Dennis Priebe, Ralph Larson, Herbert Douglass - disidenți?

Cu ceva vreme în urmă am văzut un reportaj în care un reporter întreba oamenii care sărbătoreau Crăciunul, ce se sărbătorește cu aceea ocazie? Evident, au fost difuzate răspunsurile care ofereau rating mare și în care cei intervievați răspundeau de parcă era prima dată când se întâlneau cu Crăciunul. De ce amintesc despre acest lucru? Pentru că de curând mi-a fost dat să aud, a nu știu câta oară, că Ralph Larson, Dennis Priebe și Herbet Douglass sunt disidenți. Încă nu am întâlnit pe nimeni care să-mi spună personal lucrul acesta și sper să nu întâlnesc pe nimeni, căci greu mi-aș putea ascunde zâmbetul în fața unei asemenea inepții. Dacă te mai aștepți de la vreun simplu om de la țară, trecut de 60 de ani să nu știe ce sărbătorește de Crăciun, nu-mi pot imagina cum în secolul informației vreun adventist și-ar permite să dovedească atâta incultură istorică în ce privește nume de mare valoare pentru adventismul contemporan. Desigur, sunt excluse anumite categorii. Nu au însă nici o scuză cei care au stat ani buni cu coatele pe băncile vreunui institut teologic sau cei ce le erau profesori. Cu tristețe trebuie să observ că două versuri, pe care le citeam la facultate scrise pe una din băncile unei săli de curs, se aplică și în teologie:

„Bea studente, bea în pace,
Țara inginer te face."

Singura diferență e băutura. E simbol aici la noi și are de-a face cu învățătura străină de Biblie, vinul Babilonului. Să dăm două exemple: Millard Erickson și Richard Foster. Iar apoi ca să nu-și iasă din amețeală le-a fost dat spre conspectare Rick Warren. Conferința ce face asta se poate simți vizată. Nu generalizez. Unii chiar au luat în serios studiul și pregătirea teologică și depun eforturi pentru ca vinul Babilonului să nu mai fie băut. Alții au studiat asiduu și sârguincios și trebuie apreciați pentru asta, însă au avut prea mare încredere în cei ce îi îndemnau spre izvoare corupte, care cu siguranță au avut aceeași tristă soartă, fiind duși de alții la aceleași izvoare vechi, dar otrăvite.

Întorcându-mă la cei trei „disidenți" amintiți, cred că frații și surorile care doresc să depășească statutul de observator în biserică au nevoie de câteva informații despre cei în cauză.

1. Dennis Priebe – este pastor adventist, cu peste 50 de ani de slujire ca pastor, profesor și vorbitor. Înainte de a se alătura organizației Amazing Facts, la invitația lui Jow Crews, a fost profesor la Pacific Union College. Cursul pe care a început să-l predea acolo, după evenimentul Desmond Ford, a fost publicat sub formă de carte și poartă titlul Față în față cu adevărata evanghelie. Directorul departamentului Ministry Partner Relations de la Amazing Facts, Richard A. Marker, ne-a ajutat să obținem o recomandare de la Doug Batchelor pentru Dennis Priebe, pe care o puteți vedea mai jos. Pentru o parte din experiența lui Dennis Priebe urmărește Dennis Priebe își amintește.

[google-drive-embed url="https://drive.google.com/file/d/1j1aMQmvemL0ibXQCWYOqW9bdef0qCKnq/preview?usp=drivesdk" title="Batchelor about Dennis Priebe.pdf" icon="https://drive-thirdparty.googleusercontent.com/16/type/application/pdf" width="100%" height="400" style="embed"]

Citește cărțile Față în față cu adevărata evanghelie și Adevăruri uitate de Dennis Priebe.

2. Ralph Larson – s-a născut pe 14 noiembrie 1920 și a decedat în anul 2007. A studiat teologia la Universitatea Walla Walla și apoi a continuat studiile la Universitatea La Sierra. Primul lui district ca pastor stagiar a fost Elko, Nevada. De-a lungul timpului a păstorit mai multe comunități și a fost implicat în activități evanghelistice. Și-a continuat studiile la Universitatea Atlantic Union unde Herbert Douglass, al treilea „disident" era președinte. Ca pastor și evanghelist dedicat, Larson și-a unit forțele cu cei care văzuseră pericolul emanat de cartea Questions on Doctrine și noua teologie care se dezvolta rapid. El a stat pe baricade împotriva teologiei pe care George Knight o promova și care devenise adventist în urma unei campanii evanghelistice susținute de Larson. În anul 1985 a ieșit la pensie la vârsta de 65 de ani. După pensionare, pentru că un lucrător al lui Hristos nu iese la pensie niciodată, și-a unit eforturile cu frații Standish, Ron Spear și alții, cu scopul de a restaura ceea ce este adventist în adventism. Ce a crezut ca pastor și evanghelist a continuat să creadă și după ieșirea la pensie și a lucrat cu mare seriozitate în direcția amintită. Lucrul acesta l-a costat. În anul 1990 Conferința Pacific Union  i-a retras acreditarea, iar familia prevedea și o excludere, lucru care nu a avut loc pentru că biserica Universității Loma Linda i-a devenit scut (de aici avem de învățat). A murit în 2007 fără a fi renunțat la adevărul advent: ispășirea în sanctuar, biruința păcatului, natura umană căzută a lui Isus, Dumnezeu va avea un popor care nu va păcătui, iar Isus poate părăsi Sanctuarul etc. Zvonul că Ralph Larson a fost disident ne îndeamnă la a face tot posibilul ca predicile și cărțile lui să apară și în română. Mulțumim! (Update: Prima carte scrisă de Ralph Larson poate fi citită și în limba română.)

Citește cartea Cuvântul a fost făcut carne de Ralph Larson.

3. Herbert Douglass – (16 mai 1927 – 15 decembrie 2014) – editura a tipărit o carte care-i poartă numele, Mesagerul Domnului. În ce privește disidența el a fost până la moarte la fel ca atunci când a scris cartea. Asta înseamnă fie că editura a tipărit cartea unui disident, fie nu a fost disident și atunci unii au de dat niște explicații. A păstrat mereu vii în minte adevărurile advente și misiunea pe care am primit-o. A murit cu ele în inimă, adresând un mesaj înainte de moarte pe care îl puteți citi aici. Am corespondat cu el multă vreme, simțind cu trecerea timpului că puterea îi slăbește, dar niciodată nu a slăbit credința lui în ceea ce este adventismul. De la el am aflat de cartea lui Ron Duffield, Întoarcerea ploii târzii, după ce i-am povestit isteria care izbucnise pe la Conferințe și Uniune, când a fost pusă în mâna pastorilor de către pastori, cartea La răscruce de drumuri. Și acum îmi amintesc de e-mailul lui PB care zicea că a fost păcălit de Valentin Dănăiață și a distribuit cartea pastorilor, deși fratele Vali a avut singura „vină" că i-a făcut o prefață magnifică. Douglass chiar a vrut să ajute biserica din România, s-a implicat în problemele despre care îi spuneam și încerca să găsească soluții. Întotdeauna avea o vorbă: „Curaj!" Sper să nu o uit niciodată, conștient că izvorul curajulor nu poate fi decât credința în evanghelie.

Citește La răscruce de drumuri, cartea care a adus tulburare celor care îi numesc pe aceștia disidenți și De ce așteaptă Isus? ,de Herbert Douglass.

„Poporul meu este nimicit din lipsă de cunoaştere (…)"

Osea 4:6, Fidela