De ce Desmond Ford a greșit cu privire la sanctuar? – partea 1

A fost un conflict destinat să dezbine campusuri, comunități, conferințe și chiar diviziuni – conflict care este cu noi chiar până astăzi.

La aproape patru decenii după Glaciar View și consecințele furtunoase pe care le-a avut, se cuvine să evaluăm și să răspundem – pentru noi și generațiile viitoare – la întrebările care s-au ridicat cu privire la această doctrină, și de ce aceste subiecte continuă să aibă o însemnătate atât de profundă pentru relevanța și identitatea bisericii.

Pe internet, în sălile de clasă ale colegiilor și universităților, în predici și articole din reviste (atât în publicațiile principale cât și în cele periferice) și în studiile școlii de Sabat, continuă să fie auzite peste tot prin biserică îndoieli cu privire la această doctrină – împreună cu sugestii de a o revizui și redefini. Hemoragia pastorilor, a membrilor laici și a comunităților, începută în toamna anului 1980 nu s-a sfârșit, chiar dacă uneori părea că scade și problema părea că dispare.

Fără îndoială, foștii adventiști, sau cei șovăielnici, care ridică obiecții cu privire la credința lor, menționează această doctrină.  Și pe bună dreptate! Dacă teologia 1844 este falsă, atunci credința adventistă este o farsă colosală. Dar dacă, prin contrast, ea este adevărată, povara grozavă, dar în același timp glorioasă a destinului escatologic stă pe umerii fiecărui adventist de ziua a șaptea. Ca urmare, este de înțeles că atacurile asupra legitimității credinței noastre ar trebui să se concentreze semnificativ asupra acestui subiect.

Drama de acum 40 de ani este una pe care scriitorul de față o experimentează atât ca actor, cât și ca spectator. Eram student în anul II la teologie, la Colegiul Pacific Union, și împreună cu mulți prieteni am fost prezenți la întâlnirea Forului Adventist din 27 octombrie 1979, când Desmond Ford, în mod public, a atacat bazele biblice ale doctrinei adventiste despre sanctuar. Ca participant activ în ceea ce înseamnă viața în campus, zilnic eram martor la luptele colegilor în legătură cu acest subiect – disputele din clasă dintre critici și apărători, acuzarea așa-zisei disimulări, sustrageri și nedreptăți îndreptate împotriva liderilor bisericii, întrebarea despre unde să situezi limitele în tolerarea ideilor exprimate și ideea persistentă a multora că întreaga discuție e inutilă deoarece ,,doctrina chiar nu contează atâta timp cât Îl iubești pe Isus”.

Având atât de mulți participanți la crizele acelor ani care au ieșit din scenă, este timpul ca aceia a căror credință a supraviețuit și a triumfat în acea epocă, să spună și ,,cealaltă parte” a poveștii Glaciar View.

Drumul spre Glaciar View – și mai departe

La începutul anului 1979, controversa de mai bine de două decenii din adventismul din lumea întâi cu privire la mântuire și subiecte hristologice a început să crească la un nou nivel. Pentru un timp a fost evident, pentru unii, faptul că evanghelia evanghelică populară, deseori etichetată ca noua teologie – care implică credința în mântuirea doar prin îndreptățire, ispășirea finalizată la Calvar și imperfectabilitatea caracterului creștin – a produs tensiuni inevitabile cu doctrina sanctuarului, așa cum a fost învățată istoric de adventiștii de ziua a șaptea[1]. În primăvara anului 1979, aceste tensiuni au ieșit în câmp deschis prin publicarea cărții lui Robert Brinsmead, 1844 Re-Examined[2]  (1844 re-examinat).

Alinierea teologică (dacă nu chiar înțelegerea secretă) a lui Desmond Ford și Robert Brinsmead de-alungul anilor ’70 a fost documentată de către simpatizanți ai cauzei[3] lor. Atât Ford, în poziția sa de președinte al Departamentului de Teologie al Colegiului Avondale, cât și Brinsmead ca editor al revistei Present Truth (mai târziu Verdict) și-au exercitat influența în această perioadă pentru a promova doctrine precum păcatul originar, natura necăzută a lui Hristos, neprihănirea prin credință doar ca îndreptățire, îndreptățirea doar la nivel declarativ și desăvârșirea caracterului ca o imposibilitate pe acest pământ.[4]

Dar îndoielile ambilor bărbați cu privire la teologia despre sanctuar a bisericii au fost exprimate în mod tăcut, dacă nu chiar deloc. (Brinsmead ar fi recunoscut mai târziu că la începutul decadei i-a îndemnat pe Ford și pe Edward Heppenstall să vină public împotriva învățăturilor adventismului clasic legate de judecata de cercetare / 1844).[5] Observatorii atenți au recunoscut, totuși, că tensiunea dintre noua teologie despre mântuire și mesajul adventist despre sanctuar, va atinge un punct de rupere. Urmărind atacul deschis a lui Ford asupra doctrinei sanctuarului, Kenneth Wood, editor la Adventist Review, a declarat într-o scrisoare adresată mie:

,,Mi se părea de mult timp, că modul în care doctorul Ford abordează Biblia și scrierilor lui Ellen White îl vor conduce în cele din urmă în acest punct.”[6]

În 1844 Re-Examined, Brinsmead a contestat bazele biblice ale mesajului adventist despre sanctuar din Daniel 8[7], a insistat pe ideea că Evrei învață despre intrarea imediată, la înălțare[8], a lui Hristos în Sfânta Sfintelor din ceruri, și a căutat să-i oprească pe adventiști din a se duce la Ellen White pentru o apărare a poziției istorice a bisericii, pe fondul că – în viziunea lui – una ca Ellen White poate deține daruri spirituale autentice, dar uneori să le folosească greșit[9]. Cu alte cuvinte, Brinsmead pretinde ca Ellen White poate fi privită ca fiind un profet veritabil, în timp ce foarte probabil poate să greșească uneori atât în învățătură, cât și în stil de viață.

Provocarea lui Brinsmead a fost în mod clar asupra multor minți, în special la Colegiul Pacific Union, când eu împreună cu alții am ajuns pentru începerea anului școlar 1979-1980. În calendarul evenimentelor din primul trimestru am notat curând o întâlnire programată a Asociației Forurilor Adventiste, cu Demond Ford ca vorbitor principal. Titlul său a fost: ,,Judecata de cercetare: o bornă kilometrică sau o necesitate istorică?”[10] (chiar acele cuvinte au sunat ca niște clopote încurcate în mințile celor credincioși). Întâlnirea a fost programată pentru 27 octombrie 1979.

Îmi aduc bine aminte

Era un Sabat frumos de toamnă. Circula zvonul că Ford era pe punctul să facă o declarație importantă. Adepți ai teologiei sale s-au adunat în campusul Colegiului Pacific Union, de departe și de aproape. Unul dintre ei mi-a dezvăluit mult mai târziu faptul că, cu o seară înainte Ford i-a declarat:  „Ceea ce voi spune mâine, va fi auzit în întreaga lume.” Nu puțini erau cei care știau acest lucru.

În aceeași seară, am vorbit la telefon cu doctorul Herbert Douglass, care pe vremea respectivă slujea ca redactor de carte la Pacific Press. El era sigur că Ford va fi extrem de subtil în declarațiile sale și că va avea nevoie – în cuvintele lui Douglass – „să fie scos afară din vizuină cu fum”. Considera că nici nu se punea problema ca Ford să se alăture lui Brinsmead într-un atac direct asupra doctrinei istorice adventiste cu privire la sanctuar. I-am spus apoi lui Douglass că îl voi suna seara următoare, după prezentarea lui Ford, dar numai dacă apare ceva dramatic. El părea însă destul de sigur că nu îl voi mai suna.

A avut parte de o surpriză

La ora 15:30 în după-amiaza următoare, eu împreună cu doi prieteni am îngenunchiat pentru rugăciune în camera mea din cămin, înainte de a pleca spre întâlnire. Cumva simțeam și noi că ceva serios urma să se întâmple. Când ne-am apropiat de cladirea Paulin, unde avea să aibă loc întâlnirea, am văzut ușile deschise și o mulțime ieșind afară. Alergând înainte am aflat că datorită numărului depășit de participanți, întâlnirea a fost restabilită în clădirea Irwin, o clădire istorică a colegiului care pe atunci domina spațiile mai mici ale sălilor de clasă, aleelor și complexului bisericii colegiului.

Eu și prietenii mei ne-am întors și ne-am grăbit să urcăm scările lungi de piatră, nerăbdători să găsim locuri bune. La un moment dat am întrebat, cu o urmă de sarcasm: „Pentru ce alergăm? Pentru ca să auzim cum judecata de cercetare este dată la o parte?” Presimțirile mele negative deveneau mai puternice ca niciodată.

Ford și-a început discursul cu propria experiență, descriind îndoieli pe care le avea de ani de zile cu privire la armonia dintre doctrina adventistă despre sanctuar și cartea Evrei. A continuat prin a diminua validitatea principiului an-zi, a negat orice legătură lingvistică dintre Daniel 8:14 și descrierea din Leviticul 16 despre curățiriea sanctuarului din vechime, și a declarat că Evrei Îl plasează pe Hristos în Sfânta Sfintelor nu din 1844, ci imediat după înălțarea Sa.

Mâna îmi tremura în timp ce luam notițe – de întristare, neîncredere și din cauza conștientizării sigure a faptului că eram martor al unui moment central din istoria adventistă.

Mulțimii i-a plăcut fiecare cuvânt și a salutat mesajul lui cu aplauze pline de entuziasm. Cel puțin un președinte pensionar al diviziunii America de Nord a fost acolo, ridicându-se în picioare la momentul întrebărilor, cu o voce înăbușită și cu inima frântă. După întâlnire ne-am strâns în spate un grup dintre noi, crezând cu greu ceea ce tocmai am auzit. Întorcându-mă în camera mea, l-am sunat din nou pe doctorul Douglass, așa cum am promis că voi face dacă mesajul lui Ford merita să fie transmis. I-am citit la telefon notițele mele. Pe când am terminat de citit, teologul veteran plângea.

Înregistrări ale întâlnirii au făcut înconjurul lumii în câteva zile. În curând Conferința Generală a intervenit, stabilind împreună cu Colegiul Pacific Union ca lui Ford să i se dea 6 luni de pauză, timp în care să poată pregăti o apărare a opiniilor sale, care să fie mai apoi examinată de un comitet de persoane, din diferite medii. Manuscriptul lui Ford, intitulat „Daniel 8:14, Ziua Ispășirii și judecata de cercetare”, a însumat 991 de pagini și a fost publicat în cele din urmă în formatul unei cărți.[11]

O versiune mai scurtă a manuscrisului a fost publicată în revista Spectrum.[12]

Un grup de 114 de specialiști, pastori și administratori ai bisericii, grup care în curând s-a numit Sanctuary Review Committee (Comitetul de evaluare a sanctuarului), s-au întâlnit, având în atenție cazul lui Ford, la Glacier View Ranch, lângă Ward, Colorado, între 10-15 august 1980.[13]  La mai puțin de o lună după, în urma eforturilor fără succes ale liderilor bisericii de a-l îndemna pe Ford să-și reconsidere poziția[14], Conferința Generală a recomandat diviziunii australiene să-i anuleze  acreditarea. Acest lucru a fost făcut.

În anii care au urmat, au fost zeci de pastori și un număr de comunități care au ieșit din lucrare și, de asemenea, din denominațiune. Iar controversa astfel aprinsă continuă până astăzi. Este o epocă pe care biserica nu îndrăznește să o uite. Și una ale cărei treburi neterminate rămân esențiale pentru însărcinarea bisericii contemporane.

Subiecte

În cele ce urmează avem un rezumat al subiectelor principale ridicate de Desmond Ford și simpatizanții lui, atât în epoca Glacier View, cât și în anii care au urmat:

  1. Centrul atenţiei în judecata şi curăţirea sanctuarului din Daniel 7 şi 8 nu este poporul lui Dumnezeu, ci duşmanii lor.[15]
  2. Principiul an-zi duce lipsă de un suport biblic clar.[16]
  3. Cuvântul „curăţit” nu este o traducere corectă a lui Daniel 8:14.[17]
  4. Antioh Epifanul a fost principalul, dacă nu singurul, care a împlinit profeţia cornului mic din Daniel 7 şi 8.[18]
  5. Cartea Evrei ne învaţă că Hristos a intrat în sfânta sfintelor din sanctuarul ceresc când a fost înălţat la cer.[19]
  6. Biblia nu învaţă că sanctuarul ceresc are doua încăperi, nici că lucrarea lui Isus în cer are două faze.[20]
  7. Fraza „dincolo de perdea” din cartea Evrei se referă la cea de-a doua perdea sau intrarea în sfânta sfintelor.[21]
  8. Adventiştii de ziua a şaptea greşesc când învaţă că sângele jertfei murdăreşte sanctuarul, fie că se referă la cel de pe pământ sau la cel din cer.[22]
  9. Scrierile lui Ellen White nu au nicio autoritate de drept în lămurirea controverselor doctrinale dinăuntrul bisericii.[23]
  10. Doctrina sanctuarului, aşa cum a fost învăţată în trecut de adventiştii de ziua a şaptea, contrazice evanghelia păcii din Noul Testament.[24]

Pentru cei care doresc un răspuns aprofundat la provocările adresate sanctuarului aşa cum au fost menţionate anterior şi altor provocări asociate acestora, autorul de aici a pregătit o serie din trei părţi intitulată Doctrina Sanctuarului: culturală sau biblică?[25]scrisă ca răspuns la Doctrina culturală a adventiştilor de ziua a şaptea a fostului pastor adventist Dale Ratzlaff.[26] Argumentele care urmează sunt pentru cei care caută răspunsuri simplificate.

Vezi întreaga serie a acestui subiect.

Note de subsol:

[1]. Vezi Colin D. Standish și Russell R. Standish, The Gathering Storm and The Storm Bursts (Rapidan, VA: Hartland Publications, 2000), pp. 57-60.

[2]. Robert D. Brinsmead, 1844 Re-Examined—Syllabus (Fallbrook, CA: IHI, 1979).

[3]. Geoffrey J. Paxton, The Shaking of Adventism (Wilmington, DE: Zenith Publishers, Inc, 1977), pp. 221-124,128-133; Ray Martin, “What is Happening in Australia?” p. 1.

[4]. Desmond și Gillian Ford, The Human Nature of Christ in Salvation (Cooranbong, N.S.W: Avondale College Theology Department, 1975); Brinsmead, “A Summary of Basic Catholic/Protestant Differences on Justification by Faith,” Present Truth, octombrie 1975, p. 40; “The Theology of Imitation: Is Salvation by Imitation or by Grace?”

[5]. Larry Pahl, “Where is Robert Brinsmead?” Adventist Today, mai – iunie 1999, p. 13.

[6]. Scrisoare, Kenneth H. Wood către Kevin Paulson, 6 decembrie 1979.

[7]. Brinsmead, 1844 Re-Examined, p. 79.

[8]. Ibid, pp. 82-84.

[9]. Ibid, p. 162.

[10]. Schneider, “Twenty-Five Years After Glacier View and Who Cares?” Spectrum, iarna 2005, p. 6.

[11]. Ford, Daniel 8:14, the Day of Atonement, and the Investigative Judgment (Castleberry, FL: Euangelion Press, 1980).

[12] „Daniel 8:14 and the Day of Atonement,” Spectrum, noiembrie 1980, pp. 30-36.

[13] William G. Johnsson, „Overview of a historic meeting,” Adventist Review, 4 septembrie 1980, pp. 2-7.

[14] „Events Since Glacier View,” Ministry, octombrie 1980, pp. 14-15.

[15] Desmond Ford, Noel Mason şi Brad McIntyre, “Who’s On Trial in Daniel 7?” Good News for Adventists (Auburn, CA: Good News Unlimited, 2005), pp. 28-30; Dale Ratzlaff, The Cultic Doctrine of Seventh-day Adventists: An Evangelical Resource/An Appeal to SDA Leadership (Sedona, AZ: Life Assurance Ministries, 1996), p. 180

[16] D. Ford, Good News for Adventists, pp. 32,52; D. Ratzlaff, Cultic Doctrine, pp. 176-177

[17] D. Ford, N. Mason, B. McIntyre, “Constant Debate Over Daniel 8,” Good News for Adventists, pp. 32-33; D. Ratzlaff, Cultic Doctrine, p. 179

[18] Desmond Ford, Daniel 8:14, the Day of Atonement, and the Investigative Judgment (Castleberry, FL: Euangelion Press, 1980), pp. 234-239; D. Ratzlaff, Cultic Doctrine, pp. 169-172

[19]D. Ford, N. Mason şi B. McIntyre, “A ‘Better’ Interpretation of Hebrews 9,” Good News for Adventists, pp. 37-39; D. Ratzlaff, Cultic Doctrine, p. 210

[20] D. Ford, N. Mason şi B. McIntyre, Good News for Adventists, pp. 38-39, 52-53

[21] D. Ford,  N. Mason şi B. McIntyre, Good News for Adventists, p. 52; D. Ratzlaff, Cultic Doctrine, pp. 173-175

[22] D. Ford, N. Mason şi B. McIntyre,  Good News for Adventists, p. 52; D. Ratzlaff, Cultic Doctrine, pp. 207-208

[23] D. Ford, Daniel 8:14, pp. 335-399,A-238-245; Good News for Adventists, p. 5; D. Ratzlaff, Cultic Doctrine, pp. 276-278

[24] D. Ford, N. Mason şi B. McIntyre,  Good News for Adventists, pp. 13-15,22-24; D. Ratzlaff, Cultic Doctrine, pp. 225-240, 302-303, 319-341

[25] Kevin D. Paulson, The Sanctuary Doctrine: Cultic or Biblical?,  părţile 1-3: http://everlasting-gospel.blogspot.com/2010/01/sanctuary-doctrine-cultic-or-biblical.html; http://everlasting-gospel.blogspot.com/2010/01/sanctuary-doctrine-cultic-or-biblical_13.html; http://everlasting-gospel.blogspot.com/2010/01/sanctuary-doctrine-cultic-or-biblical_16.html

[26] Dale Ratzlaff, The Cultic Doctrine of Seventh-day Adventists: An Evangelical Resource/An Appeal to SDA Leadership (Sedona, AZ: Life Assurance Ministries, 1996)

Aplicație smartphone

Aplicație 1888 Minneapolis

Podcast

Comentarii recente

Politica pentru comentarii

  1. Paul Bucur: Cei care au pus semnul de egalitate între…

    a comentat la: Pledoarie pentru teologia ultimei generații – ii. Natura păcatului

  2. Dan Marius: Dacă oamenii ajung păcătoşi prin alegere înseamnă că…

    a comentat la: Pledoarie pentru teologia ultimei generații – ii. Natura păcatului

  3. Gaby Zaharia: Acum valdenzii se aduna dumineca, deci se pot…

    a comentat la: T

Distribuie