Remarci făcute la CG - 1901

Extras din Buletinul Conferinţei Generale, 3 aprilie 1901.

Irwin : „Conferința este acum în mod oficial deschisă. Ce ați dori?”
În acest moment, sora White, care era de faţă, a venit în faţă şi a vorbit după cum urmează:

        Simt un interes deosebit faţă de mişcările şi deciziile care se pot face la Conferinţa aceasta, în ce priveşte lucrurile care ar fi trebuit făcute de ani de zile, mai precis acum zece ani, când eram adunaţi pentru Conferinţă, iar Duhul şi puterea lui Dumnezeu au pătruns în cadrul întrunirii noastre, ca să mărturisească faptul că Dumnezeu era gata să lucreze pentru poporul acesta dacă voiau să intre pe făgaşul lucrării. Fraţii au consimţit în faţa luminii pe care a dat-o Dumnezeu, dar au fost unii dintre cei legaţi de instituţiile noastre, îndeosebi de Editura Review and Herald şi de Conferinţă, care au introdus elemente ale necredinţei, aşa încât nu s-a acţionat după lumina care a fost dată. S-a consimţit în faţa ei, dar nu s-a făcut nicio schimbare deosebită, care să producă a astfel de stare a lucrurilor încât puterea lui Dumnezeu să poată fi descoperită în mijlocul poporului Său.

Lumina care mi-a fost dată arăta că poporul acesta ar trebui să stea mai sus decât orice alt popor de pe faţa pământului, că ei ar trebui să fie un popor loial, un popor care să reprezinte în mod corect adevărul. Puterea sfinţitoare a adevărului, descoperită în vieţile lor, trebuia să-i distingă de lume. Ei trebuiau să stea în demnitate morală, având o legătură aşa de strânsă cu cerul încât Domnul Dumnezeul lui Israel să le poată da un loc pe pământ.

 An după an s-a făcut aceeaşi recunoaştere, dar principiile care înalţă poporul nu au fost ţesute în lucrare. Dumnezeu le-a dat lumină clară despre ceea ce ar trebui să facă, şi ce să nu facă, dar ei s-au îndepărtat de lumina aceea, şi este o mirare pentru mine că încă suntem în aşa prosperitate cum suntem acum. Aceasta se datorează marii îndurări a lui Dumnezeu şi nu propriei noastre neprihăniri, pentru ca numele Lui să nu fie dezonorat în lume.

În capitolul treizeci şi unu din Exod, Dumnezeu spune: „păziţi Sabatele Mele; căci ele sunt un semn între Mine şi voi în toate generaţiile, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul care vă sfinţesc.”

           Nu se cuvine ca oamenii din vreo parte a lumii, din vreo ramură a lucrării Lui, să se depărteze de principiile lui Dumnezeu, în vreo tranzacţie financiară. Dumnezeu vrea ca lumea să vadă că se pot încheia tranzacţii în acord cu principiile care marchează caracterul lui Dumnezeu în Hristos. Ce sunt poruncile lui Dumnezeu? Ele sunt un zid înălţat în jurul poporului Său. Nu trebuie să aibă loc nicio îndepărtare de principiile Lui, nicio introducere de principii lumeşti. Nici nu trebuie să fie introduse obiceiuri sau practici lumeşti pe care să le urmeze poporul care trebuie să-L reprezinte pe Hristos. Dacă păzim poruncile lui Dumnezeu, suntem în legătură cu Dumnezeu, şi El este în legătură cu noi.

 În primul capitol din 1Petru, citim: „Petru, apostol al lui Isus Hristos, către aleşii care trăiesc ca străini, împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia, după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite! Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie, şi la o moştenire nestricăcioasă, şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.” Pentru a câştiga această moştenire, voi înşivă trebuie să fiţi nestricăcioşi şi neîntinaţi. Voi nu trebuie să fiţi abătuţi în vreun fel de la căile drepte pe care le-a trasat Dumnezeu.

„Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!” Noi trăim în vremurile de apoi. Suntem acum ca şi cum am fi la graniţele conflictului final.

„În ea voi vă bucuraţi mult, cu toate că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi¹⁷⁴⁴ pentru puţină vreme, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos”. Gândiţi-vă la aceasta, fraţilor. Gândiţi-vă. Avem aici bărbaţi cu gânduri profunde, şi ei au nevoie să se gândească.

„Pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El, fără să-L vedeţi, şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită”. Acesta este standardul pe care Dumnezeu vrea să-l atingem. „Pentru că veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre. Proorocii, care au proorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare. Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate. Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia, prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească.”

Fiecare suflet, din fiecare Conferinţă, din fiecare parte a viei Domnului, are privilegiul de a cunoaşte adevărul. Dar adevărul nu este adevăr pentru cei care nu-l trăiesc. Adevărul este adevăr pentru voi doar dacă îl trăiţi în viaţa zilnică, dovedind lumii cum trebuie să fie poporul acela care va fi în cele din urmă salvat.

„De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji, şi puneţi-vă toată nădejdea în harul, care vă va fi adus, la arătarea lui Isus Hristos. Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă.”

Vă întreb, de ce le este îngăduit bărbaţilor care nu şi-au supus eu-l, să stea în poziţii importante ale adevărului şi să se ocupe de lucrurile sacre? Ei au ajuns oameni maturi, dar au lăsat în ei tendinţele copilăriei. Dumnezeu nu vrea aşa ceva. El a făcut provizii pentru ca toţi să poată să aibă în ei harul lui Hristos. Altfel nu vor intra în cer. A fost odată rebeliune acolo, şi nu va mai fi alta. Acum ne este dată ocazia să scăpăm de orice fel de rebeliune.

„După cum Cel ce v-a chemat este Sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră”. După ce veţi pleca de la această întrunire şi veţi ajunge la casele voastre, fiţi grabnici la ascultare, şi înceţi la vorbire. Păstraţi-vă în supunere faţă de Duhul lui Dumnezeu. La ultima Conferinţă la care am participat aici, a existat bârfă şi controversă în fiecare casă. Dacă oamenii s-ar fi rugat în loc să bârfească, dacă ar fi vorbit cu Dumnezeu, starea lucrurilor ar fi fost cu totul alta.

Mulţi dintre voi s-au educat ca să vorbească cu fiinţe umane în loc să vorbească cu Dumnezeu. Aţi ridicat bariere împotriva principiilor care ar fi trebuit să fie transmise în fiecare parte a viei Domnului.

Înceţi la vorbire, înceţi la mânie. Este destul un cuvânt pentru a aprinde un om care nu obişnuieşte să vorbească cu Dumnezeu. Spiritul acesta este contagios ca lepra. Unul sau altul îl prinde, şi astfel începe disensiunea, cearta şi zarva. Dumnezeu nu este în această lucrare. Fraţilor, înainte să încheiem, vom şti dacă Dumnezeu sau nu Dumnezeu conduce această Conferinţă.

„Ci, după cum Cel ce v-a chemat este Sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră. Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu Sunt Sfânt”. Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre”. Puteţi să fiţi înălţaţi până la cer, în ce priveşte poziţia pe care o aveţi, dar nu poziţia îl face pe om. Ascultaţi de poruncile lui Dumnezeu? Sunteţi una cu Dumnezeu? Sunteţi sfinţiţi prin Duhul lui Dumnezeu? Cei care ocupă poziţii în cadrul Conferinţei trebuie să aibă neprihănirea lui Hristos. Aceasta dă omului putere în lucrarea lui.

„Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre”. Nu înălţaţi eu-l. Hristos a spus „Veniţi la Mine, voi toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară”.

„Purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre; căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi”. Dacă vă depărtaţi de principiile care vor dăinui în toate veacurile veşniciei, şi introduceţi lucruri obişnuite în slujirea lui Dumnezeu, atunci El vă va risipi lucrarea în cele patru vânturi.

„Ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri”. Sunt unii aici, care au tradiţii, şi sunt în aceeaşi poziţie în care au fost Fariseii. Deşi spun că unitatea şi iubirea, compasiunea şi gingăşia sunt principiile cele corecte, totuşi în practica lor se prind de tradiţiile cele vechi. „Trebuie să staţi lângă tradiţiile cele vechi”, spun ei. Dar avem nevoie de tradiţiile lui Dumnezeu. E nevoie să avem în vieţile noastre principiile cele vii ale cerului.

Sunteţi răscumpăraţi cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. Dar, pentru ce aţi fost răscumpăraţi? Daţi-mi voie să citesc din nou. „Ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi, cari, prin El, sunteţi credincioşi în Dumnezeu, care L-a înviat din morţi, şi I-a dat slavă, pentru ca, credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu. Deci, ca unii cari, prin ascultarea de adevăr, v-aţi curăţit sufletele” – contează foarte mult dacă sunteţi legaţi împreună cu Dumnezeu prin adevăr, sau nu sunteţi. „Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevăr, v-aţi curăţit sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii, din toată inima”. Gândiţi-vă la aceasta.

„Fiindcă aţi fost născuţi din nou”. După cum vedeţi, dacă facem aceste lucruri, atunci suntem născuţi din Duhul. „Fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.” E nevoie să faceţi toate aceste lucruri. Aici sunt oameni serioşi, cu judecată dreaptă, care ocupă poziţii cu influenţă în comitete, şi se ocupă de lucrurile sacre, legate de slujirea lui Dumnezeu. Aceste persoane au fost chemate să poarte responsabilităţi, să aibă influenţă în lucrarea lui Dumnezeu, şi lucrarea a mers crescând, şi ar trebui să meargă crescând împătrit. Unii dintre cei angajaţi în lucrare au inteligenţa sfinţită, iar alţii nesfinţită, dar totul va fi descoperit; căci „după roadele lor îi veţi cunoaşte”.

Oricare ar fi lucrarea făcută de bărbaţii din poziţii cu răspundere, caracterul ei va fi dovedit¹⁷⁴⁵ după roadele pe care le aduce. În serviciul de publicaţii, lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu de ani de zile arată că aceia puşi acolo în poziţii de răspundere ar trebui să-i strângă pe tineri, să le vorbească, să-i instruiască pentru a sluji Domnului. Nu îngăduiţi un spirit de combativitate. Ţineţi sub control limbile nesfinţite. Nu învinuiţi şi nu condamnaţi. Acţionaţi aşa cum aţi fi vrut să acţioneze faţă de voi supraveghetorii voştri atunci când eraţi în aceeaşi poziţie ca aceşti tineri. Dumnezeu vrea ca fiecare persoană aflată în serviciul Lui, să-L reprezinte.

Bărbaţii care au ţesut pasiunile lor omeneşti în viaţă şi în caracter, care au nutrit eu-l în toată viaţa lor, nu trebuie să creadă că sunt calificaţi să se ocupe cu minţile omeneşti. Dumnezeu vrea ca fiecare persoană să înceapă în cămin, şi acolo să trăiască viaţa lui Hristos. În biserică şi în fiecare tranzacţie de afaceri, omul va fi exact aşa cum este la el acasă. Dacă se supune acasă călăuzirii Duhului Sfânt, dacă îşi înţelege responsabilitatea de a se ocupa de minţile de acolo, atunci va urma aceeaşi cale şi dacă va fi pus în poziţii responsabile. Amintindu-şi de duioşia manifestată de Hristos faţă de el, va manifesta aceeaşi iubire şi duioşie faţă de alţii.

Toţi cei ce sunt educaţi pentru serviciul de publicaţii ar trebui să vadă exemplificate acolo principiile cerului. Mai degrabă mi-aş pune copilul în mormânt decât să-l văd că merge acolo unde va vedea aceste principii denaturate şi pervertite. Principiile cerului trebuie să fie urmate în fiecare familie, în disciplina fiecărei biserici, în fiecare amplasament, în fiecare instituţie, în fiecare şcoală, şi în tot ceea ce este de condus. Voi nu aveţi dreptul de a conduce, dacă nu conduceţi după ordinea lui Dumnezeu. Sunteţi sub controlul lui Dumnezeu? Înţelegeţi răspunderea pe care o aveţi faţă de El? Dacă veţi înţelege această răspundere, veţi înţelege că trebuie să modelaţi şi să formaţi minţi după asemănarea divină; şi apoi, aceia din diferitele instituţii, care sunt instruiţi şi educaţi pentru a deveni lucrători, vor lucra pentru Dumnezeu, pentru a ţine sus standardul neprihănirii.

O, sufletul meu este interesat de aceste lucruri. Bărbaţii care nu au învăţat să se supună controlului şi disciplinei lui Dumnezeu, nu sunt competenţi să instruiască tineri, să se ocupe de minţile omeneşti. Este la fel de imposibil pentru ei să facă această lucrare, ca şi cum le-ar fi imposibil să facă o lume. Ca bărbaţii aceştia să stea într-o poziţie sacră, ca să fie glasul lui Dumnezeu pentru popor, aşa cum am crezut cândva că este Conferinţa Generală, - aceasta s-a dus. Acum e nevoie de o reorganizare. E nevoie să începem de la temelie, şi să zidim pe un principiu diferit.

Instituţia aflată sub conducerea lui Dr. Kellogg a făcut o mare lucrare pentru educarea tinerilor. Ea a trimis mai mulţi lucrători pentru cauză în ramurile evangheliei misionare medicale, decât orice altă agenţie pe care o cunosc în poporul nostru din toată lumea. Şi, vă întreb, cum trataţi voi aceste lucruri? Simţiţi că sunteţi datori să-L onoraţi pe Dumnezeu prin faptul că respectaţi şi onoraţi lucrarea care se face în numele Lui pentru zidirea cauzei Lui?

Principiile reformei sanitare au fost proclamate de noi ca popor, de treizeci de ani. Şi totuşi, sunt printre noi slujitori ai evangheliei şi membri ai bisericii care nu au respect pentru lumina pe care a dat-o Dumnezeu în ce priveşte reforma sanitară. Ei mănâncă aşa cum le place, şi lucrează aşa cum le place. Dumnezeu cere să fie rostită o mărturie directă în faţa celor ce pretind a crede că trăim în zilele de pe urmă ale istoriei acestui pământ. Trebuie să fie trasată o linie de separare între cei ce slujesc lui Dumnezeu, şi cei ce nu-I slujesc. Dumnezeu cere poporului Său să lase la o parte îngăduinţa de sine. Dacă se vor consacra lui Dumnezeu cu trup, suflet şi duh, puterea Lui va fi descoperită într-o manieră remarcabilă. Sunt bărbaţi la conducerea diferitelor noastre instituţii, instituţii de interes în ce priveşte educaţia, precum şi instituţii ale Conferinţelor din diferite localităţi şi diferite State. Toţi aceştia trebuie să stea ca bărbaţi reprezentativi, care au ceva de spus în modelarea şi formarea planurilor care trebuie duse la îndeplinire. Trebuie să fie mai mulţi decât unul, doi, sau trei oameni ca să se gândească la tot câmpul cel imens. Lucrarea este mare, şi nu există nicio minte umană care să poată face planuri singură pentru lucrarea ce e nevoie să fie făcută.

Există unii care întotdeauna iau o poziţie negativă. Aceasta nu contează, pe lângă creşterea lucrării. Ce s-a realizat aici în Michigan? Ce s-a realizat în America, în câmpurile care necesitau lucrători şi ajutoare eficiente? Vă întreb, care câmp unde oamenii nu au auzit adevărul niciodată, a fost cercetat şi lucrat?

Cine a pregătit bărbaţi pentru a intra în câmp? Şi totuşi peste noi stă responsabilitatea de a împlini porunca lui Hristos, „Duceţi-vă în toată lumea şi predicaţi evanghelia la orice făptură”. După botezul Său, Hristos a predicat evanghelia în cetăţile din împrejurimi. El lucra şi vindeca – lucrarea medicală misionară era legată împreună cu predicarea evangheliei. Sunt atât de plină de mulţumire pentru lucrarea misionară medicală, desfăşurată împreună cu evanghelia. Aceasta trebuie să fie învăţată, să fie desfăşurată; căci este tocmai lucrarea pe care a făcut-o Hristos când a fost pe pământ. El a fost cel mai mare misionar pe care l-a văzut lumea vreodată.

Poate că veţi spune, „Atunci, de ce să nu ne ţinem de lucrare şi să vindecăm bolnavii aşa cum a făcut Hristos?” Eu vă răspund: nu sunteţi pregătiţi. Unii au crezut; unii au fost vindecaţi; dar mulţi se îmbolnăvesc singuri din cauza mâncatului cu necumpătare sau din cauza îngăduinţei în alte obiceiuri rele. Dacă se îmbolnăvesc, să ne rugăm pentru ei să fie vindecaţi, ca să poată face tot aşa cum au făcut până atunci? Trebuie să aibă loc o reformă printre noi; poporul trebuie să ajungă la un standard mai înalt înainte să ne putem aştepta ca puterea lui Dumnezeu să se manifeste într-o manieră remarcabilă pentru vindecarea celui bolnav.

Noi vorbim despre Duhul Sfânt; predicăm despre Duhul Sfânt; dar e nevoie să înţelegem care este lucrarea Duhului Sfânt. E nevoie să înţelegem că trebuie să cooperăm cu Dumnezeu în orice privinţă, căci altfel Dumnezeu nu poate coopera cu noi. „Noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu”.

După lumina care mi-a fost dată – şi nu pot spune exact cum se va împlini aceasta – o energie mai mare trebuie să fie adusă în forţa de conducere a Conferinţei. Dar aceasta nu se va face prin încredinţarea de responsabilităţi bărbaţilor asupra cărora s-a revărsat lumină an după an în ultimii zece sau cincisprezece ani, şi totuşi nu au băgat în seamă lumina pe care le-a oferit-o Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu este călăuza noastră. Aţi dat ascultare Cuvântului? Mărturiile nu sunt destinate în niciun caz să ia locul Cuvântului. Ele trebuie să vă conducă la Cuvântul acela neglijat, ca să puteţi mânca cuvintele lui Hristos, ca să vă puteţi hrăni cu ele, pentru ca printr-o credinţă vie să puteţi fi zidiţi cu cuvintele cu care vă hrăniţi. Dacă trăiţi în ascultare faţă de Hristos şi cuvântul Lui, atunci mâncaţi din frunzele pomului vieţii, care sunt pentru vindecarea neamurilor.

Aici avem exact cuvintele pe care e nevoie să le aducem în viaţa noastră practică. Bărbaţii care au stat îndelung în poziţii de încredere în timp ce au nesocotit lumina pe care Dumnezeu a¹⁷⁴⁶ dat-o, nu sunt bărbaţi de care să se depindă. Dumnezeu vrea ca aceştia să fie daţi la o parte. El vrea ca un nou element al vieţii să fie introdus în instituţiile editoriale. Sunt unii care au fost puşi ca administratori, dar nu au administrat lucrurile după rânduiala lui Dumnezeu. Unii au slujit în diferite comitete, şi s-au simţit liberi să dicteze ce să spună comitetul sau ce să facă, pretinzând că aceia care nu susţin acele idei păcătuiau împotriva lui Hristos. Când puterea lui Dumnezeu se va manifesta în biserică şi în administraţia diferitelor departamente ale lucrării Lui, când va fi evident că conducătorii înşişi sunt controlaţi de Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, atunci va fi timpul să consideraţi că sunteţi în siguranţă dacă acceptaţi ceea ce spune acel om, sub conducerea lui Dumnezeu. Însă trebuie să ştiţi dacă sunteţi călăuziţi de principiile Cuvântului viului Dumnezeu. Marele General al oştirilor, Căpetenia oştirii Domnului, El este conducătorul nostru.

Copiii lui Israel s-au gândit că dacă ar avea un împărat şi ar fi ca celelalte popoare, atunci ar fi un popor extraordinar. Dumnezeu l-a îndrumat pe robul Lui, Samuel, să le spună care va fi rezultatul dacă dorinţa lor va fi satisfăcută. Le-a spus ce vor face împăraţii. Cu toate acestea, „vrem un împărat să domnească peste noi”, au spus ei. Li s-a dat un împărat, şi spre necazul lor, au învăţat cât de puţin foloseşte un conducător pământesc dacă Dumnezeu nu mai iese cu armatele lor.

Vreau să vă spun că Dumnezeu nu a pus nicio putere regească peste noi, care să controleze diferitele ramuri ale lucrării. Lucrarea a fost foarte mult restricţionată prin eforturile făcute pentru a o controla în fiecare ramură a ei. În faţa noastră o vie îşi prezintă porţiunile ei sărăcite, care nu au primit munca necesară. Şi dacă nimeni nu începe să sape în aceste locuri în numele Domnului decât dacă obţine permisiune de la bărbaţii din cercul acela strâmt al autorităţii, atunci nu va primi niciun ajutor. Dar Dumnezeu vrea ca lucrătorii aceştia să primească ajutor. Dacă o sută ar porni în misiune către câmpurile acestea lipsite, strigând către Dumnezeu, atunci El ar deschide calea înaintea lor. Daţi-mi voie să vă spun, dacă inima voastră este lipită de lucrare, şi dacă aveţi credinţă în Dumnezeu, nu aveţi nevoie să depindeţi de aprobarea vreunui predicator sau a poporului; dacă mergeţi să lucraţi în numele Domnului, făcând cu umilinţă tot ce puteţi pentru a învăţa pe alţii adevărul, Dumnezeu vă va susţine. Dacă lucrarea nu ar fi fost aşa de restricţionată prin tot felul de impedimente, ar fi mers înainte în maiestatea ei. Ar fi pornit în slăbiciune la început, dar Dumnezeul cerului este viu; marele Supraveghetor trăieşte, Acela care a ştiut unde locuieşte Corneliu, i s-a arătat în chip de înger şi i-a spus: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele. Trimite acum nişte oameni la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru. El găzduieşte la un om, numit Simon tăbăcarul”. I-a spus exact unde locuia Simon, tăbăcarul. Apoi îngerul Domnului s-a dus la Petru şi i-a pregătit mintea ca să-i primească pe bărbaţii aceia.

Dumnezeul nostru l-a cunoscut pe Etiopianul care studia în carul lui profeţia lui Isaia referitoare la Hristos, şi l-a trimis pe Filip să-l întâlnească pe Etiopian. Acesta l-a chemat să urce în carul lui şi acolo Filip i-a făcut cunoscut adevărul mai pe deplin. Apoi el a zis, „Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?” Şi a fost botezat, pentru că a crezut în Domnul Isus Hristos.

Domnul intră în fiecare clădire, în fiecare birou, în fiecare încăpere unde se face lucrarea Lui. Îngerii lui Dumnezeu trec şi iarăşi trec prin aceste clădiri, şi ţin un raport despre tot ceea ce se face în aceste locuri. După acest raport vor fi judecaţi lucrătorii. „ Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.” După fiecare cuvânt şi acţiune. Dumnezeu veghează, şi fiecare va fi răsplătit după cum îi sunt faptele.

A sosit vremea ca poporul acesta să fie născut din nou. Aceia ce nu au fost niciodată născuţi din nou, şi aceia care au uitat că au fost curăţaţi de păcatele lor dinainte, şi nu văd mai departe ci practică vechile lor obiceiuri de vorbire, prejudiciind pe alţii, împiedicând lucrarea şi stând în general în calea înaintării ei, ar fi mai bine să fie convertiţi. Dumnezeu vrea să fiţi convertiţi, şi fie ca El să ne ajute pentru ca aceasta să se întâmple. El va fi o putere pentru poporul Său, dacă ei se pun în rânduială. Trebuie să aibă loc o reînnoire, o reorganizare; puterea şi energia necesare, trebuie să fie aduse în comitete. Fiecare dintre voi să plece acasă nu ca să vorbească, să vorbească şi iar să vorbească, ci ca să se roage. Duceţi-vă acasă şi rugaţi-vă. Vorbiţi cu Dumnezeu. Duceţi-vă acasă şi cereţi lui Dumnezeu să vă modeleze şi să vă formeze după asemănarea divină.

Haideţi să vedem chiar aici, la această întâlnire, că puterea de convertire a lui Dumnezeu este esenţială. Dacă ne vom ţine strâns de Stăpânul nostru, dacă ne vom ţine de toată puterea pe care ne-a dat-o el, atunci se va descoperi mântuirea lui Dumnezeu. Daţi-mi voie să vă spun că bolnavii se vor vindeca, dacă aveţi credinţa aceea ca să veniţi la Dumnezeu în felul corect. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că avem lucrarea misionară medicală. Oriunde ducem evanghelia, îi putem învăţa pe oameni cum să-şi poarte de grijă. Aceasta este lucrarea noastră de pionierat. Lucrarea misionară medicală ne deschide accesul în locuri în care altfel nu am putea intra, în care oamenii altfel nu ne-ar asculta. Noi am fost în câmp. Am fost pe teren. Noi ştim ce înseamnă aceasta.

Există locuri în Sud care au nevoie să fie lucrate. Dumnezeu ne va ajuta pe toţi să ne facem partea, dacă vom avea spiritul tăgăduirii şi al jertfirii de sine. În numele Domnului, căutăm bărbaţi care să zidească şi să întărească lucrarea aceasta; dar ei înşişi au nevoie să fie zidiţi în credinţa cea mai sfântă, ca să poată lucra în diferite Conferinţe, pentru ca o influenţă sfântă, sănătoasă să circule prin fiecare Conferinţă, şi pentru a exista rezerve pentru orice situaţie în care Dumnezeu cheamă bărbaţi să intre în câmpurile misionare. Este o mare lucrare de făcut, iar inima mea tânjeşte şi doreşte cu înfocare după salvarea sufletelor.

Dumnezeu vrea să ne iubim unii pe alţii. El spune, „Prin aceasta vor cunoaşte oamenii că sunteţi ucenicii Mei, dacă vă iubiţi unii pe alţii”, „aşa cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi”. Aceasta este porunca cea nouă. Era nouă, pentru că Hristos nu oferise încă dovada măsurii în care ne iubeşte, înainte ca porunca să fie rostită. „Aşa cum v-am iubit Eu” – aceasta face ca ea să fie o poruncă nouă. El vrea să vă gândiţi la iubirea Lui, iubire manifestată prin faptul că a murit pentru neamul nostru păcătos; şi gândiţi-vă la ceea ce puteţi face pentru a spori cunoştinţa despre această iubire. Oricine crede în adevăr are o relaţie cu alt suflet, şi acel suflet are relaţie cu altul, şi prin aceste căi de influenţă noi putem extinde binecuvântările harului lui Dumnezeu. În felul acesta putem difuza atmosfera cerului în locul atmosferei bolnăvicioase care înconjură atât de multe suflete; din care cauză lucrarea lui Dumnezeu a fost împiedicată şi numele Lui, dezonorat.

Fraţilor, aduceţi-vă aminte că aveţi de-a face cu lucruri sacre. Din nou vă îndemn să mergeţi acasă şi să vă rugaţi. Eu am multe lucruri care au fost scrise în jurnalul meu acum zece ani; voi copia aceste cuvinte pentru a putea să vi le citesc. Vă voi citi ce aşteaptă Dumnezeu de¹⁷⁴⁷ la poporul Lui, care crede cel mai mare adevăr ce a fost dat vreodată lumii noastre. Noi avem un întreg tezaur al adevărului, şi dacă vă veţi familiariza cu adevărul acesta, veţi putea scoate din vistieria aceasta lucruri noi şi lucruri vechi, şi astfel veţi fi în stare să-i ajutaţi pe oameni oriunde mergeţi.

În oraşul acesta sunt mulţi în şcoală, mulţi în casa de editură, şi mulţi se instruiesc pentru lucrarea misionară medicală. Şi peste tot este lucrare de făcut. Este de lucru în regiunile chiar din jurul nostru, dar este câmp de lucru şi în regiunile îndepărtate. Dumnezeu să ne ajute să stăm în picioare, pregătiţi pentru bătălie, fiind îmbrăcaţi cu toată armura şi fiind încălţaţi cu râvna evangheliei păcii. De aceasta aveţi nevoie. Fiţi în pace între voi. Dacă faceţi aşa, atunci vă educaţi caracterul. Atunci formaţi caractere pentru viaţa viitoare, nemuritoare. Eu vreau să locuiesc împreună cu cei binecuvântaţi, şi vreau ca şi voi să locuiţi acolo. Vreau să lucrez în armonie cu voi, şi vreau ca oricine are un caracter impulsiv, care va răbufni şi-l va conduce să acţioneze ca un om nebun – vreau ca un astfel de om, dacă începe să vorbească în felul acesta, să-şi aducă aminte de Hristos, să se aşeze şi să stea liniştit. Să nu mai spună nici un cuvânt.

Dumnezeu ne ajută să ne înfrânăm limbile. Glasul este un talant preţios, şi trebuie să fie folosit pentru un scop. Nu vă este împrumutat pentru ca voi să puteţi înjura; căci oricine îşi dă drumul unui temperament nesfinţit ar putea foarte bine să înjure. Dumnezeu ne ajută să ne supunem lui Isus Hristos, şi să avem puterea Lui chiar aici şi chiar acum.