile care se află sub supravegherea lor, și nu ca un comitet de directori. Marele nostru lider și director este Hristos.

Lucrările și datoriile comitetului Conferinței Generale sunt cu mult mai extinse și importante decât cele ale comitetelor Conferințelor din State. Ei trebuie să fie bărbați cu experiență, cu vederi largi și lipsiți de sentimente divizabile, a căror minți și inimi pot primi cel mai mare bine al cauzei din toate ramurile și din toate părțile câmpului. Ei trebuie priviți ca un comitet de părinți pentru cauză, în cel mai înalt sens.

În îndeplinirea datoriilor slujbei lor, în supravegherea generală a întregii lucrări, tăria lor constă într-o așa consfătuire cu frații lor în spiritul gingăției și al dragostei, încât inimile tuturor lucrătorilor să fie legate de inimile lor și să dea ascultare vocii Duhului Sfânt, așa cum s-a manifestat în zilele apostolilor. Ei trebuie să poarte întotdeauna în minte că capul oricărui bărbat este Hristos.

Ei se pot sfătui cu comitetele Conferințelor din State cu privire la pastorii care lucrează aici și acolo, dar nu trebuie să dirijeze. „Capul oricărui bărbat (pastor) este Hristos.” Pastorul care se sprijină pe vreun comitet de Conferință pentru îndrumare se smulge din mâinile lui Hristos. Iar acel comitet care ia în propriile mâini lucrarea de a dirija pe ambasadorii lui Hristos își ia o responsabilitate înfricoșătoare. „Unul singur este Învățătorul vostru, Hristos.” (Matei 23:8).

Fie ca Dumnezeu să ne păstreze organizația și forma disciplinei bisericii în simplitatea și eficiența ei originală.

Review and Herald, 4 ianuarie 1881

Aplicație smartphone

Aplicație 1888 Minneapolis

Podcast

Comentarii recente

Politica pentru comentarii

  1. Florin Laiu: Articolul este binevenit și util. Dar mai trebuie…

    a comentat la: Legaliști, perfecționiști și cei din extrema dreaptă

  2. Paul Bucur: În mod sigur putem găsi slăbiciune sau să…

    a comentat la: M. L. Andreasen despre sursa puterii de a învinge păcatul

  3. Florin Laiu: Simpatizez cu Andreasen, dar nu pot spune că…

    a comentat la: M. L. Andreasen despre sursa puterii de a învinge păcatul

Distribuie