Subiectul neautorizării/autorizării poate să ascundă politici administrative și sau pastorale, necunoscute și necomunicate membrilor bisericii. De aceea, subiectul spre care trebuie să își îndrepte atenția adventiștii preocupați și îngrijorați de activitatea de pe Zguduirea Adventismului, sau cea desfășurată în biserici sau la grupele de studiu, este adevărul exprimat în Cuvântul lui Dumnezeu. Cazul nu trebuie judecat după o decizie administrativă, ci dacă ceea ce se prezintă pe site, la biserici sau la grupele de studiu este biblic sau nu. Fiecare persoană preocupată cu adevărat de această situație trebuie să vadă dacă învățăturile sunt susținute de Spiritul Profeției și dacă aceste învățături vor face bine sau rău bisericii, când sunt înțelese și, prin Hristos, trăite.
Comitetele unor biserici sau prezbiterii care mă invită, decid în temere de Dumnezeu să își asume responsabilitatea, pe care Biblia le-o conferă, de a decide care este hrana potrivită pentru biserica de care sunt responsabili înaintea lui Dumnezeu.
„Fii cu luare aminte asupra ta însuți și asupra învățăturii pe care o dai altora (…).” – 1 Timotei 4:16, EDCR.
Orice om răscumpărat de puterea evangheliei este un sol al lui Hristos. El trebuie să vestească vestea bună a mântuirii, ajutând pe cei ce sunt robi ai păcatului să se elibereze. Această libertate trebuie vestită și în bisericile noastre. Chiar și dacă nu am avea nevoie de eliberare, prezentarea în biserici a celei mai prețioase solii a cerului, ar conduce la slăvirea Numelui lui Dumnezeu și la o mai mare predare în fața Lui.
„Și toate acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Hristos și ne-a încredințat slujba împăcării: că, adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, fără să țină seama de abaterile ei, și ne-a încredințat nouă propovăduirea acestei împăcări. Noi, așadar, suntem ambasadori ai lui Hristos; și, ca și cumDumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcați-vă cu Dumnezeu!” – 2 Corinteni 5:18-20, EDCR.
