Prețul libertății

Gândește-te din nou la ce a rămas din Second Ranger Battalion[1], întărit și trimis la „Dealul 400” din estul Franței, la sfârșitul lui noiembrie. Prima armată[2] trimisese deja patru divizii la „Dealul 400”, suferind pierderi zdrobitoare. Condițiile erau chiar mai rele decât la Pointe[3]. Cu toate acestea, vânătorii au intrat cunoscând riscul. Depășiți numeric, 10 la 1, cu un efectiv inițial de trei companii întregi, diminuat la doar 5 ofițeri și 86 de soldați, au luat dealul în două zile. Prețul libertății este incalculabil.

Întreabă-i pe acei tineri de 19 ani – media vârstei primei divizii marine a Statelor Unite – care au debarcat pe 7 august 1942 pe țărmul nordic al Guadalcanal, o mica insula tropicală nu departe de Australia. Guadalcanal a fost locul unde pentru prima data forțele americane au oprit răspândirea japonezilor în Pacificul de Sud, schimbând direcția războiului.

Dar cu ce preț? Atacate cu foc armat în timpul debarcării, forțele navale s-au retras lăsându-i pe tinerii pușcași marini fără ajutor, fără mare parte din armamentul greu, fără bidoane și tot restul din proviziile lor. Dar acei tineri au rămas pe acel pământ înmuiat de ploaie și stăpânit de malarie, s-au luptat cu șerpii, lipitorile, ulcerul tropical și un vrăjmaș bine înrădăcinat. Pentru următoarele șase luni, Guadalcanal a devenit iadul pentru tinerii pușcași marini și pentru cei ce apărau insula. Japonezii s-au retras la începutul anului 1943, cu doar 10.000 de soldați rămași din cei 40.000. Pușcașii marini au cerut un an întreg pentru refacere, înainte de a fi numiți din nou o unitate de luptă, pierzând mii de oameni, morți și răniți. Prețul libertății este incalculabil.

Gândește-te la cei 56 de semnatari ai Declarației de independență din 1776. Individual, fiecare dintre ei avea mai mult de pierdut, decât de câștigat, într-o revoluție. Cei mai mulți dintre ei erau deja cu reputație în comunitățile lor, cu educație înaltă și deținători ai unor averi substanțiale. John Hancock, cel mai bogat om din America, a ajuns un om căutat, pe capul lui fiind o recompensă de 500 de lire. Ei nu au ales să se revolte; ei au dorit doar să fie tratați tot așa cum alți englezi sunt tratați în Anglia. Toți știau că pedeapsa pentru trădare este moartea prin spânzurătoare.

Fiecare semnatar a ajuns să fie vizat, urmărit necontenit de condamnarea englezească. Niciunul din cei ce aveau bunuri sau familii nu a fost cruțat. Mulți au trăit pentru a-și vedea familiile ucise sau să fie separați de ele pentru totdeauna, iar averile să le fie luate. Nouă dintre semnatari au murit din cauza rănilor sau a greutăților din timpul războiului. Mulți din părinții țării noastre au murit în sărăcie. Obligația pe care și-au luat-o – „viețile noastre, destinul nostru și sacra noastră onoare” – nu a fost o fală inactivă. Prețul libertății este incalculabil.

De ce costă libertatea așa de mult?

Deoarece, de-a lungul istoriei, pare că predomină prea des un alt principiu – principiul egoismului care caută, de asemenea cu un mare preț, să controleze mințile și bunurile altora. Principiul libertății trebuie să fie primul nostru angajament, pentru că, fără acesta, nimeni nu este imun față de virusul preamăririi – impulsul de a atrage putere, bogăție, poziție sau reputație pe seama altora. Prețul libertății este dincolo de cuvinte. Astfel este costul exploatării în care bărbații și femeile își pierd libertatea de gândi, de a se închina, de a inventa. Așa sunt forțele care călătoresc sub norul întunecos al totalitarismului, indiferent sub ce nume este cunoscut.

Cumpărarea libertății eliberează spiritul uman și face liberi cetățenii, pe cei care se închină, pentru a ridica pe tovarășii lor pe înălțimi de neatins în alt fel.  Dar prețul exploatării, nu doar că trântește ușa peste bucuria umană, ci coboară cei mai întunecoși nori peste inițiativă și progres.

Orice pagină din orice carte de istorie va prezenta exemple despre „lumina sfântă a libertății”, precum și prezentări triste ale exploatării umane, când lumina s-a depărtat, iar bărbații și femeile au fost zdrobiți atât în spirit, cât și la buzunar.

Principiul libertății și spiritul de exploatare nu sunt construcții filozofice. Nu au apărut brusc în istoria umanității. Libertatea și preamărirea sunt în inima marelui conflict dintre bine și rău.

Oare cât a costat în ceruri libertatea? Dumnezeu a trebuit să privească cum creația Sa face greșeli oribile și suferă rezultatele înspăimântătoare, atât asupra celor vinovați, cât și asupra celor nevinovați, pentru a proteja universul împotriva dorinței de a mai pune vreodată la îndoială înțelepciunea și dreptatea Sa. Care era miza? Libertatea de alegere, nimic altceva!

Viața nu este corect definită fără libertate. Libertatea de a iubi, libertatea de a deveni orice ai fost făcut să fii, libertatea de a trăi liber de constrângere, silire și de tirania puterii. Principiul răului, mai devreme sau mai târziu, va constrânge, controla și va ținti spre a distruge toată opoziția. Dar, mai rău, răul este înșelător și persuasiv, lucrându-și promisiunile sub masca eliberării și a unei libertăți mai mari.

Cum ar putea universul lui Dumnezeu să vadă vreodată adevărul acestor lucruri? Există pentru toată creația un martor evident al puterii vieții și a părții întunecoase care lucrează atât de limpede pentru a o distruge. Vechiul Testament prezintă un Dumnezeu care lucrează să împace cu Sine creaturile Sale, separate de El. Un Dumnezeu care continuă să salveze de oprimare pe cei credincioși (vezi „Prințul Egiptului”). Un Dumnezeu care, în Noul Testa-ment, a venit pe pământ, ca Isus Hristos, pentru a spune ce crede El despre povestea libertății. De ce? Pentru a demonstra cu mai multă claritate solia Sa despre libertate și pentru a arăta sfârșitul teribil al răzvrătirii și egoismului. Ce L-a costat pe solul dragostei și al harului? Prețul libertății este incalculabil.

Cele mai importante cuvinte din toată istoria sunt libertate și responsabilitate – două daruri pe care Dumnezeu le-a imprimat în sufletul uman. Când bărbații și femeile au renunțat la unul, sau la ambele, perdeaua de fier s-a prăbușit peste rațiune, bucurie și peste cele mai înalte impulsuri ale umanității.

Pentru ca cineva să înțeleagă libertatea, trebuie să exercite responsabilitatea. Și pentru ca ci-neva să exercite responsabilitatea, trebuie să trăiască în libertate. Nu puteam avea pe una fără cealaltă. Istoria umanității se găsește în cel mai bun scenariu posibil atunci când bărbații și femeile răspund liber îndeplinind potențialul lor, oferind premiul acțiunii libere, permitându-I Dumnezeului harului și al libertății să fie reflectat în idealurile lor familiale. (…)

Acea libertate este mai mult decât emoție umană. Acea libertate a costat mult, chiar dincolo de abilitatea celui mai bun istoric de a măsura toate viețile pierdute sau secătuite în lupta pentru păstrarea libertății.

Ca femei și bărbați responsabili, trebuie să ne facem partea pentru a ne asigura că oamenii din toate țările, de toate culorile, indiferent de orientarea politică, cunosc faptul că Dumnezeu le-a dat libertate pentru a-și exercita conștiința, pentru a se apăra de constrângere, pentru a înfrunta orice putere, fie religioasă, politică sau tribală, care caută să le distrugă libertatea. Făcând așa, noi spunem „da” lui Dumnezeu. Uneori, acel fel de responsabilitate este doar o „linie roșie subțire”, așa cum a spus Kipling. Dar această „linie roșie subțire” a fost tot ceea ce a fost necesar în cele mai mari momente când lumina libertății slăbea.

În 480 î.Hr., o trupă mică de 300 de spartani a murit apărând Grecia de mii de invadatori persani și de aliații lor. Termopile (Porțile fierbinți), aceea trecătoare îngustă din Grecia Centrală, nu ar fi fost ținută minte dacă nu ar fi fost cei 300 de bărbați care au plătit prețul libertății. Au apărat trecătoarea suficient de mult timp pentru ca tovarășii lor să organizeze apărarea care în cele din urmă a salvat democrația grecească și a asigurat moștenirea pe care civilizația noastră o datorează Greciei. Astăzi, în aceea trecătoare, este un monument pe care este scris următorul mesaj: „Spune-i, drumețule, Spartei, că noi ce aici căzut-am, ne-am jertfit împlinind sfintele legi ale patriei.”

Noi, cei de astăzi, trebuie să înțelegem prețul libertății plătit de așa de mulți în trecut. Depinde de noi dacă stăm la porți, adăugând ceva la aceea „linie roșie subțire”, și spunând cu putere „Nu!” constrângerii și controlului de orice fel, care ar limita capacitatea celuilalt de a respira liber.

România a fost ținută odată în strânsoarea de fier a lui Nicolae Ceaușescu și a înfiorătoarei forțe a Securității. Laszlo Tokes, pastor al Bisericii Reformate Române din Timișoara, a vorbit împotriva abuzurilor oribile ale regimului Ceaușescu.

A fost emis un ordin judecătoresc pentru a fi exilat din biserica sa într-un sat îndepărtat. Dar pe 15 decembrie 1989, sute din membrii bisericii Sale au înconjurat biserica într-un lanț uman. Când a venit poliția, membrii bisericii au rămas fermi. Atunci a început masacrul. Ofițerii care au refuzat să tragă au fost împușcați. Dar revoluția începuse. Veștile de la Timișoara s-au răspândit în toată țara. În doar câteva zile, tiranul Ceaușescu a ajuns un fugar vânat, a cărui capturare și executare s-a adăugat curând ororii revoluției.

Fanatismul Securității lui Ceaușescu nu a fost capabil să țină piept valului de libertate aprins de Tokes în Timișoara, cel care a deplâns public ororile despotismului.

Prețul libertății? Merită orice preț, pentru că nimic nu poate înlocui libertatea. Nimic!

Note de subsol:

[1]  Al doilea batalion de vânători de munte din armata Statelor Unite, n.tr.

[2] First Army – cea mai veche armată a Statelor Unite, înființată pe 10 august 1918, n.tr.

[3] Pointe du Hoc, n.tr.