Cazul este prea lung pentru a putea fi descris aici. Însă pe baza unor decizii de comitet care au ajuns indirect la mine – nefiindu-mi niciodată comunicate de cei ce le-au luat – pot face o scurtă prezentare. Să se ia în considerare faptul că pot exista și alte decizii pe care nu le am.

În procesul verbal al Uniunii de Conferințe, numărul 20 din 16 noiembrie 2016, s-a specificat faptul că Uniunea comunică o decizie a Conferinței Banat și cere aplicarea deciziei Conferinței Banat:

„În urma comunicării primite din partea Conferinței Banat, prin care fratele Paul Bucur este declarat vorbitor neautorizat, Uniunea Română hotărăște comunicarea situației de față către toate conferințele și aplicarea ei.”

În data de 6 octombrie 2016, președinetele Conferinței Banat, pastorul Mihai Maur, transmite pastorilor din conferință următorul mesaj:

„Paul Bucur in continuare vorbitor neautorizat

Pentru ca in urma  cu cateva zile am dat explicatii pana si in Republica Moldova in legatura cu statutul fratelui Paul si avand in vedere faptul ca in unele comunitati dumnealui a predicat, desi nu avea acest statut, va readuc in atentia tuturor situatia dumnealui, de vorbitor neautorizat si va cer sa o respectati ca atare. Cand biserica locala Timisoara "Speranta" va avea un alt punct de vedere vi-l vom comunica de indata, dar pana atunci suntem responsabili cu totii sa respectam aceasta decizie.”

În data de 17 februarie 2016, Conferința Banat notează în provesul verbal numărul 4, la hotărârea numărul 27 următoarele:

„PAUL BUCUR – RECOMANDARE DE A NU FI FOLOSIT SĂ PREDICE ÎN BISERICILE DIN CONFERINȚA BANAT (Hotararea nr. 27)

Comitetul Conferinței Banat ia act de hotărârea Comitetului Bisericii locale Timișoara III «Speranța» de a nu-l mai folosi la amvon, pentru predicare pe Paul Bucur, datorită atitudinii sale din ultima perioadă de timp, și recomandă  pastorilor și bisericilor din Conferința Banat să aiba aceeași atitudine, pentru o perioadă de timp, până la schimbarea situației.”

Comitetul local al bisericii Speranța Timișoara s-a întâlnit în luna decembrie 2015 pentru a lua decizia de nu mă mai folosi la amvon în district. Nu am fost invitat la niciun comitet, nu mi s-au adus în vedere acuzațiile și, prin aceasta, nu mi s-a dat dreptul să mă pot apăra. Nu mi s-a comunicat decizia, despre care am aflat întâmplător în timp ce mă aflam în altă Conferință, invitat fiind pentru a susține câteva seminarii într-o biserică.