Articolul de faţă este primul dintr-o serie menită să vină în ajutorul studenților la teologie pastorală în cadrul Universității Adventus, care trebuie să cunoască perspectiva biblică (precum și pe cea a lui Ellen White și a vechilor publicații ale Bisericii Adventiste) asupra unor puncte istorice și teologice, prezentate în cartea Dumnezeu, Scriptura şi Biserica: tratat de teologie, hristologie şi spiritualitate, lucrare a cărui autor este profesorul universitar doctor Zoltán Szallós-Farkas[1]. Partea a doua a cărţii[2] este dedicată unor subiecte ca natura umană a Domnului Isus, natura păcatului, teologia ultimei generaţii, desăvârşirea, grăbirea revenirii etc., şi ocupă aproape jumătate din carte. Voi analiza cele mai importante idei pe care profesorul Szallós le prezintă ca teologie fundamentală adventistă, dar care vin în contradicţie cu învăţăturile din trecut ale bisericii, ale spiritului profeţiei, ale soliei aduse la Minneapolis prin providenţă divină şi, evident, ale Bibliei. Nu am enumerat aceste surse în ordine inversă pentru a schimba rolul Biblie cu cel al bisericii, ci doar pentru a evidenţia că învăţăturile adventiste vechi, despre aceste subiecte, au fost biblice.
Subiectul acestui articol este modul în care Domnul Isus a fost ispitit când a fost pe pământ.
Învăţătura cu privire la ispitirea Domnului Hristos care ridică anumite semne de întrebare se găseşte exprimată în suportul de curs astfel:
„Este evident empiric şi de bun simţ să recunoaştem că Isus nu putea fi ispitit în «fiecare / toate» lucru / rile într-un mod identic nouă (…).”[3]
Studentului i se transmite ideea că există dovezi empirice, adică experimentale, precum şi evidenţe ale bunului simţ care pot dovedi că Isus nu a fost ispitit în toate ca noi. Este numai normal să se facă această afirmaţie în carte, altfel s-ar crea o contradicţie cu una din tezele cărţii – aceea că Isus a fost scutit de efectele legii eredităţii. Dacă Isus nu a fost ca noi, cum ar fi putut fi ispitit ca noi? Evident, nu se putea. Iar Isus nu a fost ca noi pentru că nu a preluat păcatul adamic, transmis ereditar. Studentul să ţină seamă că nu poate gândi unul din aceste trei subiecte (scrise cursiv și aldin) independent de celelalte, şi că o concluzie eronată cu privire la unul din ele îl va conduce la erori teologice cu privire la celelalte, uneori chiar cu riscul pierderii corectitudinii academice în cercetarea şi demonstrarea unui subiect.
Obiectivul pe care îl avem acum este acela de a identifica bazele pe care autorul suportului de curs îşi consolidează concluzia că Isus nu a fost ispitit ca noi. Aflăm că:
„(…) Isus nu putea fi ispitit (…) într-un mod identic nouă, fiindcă în secolul întâi al erei noastre oamenii nu puteau fi confruntaţi cu gama de ispite pe care le întâmpinăm noi în secolul al XXI-lea. Nu existau în aceea eră: ispite via internet, jocuri electronice sau plăcerile oferite de spaţiul virtual. Traducerea corectă a expresiei greceşti kata panta este «în toate felurile» sau «deplin». Adică, Isus a fost ispitit «deplin», «în toate felurile».”[4]
Observăm două motive care conduc la concluzia autorului: 1) pe vremea Domnului Isus nu existau toate ispitele care există astăzi (internet, jocuri electronice, plăcerile spaţiului virtual) şi 2) avem de-a face cu o traducere imperfectă şi sau interpretare greșită – din partea celor ce susţin că Isus a fost ispitit ca noi – a expresiei greceşti kata panta, care nu înseamnă «în toate lucrurile» ci «deplin», «în toate felurile». Acum, când am aflat bazele pe care autorul îşi bazează teza predată studenţilor, le vom aborda pe fiecare în parte:
1) Pe vremea Domnului Isus nu existau toate ispitele care există astăzi (internet, jocuri electronice, plăcerile spaţiului virtual)
Conform autorului, în timpurile pe care noi le trăim există o gamă de ispite care nu existau pe timpul Domnului Isus, ceea ce făcea fiinţa umană de atunci să nu fie încercată cu ispitele de astăzi. Pentru a verifica corectitudinea acestei afirmaţii trebuie să aflăm ce este ispita. Ea este descrisă de Biblie în felul următor:
„Ci fiecare este ispitit când este atras de propria lui poftă şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată înfăptuit, aduce moarte.”[5]
Iacov ne spune că un om este ispitit când este atras de pofta lui şi ademenit. Observăm în acest text că ispita, în sine, nu este existenţa unui obiect sau orice altceva într-un timp oarecare, ci ispita este trăirea pe care fiinţa umană o experimentează atunci când pofta rezonează cu un obiect sau orice altceva. Dumnezeu nu poate fi ispitit să facă rău, deşi El spune de multe ori oamenilor că Îl ispitesc. El nu este ispitit pentru că nu există nimic în El care să rezoneze cu chemarea care i se face.
„Binecuvântat este omul care îndură ispita, pentru că, după ce este încercat, va primi coroana vieţii, pe care a promis-o Domnul celor ce îl iubesc.”[6]
În versetul 12 din capitolul 1, Iacov identifică ispita cu un test care trebuie trecut cu bine. Dar procesul ispitei este unul greu, are de-a face o încercare a fiinţei; omul trebuie să îndure ispita. „Ispita este ademenirea spre păcat şi aceasta nu vine de la Dumnezeu, ci de la Satana şi din răul care se află în propriile noastre inimi.”[7] Există o diferenţă crucială între experienţa ispitirii din grădina Edenului, experienţa de dinaintea căderii, şi cea de după. Înainte de a cădea în păcat Adam şi Eva nu aveau nimic în ei înşişi care să-i facă să rezoneze cu chemarea, cu fructul, cu nesupunerea. Dar după ce au căzut, schimbările din mintea şi din fiinţa lor au făcut foarte uşoară cedarea în faţa ispitirii pentru generaţiile următoare. Isus a venit pentru a îndura ispitele omului după căderea în păcat. Şi a fost nevoit să îndure exact ispitele din Eden şi multe altele.
Ellen White spune:
„Pofta ochilor, dorinţa după lucruri excitante şi distracţii plăcute constituie o ispită şi o capcană pentru poporul lui Dumnezeu. Satana are multe urzeli fine, plase periculoase, care sunt astfel întocmite, încât să pară nevinovate, dar prin care el se pregăteşte cu dibăcie să înnebunească pe poporul lui Dumnezeu. Există spectacole plăcute, distracţii, conferinţe frenologice şi o nesfârşită diversitate de asemenea întreprinderi care apar în mod continuu, calculate astfel ca să determine pe poporul lui Dumnezeu să iubească lumea şi lucrurile din lume.”[8]
„În pustia ispitirii avea să se confrunte cu cele mai mari ispite care aveau să-l atace pe om. El S-a întâlnit singur cu vrăjmaşul cel subtil şi viclean şi l-a biruit. Prima mare ispită a fost în legătură cu apetitul; a doua, cu cutezanţa; a treia, cu iubirea de lume. Satana a biruit milioane de oameni, ademenindu-i cu satisfacerea apetitului. Prin satisfacerea gustului, sistemul nervos devine excitat şi puterea creierului slăbeşte, făcându-l incapabil să cugete calm şi raţional. Mintea este dezechilibrată. Facultăţile ei înalte şi nobile sunt pervertite spre a servi pofta senzuală, iar interesele sacre şi veşnice nu sunt luate în seamă. Când este câştigat acest obiectiv, Satana poate veni cu celelalte două ispite principale şi să găsească acces uşor. Multiplele lui ispitiri se dezvoltă din aceste trei mari domenii principale.”[9]
„Un om este ispitit spre păcat atunci când i se prezintă un obiect sau indulgenţă atractivă, iar el este atras să treacă peste principiu şi să-şi violeze conştiinţa făcând ceea ce ştie că este rău.”[10]
„Apostolul spune: «Ci fiecare este ispitit când este atras de propria lui poftă şi momit.» (Iacov 1:14). El este întors de la calea adevărată stabilită pentru cei răscumpăraţi ai Domnului din cauză că şi-a fixat inima asupra unui obiect atractiv de pe pământ.”[11]
Aflăm, aşadar, că existenţa internetului, a jocurilor electronice şi a oricărei momeli pe care Satana o poate inventa sau folosi, nu este un indicator al faptului că Isus nu a fost ispitit ca noi. Problema nu este dată de existenţa obiectului ispitirii în sine, ci de modul în care omul rezonează, răspunde prin poftă, la atracţia pe care obiectul o generează. Păcatele care pot veni prin intermediul internetului, ale jocurilor sau ale spaţiului virtual au existat în orice timp de la căderea în păcat, pentru că în orice timp a existat în carnea umană o poftă păcătoasă care să rezoneze cu obiectul. Se pot da şi câteva exemple: pierderea timpului care poate fi dedicat studiului şi misiunii, sexualitatea, crearea unei dependenţe etc. Şi, foarte important:
„Omorâţi, aşadar, mădularele [voastre] de pe pământ: desfrâul, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este închinare la idoli!”[12]
Observaţi că lăcomia, care poate însemna călcarea poruncii a zecea, înseamnă, de asemenea, călcarea primei porunci – cel puţin, dacă nu cumva şi a celei de a două. O ispită poate conduce la călcarea mai multor porunci din lege, acţionează pe mai multe fronturi şi nu trebuie văzută simplist cu referire la obiect în sine.
Dacă Isus a avut o natură diferită de a noastră, cu siguranţă El nu a fost ispitit ca noi. Şi asta încearcă să demonstreze profesorul Szallós, plecând de la concepţia că Isus nu a fost ispitit ca noi pentru că nu a avut internet. Fals. Nu existenţa obiectului în sine este ispită, ci cum reacţionează natura omenească în faţa obiectului. Ca să ne fie şi mai clar, Ellen White a spus că multiplele ispitiri aduse de Satana se dezvoltă din trei mari domenii principale: apetitul, cutezanţa şi iubirea de lume. Iar pe acestea Isus le-a experimentat ca ispite. Isus a fost ispitit ca noi pentru că ispita nu are de a face cu existenţa obiectului, ci cu modul în care controlăm sau nu pofta. Internetul nu aduce o ispită nouă, este doar o unealtă prin care Satana poate trezi poftele noastre care s-au dezvoltat în om după căderea în păcat a lui Adam. Aceleaşi pofte care erau trezite prin alte obiecte sau ideologii înainte de inventarea circuitelor digitale, pe care se bazează internetul, jocurile electronice sau spaţiul virtual, sunt cele pe care le vor înfrunta generaţiile următoare dacă li se va permite să inventeze noi dispozitive sau ideologii.
Era nevoie că autorul cărţii să fie mai explicit când spune că Isus nu a fost ispitit ca un tânăr căruia îi predă cursul. Ce anume e în acest internet aşa de special încât face parte dintr-o gamă de ispite care nu existau în trecut? Să fie pornografia o problemă? Cu siguranţă nu – o arată desluşit sculpturile greceşti, romane şi desenele egiptene şi babiloniene. Sexualitatea era o ispită în acele timpuri şi, până la urmă, nu e nevoie de imagine pentru a fi ispitit la acest capitol. Egiptenii erau cunoscuţi pentru practicile lor sexuale care duceau până la practicarea necrofiliei, indienii au scris texte despre sexualitate cu sute de ani înainte de naşterea lui Isus, iar grecii şi babilonienii considerau că prostituţia era un act divin făcut pentru zei. Să fie dependenţa de internet o ispită nouă? Nu, pentru că şi atunci se puteau dezvolta dependenţe de atracțiile disponibile atunci. Să fie pofta pentru ceea ce vezi pe internet? Şi atunci se putea pofti ceea ce se vedea. Este imposibil să înţelegi cum poţi afirma că existenţa internetului, a jocurilor electronice şi a spaţiului virtual creează ispite inexistente până atunci. De parcă existenţa acestor lucruri a creat noi trăiri pe care carnea nu le-a avut până în acest moment. Nu există aşa ceva, diferenţa e că momeala devine mai atrăgătoare, în HD sau 4K, dar ispita este aceeaşi pentru că „fiecare este ispitit când este atras de propria lui poftă şi momit”.
Ispitele nu apar în funcţie de existenţa sau inexistenţa unor lucruri, ci sunt reale în funcţie de modul în care omul răspunde la anumite lucruri care trezesc poftele cărnii. De aceea şi îndemnul apostolului Pavel: „Nu vă îngrijiţi de firea pământească pentru a-i îndeplini poftele!”[13] Studenţii trebuie să fie conştienţi că pentru abordarea corectă a subiectului ispitirii Domnului Hristos, nu trebuie să ia în calcul obiectul care ispiteşte, ci răspunsul cărnii, a minţii carnale faţă de orice obiect. Aceeaşi ispită este generată de mai multe obiecte, nu contează dacă sunt sau nu sofisticate. Ispita este identică.
2) O greşeală de interpretare şi sau traducere conduce, conform profesorului Szallós care prezintă o traducere proprie, la concluzia că Pavel spune că Domnul Isus a fost ispitit ca noi
„Potrivit Scripturii, Hristos a fost «ispitit în toate lucrurile ca noi, dar fără păcat» (Ev. 4:15). Acest text biblic este adesea răstălmăcit de unii care au tendinţa să postuleze o identitate totală între natura noastră umană afectată de păcatul adamic şi natura lui Isus cel întrupat. Din acest motiv, este nevoie să cităm textul biblic, în traducere, aşa cum se află el formulat de apostolul Pavel în limba greacă a Noului Testament: «Căci n-avem un Mare Preot care este incapabil să simpatizeze cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul care, atunci când a fost ispitit în toate felurile (kata panta) asemenea (kath’ homoiotēta) nouă, n-a avut / făcut păcat» (Ev. 4:15; traducere proprie). Ne stau la dispoziţie două opţiuni de a înţelege hristologia prezentată de acest text. (1) Isus a fost ispitit «în toate felurile» într-un mod similar nouă, oamenilor, sau (2) Isus a fost ispitit «în toate lucrurile» într-un mod identic nouă, oamenilor. (…) Traducerea corectă a expresiei greceşti kata panta este «în toate felurile» sau «deplin». Adică Isus a fost ispitit «deplin», «în toate felurile». Această idee a expresiei greceşti se explică, pe înţelesul tuturor, în caracterizarea pe care o dă apostolul Pavel ispitelor lui Isus cel întrupat în comparaţie cu ispitele noastre (Ev. 12:3-4).”[14]
Studentul la teologie pastorală este îndemnat să ţină cont de faptul că o afirmaţie nu este o demonstraţie. Pentru a fi valabilă, este absolut necesar ca o afirmație să fie susținută de o demonstraţie, care să ţină seama de toate elementele implicate. O afirmaţie, fără demonstraţie, care se bazează doar pe titlurile academice şi poziţia bisericească, nu este nimic mai mult decât un crez bisericesc sau opinie personală.
Opinia autorului, discutată aici, este aceea că avem de-a face cu 1) o greşeală de traducere, unde expresia grecească kata panta se traduce corect prin «în toate felurile» sau «deplin» şi 2) o greşeală de interpretare, în care subiectul apostolului Pavel este gradul de ispitire a Domnului Isus, comparat cu ispitirea noastră.
Se susţine, de asemenea, că sunt două moduri în care se poate interpreta hristologia apostolului Pavel din acest text:
„Ne stau la dispoziţie două opţiuni de a înţelege hristologia prezentată de acest text. (1) Isus a fost ispitit «în toate felurile» într-un mod similar nouă, oamenilor, sau (2) Isus a fost ispitit «în toate lucrurile» într-un mod identic nouă, oamenilor.”
Observăm, însă, că avem patru variante, nu doar două. Motivul pentru care sunt patru variante se datorează faptului că avem patru termeni, în combinare de doi câte doi: «în toate felurile», «în toate lucrurile», similar şi identic. Variantele sunt?
(1) Isus a fost ispitit «în toate felurile» într-un mod similar nouă, oamenilor
(2) Isus a fost ispitit «în toate felurile» într-un mod identic nouă, oamenilor
(3) Isus a fost ispitit «în toate lucrurile» într-un mod identic nouă, oamenilor
(4) Isus a fost ispitit «în toate lucrurile» într-un mod similar nouă, oamenilor.
Nu înţeleg de ce variantele 3 şi 4 nu au fost luate în calcul. Lăsăm studentul să analizeze singur care din aceste afirmaţii este / sunt corectă / e, folosind informaţiile care vor urma, legate de traducerea corectă şi interpretarea textului.
Să consultăm dicţionarul Strong pentru cuvântul G3956.
„all the forms of declination; appar. a primary word; all, any, every, the whole: – all {748x}, all things {170x}, every {117x}, all men {41x}, whosoever {31x}, everyone {28x}, whole {12x}, all manner of {11x}, every man {11x}, no + 3756 {9x}, every thing {7x}, any {7x}, whatsoever {6x}, whosoever + 3739 + 302 {3x}, always + 1223 {3x}, daily + 2250 {2x}, any thing {2x}, no + 3361 {2x}, not tr {7x}, misc. {26x} = all means, any one, X daily, + ever, everyway, as many as, X thoroughly, whole.”[15]
Se poate observa că acest cuvânt grecesc înseamnă, de asemenea, şi „toate lucrurile” (all things, every thing, any thing). Câteva exemple biblice sunt:
„Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.”[16]
Sau EDCR: „Pe toate acestea Ţi le voi da Ţie dacă vei cădea cu faţa la pământ şi mi Te vei închina.” Care toate acestea? Toate aceste lucruri, fiecare lucru, pentru că diavolul îi arătase nişte lucruri.
„Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”[17]
Sau EDCR: „Fiindcă după toate aceste lucruri umblă păgânii! Tatăl vostru ceresc ştie că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea vi se vor da pe deasupra!” Ce se va primi pe deasupra? Acele lucruri despre care se vorbea mai înainte.
„Cel ce stătea pe tron a zis: «Iată, Eu fac toate lucrurile noi.» Şi a adăugat: «Scrie: Aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.»”[18]
„Şi roadele râvnite de sufletul tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strălucite, au pierit de la tine şi nicidecum nu le vei mai găsi.”[19]
Studentul sau cititorul poate găsi singur celelalte locuri din Sfintele Scripturi unde cuvântul a fost tradus prin „toate lucrurile”.
Unele din traducerile în limba engleză care au optat pentru „toate lucrurile” sunt: New American Standard Bible, The Darby Translation, Young’s Literal Translation, Wycliffe, Douay-Rheims Catholic Bible. Unele din traducerile care au optat pentru „în toate felurile” sunt: New International Version, King James Version, Orthodox Jewish Bible, Good News Translation, Common English Bible etc.
În concluzie putem spune că nu este greşit să traducem kata panta prin „în toate lucrurile”, dacă acest lucru se potriveşte în context. Ceea ce profesorul Szallós transmite este că acel context nu permite o astfel de interpretare, ideea transmisă de Pavel prin acele cuvinte este aceea de a arăta că Isus a fost ispitit deplin în toate felurile.
Un student al Bibliei nu poate face eisegeză. Ar fi un fals, iar persoana lui ar fi afectată. De aceea, este foarte important ca fiecare să citească textul pentru a prinde sensul, nu pentru a potrivi textul cu ideile sale. Voi folosi traducerea personală a profesorului Szallós, pe care nu o văd greşită, pentru a concluziona articolul:
„Căci n-avem un Mare Preot care este incapabil să simpatizeze cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul care, atunci când a fost ispitit în toate felurile asemenea nouă, n-a avut / făcut păcat.”
Să citim încă o dată:
„Căci n-avem un Mare Preot care este incapabil să simpatizeze cu noi în slăbiciunile noastre (…).”
Nu introducem, nu scoatem cuvinte din text și înțelegem că: Nu avem un Mare Preot care este incapabil să simpatizeze cu noi în slăbiciuni. Dar ce fel de Mare Preot avem?
„Unul care, atunci când a fost ispitit în toate felurile asemenea nouă, n-a avut / făcut păcat.”
Din nou, nu introducem, nu scoatem cuvinte din text și înțelegem că avem ca Mare Preot pe Unul care, când a fost ispitit în toate felurile asemenea nouă, nu a făcut păcat. Ce s-a întâmplat cu Isus? A fost ispitit. Întrebările care se învaţă la gimnaziu, dacă s-ar analiza un astfel de text sunt:
Cum a fost ispitit Isus? În toate felurile.
Ca cine? Asemenea nouă.
Şi aşa am aflat, printr-un procedeu gimnazial, că Isus a fost ispitit „în toate felurile asemenea nouă”. Dacă „asemenea” ar fi „diferit” textul ar suna aşa: „A fost ispitit în toate felurile diferit de noi.” Dar acest lucru nu l-ar mai face un Mare Preot care să simpatizeze cu noi. Deci, Isus a fost ispitit asemenea nouă, în toate felurile sau în toate lucrurile. Indiferent cum am traduce kata panta, fie prin „în toate lucrurile”, fie prin „în toate felurile”, sensul nu se schimbă.
Observaţi o ciudăţenie în curs! Ni se spune că „traducerea corectă a expresiei greceşti kata panta este «în toate felurile» sau «deplin».” Şi se concluzionează eisegetic: „Adică Isus a fost ispitit «deplin», «în toate felurile»”. Dacă kata panta înseamnă «în toate felurile» sau «deplin», concluzia corectă, exegetică, era: „Aşadar, Isus a fost ispitit «deplin» asemenea nouă” sau „Aşadar, Isus a fost ispitit «în toate felurile» asemenea nouă»”. Din nefericire pentru studenţi, niciuna din aceste variante corecte nu este prezentată ca adevăr în curs.
De ce? Pentru ca varianta eisegetică, propusă în suportul de curs, să stea ca bază pentru alte teologii calviniste care vor fi predate. Studentul la teologie pastorală la Universitatea Adventus, dar şi cititorul adventist şi neadventist[20] care se va întâlni cu cartea profesorului Szallós, trebuie să delibereze în deplină cunoştinţă şi responsabilitate ce ne spune Biblia când zice că Isus a fost ispitit în toate felurile / lucrurile ca noi: 1) spune că a fost ispitit deplin, în toate lucrurile, diferit de noi, mai puternic[21] decât noi sau 2) că Isus a fost ispitit în toate felurile, asemenea nouă.
Deşi concluzia la care trebuie să ajungem este evidentă din Biblie, voi cita mai jos câteva idei prezentate de Ellen White.
„Fratele mai mare al neamului nostru este la tronul cel veşnic. El priveşte la oricare suflet ce-şi îndreaptă faţa spre El, ca Mântuitor. El cunoaşte din experienţă care sunt slăbiciunile omeneşti, care sunt lipsurile noastre şi în ce stă tăria ispitelor noastre; deoarece El a fost ispitit în toate punctele ca noi, dar fără păcat. El priveghează asupra ta, fiu şovăielnic al lui Dumnezeu. Eşti ispitit? El te scapă. Eşti slab? El îţi dă puteri. Eşti neştiutor? El te luminează. Eşti rănit? El te vindecă.”[22]
„Deşi ispitit în toate punctele ca noi, El a stat în faţa lumii nepătat de relele care Îl înconjurau. Şi noi trebuie să biruim cum a biruit Hristos. Eşti tu urmaş al lui Hristos? Atunci tot ce stă scris despre viaţa spirituală este scris pentru tine şi poate fi realizat prin unirea persoanei tale cu Hristos. A adormit zelul tău? S-a răcit iubirea ta dintâi? Primeşte iarăşi iubirea oferită de Hristos. Mănâncă trupul Lui, bea sângele Lui şi vei ajunge una cu Tatăl şi cu Fiul.”[23]
„Hristos a venit din curţile slavei în această lume poluată de păcat şi S-a umilit, luând asupra-I natura omenească. El S-a identificat cu slăbiciunile noastre şi a fost ispitit în toate punctele asemenea nouă.”[24]
„Isus a fost ispitit în toate punctele aşa cum suntem şi noi, pentru ca să poată şti cum să-i ajute pe cei care aveau să fie ispitiţi. Viaţa Lui este exemplul nostru. El dovedeşte, prin ascultarea Lui de bunăvoie, că omul poate asculta de legea lui Dumnezeu, şi călcarea legii, iar nu ascultarea de ea, îl duce în robie.”[25]
„Cazul nu este deloc adus înaintea preotului, ci înaintea singurului Mijlocitor, Marele nostru Preot, care «în toate lucrurile a fost ispitit ca noi, dar fără păcat» şi care «are milă de slăbiciunile noastre». De aceea este în stare să ne cureţe de orice întinăciune.”[26]
Observaţi în mod special următorul citat:
„Ispitirea nu înseamnă păcat. Isus a fost sfânt şi curat; şi cu toate acestea, a fost ispitit în toate punctele ca noi, dar cu o putere şi o tărie pe care omul nu va fi niciodată chemat să le îndure. În rezistenţa Sa plină de succes, El ne-a lăsat un exemplu strălucit, pentru ca noi să călcăm pe urmele Lui.”[27]
Cât de clar şi fidel apostolului Pavel este acest citat din spiritul profeţiei. Isus a fost ispitit ca noi în toate punctele, dar cu o putere şi tărie pe care noi nu le vom îndura. Ellen White a înțeles foarte bine ceea ce a transmis Pavel: Isus a fost ispitit ca noi în toate, și, adaugă ea, cu o putere şi o tărie pe care omul nu va fi niciodată chemat să le îndure. Observăm astfel că pentru Ellen White pasajul nu face referire la puterea cu care a fost ispitit Isus, ci la cum a fost ispitit Isus în comparație cu omul, ideea despre puterea ispitirii lui Isus fiind introdusă de ea prin „dar”, pentru a marca că deși a fost ispitit punctual ca și noi, puterea ispitei a fost mai mare la El.
Înspre finalul acestui articol se cuvine să aruncăm o scurtă privire şi asupra altor autori adventişti din trecutul bisericii noastre.
„Credinţa lui Isus spune că «slăbiciunile noastre le-a luat asupra Lui» şi a fost atins «de slăbiciunile noastre», şi «în toate lucrurile a fost ispitit ca noi». Dacă El nu a fost aşa cum suntem noi, nu putea să fie «ispitit ca noi». Dar El «în toate lucrurile a fost ispitit ca noi». De aceea, El «în toate lucrurile» a fost «ca noi».”[28]
„El este exemplul nostru în toate lucrurile. El este un frate în slăbiciunile noastre, «în toate punctele ispitit aşa cum suntem noi»; dar, ca Cel fără păcat, natura Sa s-a dat înapoi de la rău; El a îndurat luptele şi tortura sufletului într-o lume a păcatului.”[29]
„Minţii sale i-au fost sugerate îndoieli. Îndoielile vin de la diavol şi niciun om nu este atât de bun încât să fie liber de sugestiile lui Satan. Chiar Domnul însuşi a trebuit să le suporte. El «în toate punctele a fost ispitit ca noi, dar fără păcat». Evrei 4:15. Păcatul nu constă în îndoielile diavolului şoptite la urechile noastre, ci în acţiunea noastră pe baza lor. Aşa ceva Hristos nu a făcut. Nici Avraam nu a făcut; totuşi, cel care crede că patriarhul şi-a început călătoria fără o luptă dureroasă, nu numai că nu ştie ce era implicat în testul propus, dar nu ştie nimic nici despre sentimentele unui tată.”[30]
„Prin experienţa Sa în carne, fiind ispitit în toate punctele pe care fiecare om trebuie să le treacă, El a devenit bine pregătit pentru a-şi asuma acea parte de început în favoarea omului.”[31]
Observăm cu câtă uşurinţă se scria în publicaţiile adventiste din trecut despre faptul că Isus a fost ispitit în toate punctele ca noi, observăm că a fost la îndemâna autorilor să înţeleagă literal textul, fără a-l forţa. Este, aşadar, uşor demonstrabil empiric că Isus a fost ispitit în toate lucrurile ca noi şi, evident, este de bun simţ să spunem „Amin” în faţa adevăratelor cuvinte ale lui Dumnezeu.
Note de subsol:
[1] Rog cititorul acestui articol să nu comită greșeala de a considera că ceea ce scrie în acest curs reprezintă doar ideile autorului și că acesta poartă singur responsabilitatea pentru ceea ce scrie. Cartea conține informații suport pentru pregătirea generațiilor de pastori care urmează să păstorească și să conducă spiritual biserica adventă din țara noastră. Uniunea, conferințele și institutul, ca, de altfel, orice membru, poartă aceeași responsabilitate ca cea pe care o poartă profesorul, iar prin îngăduința acestor învățături ne așezăm cu toții pe aceeași poziție. Cei care se rup de acest trend își vor face vocile auzite.
[2] Cartea este suportul de curs pentru cursurile „Teologie sistematică I: Doctrina despre Dumnezeu” și „Teologie sistematică II: Hristologie”, predate în anul al III-lea la teologie pastorală.
[3] Zoltán Szallós-Farkas, Dumnezeu, Scriptura şi Biserica: tratat de teologie, hristologie şi spiritualitate, Editura Universităţii Adventus, Cernica, 2019, p. 270. Sublinierea îmi aparține.
[4] Ibid.
[5] Iacov 1:14-15, EDCR.
[6] Iacov 1:12, EDCR.
[7] Ellen White, Cugetări de pe muntele fericirilor, p. 116.
[8] Idem, Mărturii, vol. 1, p. 550.
[9] Idem, Mărturii, vol. 4, p. 44.
[10] Idem, Signs of the Times, 18 decembrie 1893, par. 7.
[11] Idem, Manuscript Releases, vol. 13, p. 89.
[12] Coloseni 3:5.
[13] Romani 13:14.
[14] Zoltán Szallós-Farkas, op. cit., p. 270.
[15] James Strong, The New Strong’s Expanded Exhaustive Concordance of the Bible, Thomas Nelson Publishers, 2001, p. 194, 3956. Sublinierea îmi aparţine.
[16] Matei 4:9.
[17] Matei 6:32-33.
[18] Apocalipsa 21:5.
[19] Apocalipsa 18:14.
[20] Cartea a fost pusă în circulaţie la Editura Viaţa şi Sănătate prin website şi librăriile Sola Scriptura, fiind recomandată oricărui creştin vorbitor de limba română. Vezi https://www.viatasisanatate.ro/dumnezeu-scriptura-si-biserica.
[21] Nu se neagă prin aceasta faptul că Isus a fost ispitit mai puternic şi mai mult decât orice om, ci doar că acest adevăr nu este obiectul acestui verset.
[22] Ellen White, Hristos lumina lumii, p. 329. Ellen White spune „all points”, adică „toate punctele”, conform KJV.
[23] Ibid., p. 389.
[24] Idem, Mărturii, vol. 3, p. 371.
[25] Ibid., vol. 4, 294.
[26] Ibid., vol. 5, p. 639.
[27] Ibid., p. 425.
[28] A. T. Jones, Calea consacrată, vezi cartea în aplicaţia 1888 Minneapolis, capitolul 6 (pagina 38 în engleză).
[29] W. W. Prescott, The Doctrine of Christ, p. 264.
[30] E. J. Waggoner, Legământul cel veşnic, vezi cartea în aplicaţia 1888 Minneapolis, capitolul 9 (pagina 98 în engleză).
[31] J. O. Corliss, Australasian Record, 15 februarie 1915.
Paul Bucur:
a comentat la: Tabăra MAHANAIM
Filip Balt:
a comentat la: Tabăra MAHANAIM
Paul Bucur:
a comentat la: De ce Desmond Ford a greșit cu privire la sanctuar? - partea 1