Lăsând deoparte spiritul profeției − motivele și metodele

„Ultima mare înșelăciune a lui Satana va fi să facă fără efect mărturia Duhului lui Dumnezeu.”[1]

De la începutul marii lupte dintre bine și rău, Satana nu a fost niciodată atât de demascat, și niciodată planurile nu i-au fost atât de slăbite prin dezvăluire, așa cum se întâmplă prin mărturiile pe care Dumnezeu le-a oferit prin mesagerul Său ales – Ellen White. De aceea, nu avem nicio dificultate în a înțelege de ce dorește să distrugă influența acestor mărturii. Din moment ce îi este imposibil să le înlăture de pe pământ, așa cum ar dori, cel mai bun lucru pe care îl poate face este să lucreze pentru a le face fără influență. Această tactică este ceea ce ne-am aștepta de la Satana.

Dar de ce ar dori poporul advent – care datorează, practic, orice lucru bun ce există între ei influenței spiritului profeției – să înlăture mărturiile?

Există anumite motive generale pentru opoziția față de spiritul profeției care au fost prezente dintotdeauna, dar odată cu încercarea actuală de a schimba unele din doctrinele noastre de la adventism la calvinism, a fost adus la existență un motiv mult mai urgent și specific.

Motivele generale pentru opoziția față de spiritul profeției, care au fost dintotdeauna prezente, le-ar include pe acestea:

 Iubirea păcatului

„Oricum ar deghiza-o ei, adevărata cauză a îndoielii și scepticismului este în majoritatea cazurilor iubirea păcatului.”[2]

Această afirmație este atât de clară încât nu este nevoie de niciun comentariu, dar nu ar trebui să trecem de ea atât de ușor. Ea merită câteva lecturări atente și profunde, într-un spirit de rugăciune smerită.

Neplăcerea de a fi corectat sau mustrat

Fie că este corectarea unei opinii eronate sau mustrarea unui păcat fățiș ori ascuns, acest fel de mărturie este dificil, pentru unii, de acceptat. Se pare că ei nu sunt capabili să recunoască mărturia drept o lucrare a iubirii, intenționată să aibă o influență mântuitoare asupra lor și să-i pregătească mai bine pentru revenirea Domnului. În schimb, ei consideră mustrarea sau corecția drept un atac al unui inamic care cere o atitudine defensivă.

„Mărturiile Spiritului Său îți atrag atenția la Scripturi, scot în evidență defectele tale de caracter și îți mustră păcatele; de aceea nu le dai ascultare. Și pentru a justifica comportarea ta firească, iubitoare de plăceri, începi să te îndoiești dacă mărturiile sunt de la Dumnezeu.”[3]

Mândria intelectului

Se pare că educația înaltă poate contribui la o tendință de a neglija sau respinge mărturiile. Aparent, încrederea în propria opinie este înclinată să crească odată cu procesul educativ. Cu cât gradul academic al cuiva este mai înalt, cu atât pare mai dificil pentru unii să accepte sfaturi sau corectări de la umilul mesager al Domnului.

Am fost profund nedumerit când un teolog adventist de ziua a șaptea respectat, care a fost cândva vehement în susținerea spiritului profeției, a început dintr-odată să facă public afirmația: „Nu trebuie să o lăsăm pe Ellen White să aibă drept de veto asupra Scripturilor.” Am aflat, la un moment dat, că acceptase ca adevăr doctrina calvinistă falsă că este imposibil pentru un creștin să trăiască fără să păcătuiască. La început a încercat să susțină că Ellen White era de acord cu această doctrină calvinistă, dar când a fost confruntat cu dovezi masive care arătau că, de fapt, o respingea, a fost nevoit să facă o alegere. Fie trebuia să admită că el greșea, fie să ia poziția că Ellen White greșea. De atunci înainte a început să predice și să învețe că nu trebuie să o lăsăm pe Ellen White să aibă drept de veto asupra Scripturilor. Ellen White, desigur, nu a dat un veto față de Scripturi. Ea a dat un veto cu privire la o interpretare calvinistă eronată.

Cât de bine ar fi fost pentru propriul său suflet și pentru sufletele altora dacă acest teolog ar fi dorit să accepte sfatul inspirat și să-și corecteze gândirea, decât să se așeze în poziția de a submina încrederea în spiritul profeției.

Mândria poziției

Există un proverb antic despre faptul că „puterea corupe, și puterea absolută corupe în mod absolut”. Cei care sunt în poziții înalte de putere și autoritate sunt într-un pericol constant în acest punct. Satana este totdeauna gata să le sugereze substituirea autorității poziției în locul autorității Cuvântului lui Dumnezeu, și să-i măgulească cu gândul că opiniile lor înțelepte cu privire la metodele lucrării lui Dumnezeu nu trebuie comparate cu sfaturile inspirate. Cu toate acestea, am fost avertizați:

„Oamenii nu se pot îndepărta de sfatul lui Dumnezeu și să păstreze totuși calmul și înțelepciunea care le vor permite să acționeze cu dreptate și discreție. Nu există nebunie atât de primejdioasă, atât de lipsită de speranță, ca aceea de a urma înțelepciunea omenească, necălăuzită de înțelepciunea lui Dumnezeu.”[4]

Ispita avantajului lumesc

Această problemă luată în considerare poate să fie cea mai subtilă, deoarece poate apărea camuflată drept un avantaj pentru biserică. De exemplu, am fost sfătuiți să păstrăm instituțiile noastre medicale la dimensiuni mici și să punem accent puternic pe educația sanitară precum și pe influența spirituală pentru pacienți. Dar, când înlocuirea sanatoriilor cu instituții mai mari de terapie intensivă a adus o creștere bruscă în patronaj și suport financiar, ne-am măgulit pe noi înșine că am fost mai înțelepți decât sfatul inspirat și am făcut alegerea mai bună. Dar nu va fi mult până când va fi necesar să reflectăm asupra semnificației acestui avertisment:

„Dacă vom plănui conform cu propriile noastre idei, Domnul ne va lăsa pradă propriilor noastre greșeli.”[5]

Cele de mai sus sunt exemple, și nu o listă completă, a tipurilor de motive, care au fost dintotdeauna printre noi, pentru a respinge mărturiile sau pentru a le face fără influență. Acestea au produs opoziție sporadică și intermitentă față de spiritul profeției. Dar ele sunt nimic în comparație cu opoziția bine organizată care este întâlnită acum, dezvoltându-se din încercarea de a schimba teologia noastră.

Această încercare de a schimba teologia noastră de la adventism la calvinism a produs o opoziție față de mărturii care depășește cu mult orice am experimentat până acum, și poate foarte bine să fie o dovadă că ne apropiem de sfârșitul timpului. Există așa o grabă legată de ea care ar putea fi născută din realizarea faptului că doctrinele calvinismului și ale spiritului profeției sunt atât de incompatibile încât ele nu pot coexista prea mult în aceeași biserică. Una sau cealaltă trebuie să plece.

Problema cu spiritul profeției, din perspectiva celor care promovează calvinismul printre noi, este că susține ferm drept adevăr toate acele doctrine pe care ei doresc să le respingă drept erori. Mărturiile afirmă integritatea fiecărei scânduri din platforma adevărului, ce a fost însemnată pentru distrugere.

Nu numai că această afirmație este adevărată, dar întrucât adevărurile teologice sunt toate legate strâns unele de altele, există și alte aspecte în care conflictul dintre doctrinele calviniste și mărturii devine din ce în ce mai evident. Când comparăm doctrinele calviniste ale nelegiuirii prin prezumție cu spiritul profeției, găsim un dezacord puternic în fiecare detaliu.

Calviniștii spun că natura umană este atât de coruptă încât niciodată nu se poate recupera sau să fie restaurată atâta timp cât durează această viață. Mesagerul lui Dumnezeu, Ellen White, mărturisește că deși natura umană este într-adevăr căzută, cu toate acestea, prin harul și puterea lui Dumnezeu, poate fi schimbată în această viață, supusă, transformată, făcută demnă, blândă, elevată, consacrată, restaurată la puritatea originală, reînfrumusețată, înnobilată, reconstruită din ruinele ei, adusă sub controlul lui Hristos, asimilată cu caracterul lui Hristos, unită cu natura divină, și adusă la desăvârșirea caracterului lui Hristos.[6]

Calviniștii spun că întrucât creștinii nu se pot opri din a păcătui, suntem salvați doar prin îndreptățire (iertare), și că sfințirea este frumoasă, dar nu este necesară pentru salvare. Ellen White declară că îndreptățirea care nu produce sfințirea se dovedește astfel a fi o falsă îndreptățire ce nu poate salva pe nimeni.

Calviniștii spun că iertarea lui Dumnezeu este un act obiectiv (forensic) care realizează ceva pentru noi, dar nu realizează nimic în noi. Ellen White insistă că iertarea lui Dumnezeu include o împărtășire a puterii care ne face în stare să ne ridicăm deasupra ispitelor și să trăim o viață victorioasă.[7]

Calviniștii învață că „odată mântuit, pentru totdeauna mântuit” (uneori chiar în timp ce neagă că învață acest lucru); Ellen White ne avertizează că această falsă prezumție oferă în mod egal și un fals sentiment al siguranței.

Calviniștii argumentează că Hristos va schimba caracterele noastre la revenirea Sa. Ellen White neagă acest lucru cu mare emfază. În prezent suntem conștienți de 48 de avertizări împotriva acestei erori. Iată un exemplu:

„Când Hristos va veni, trupurile noastre decăzute vor fi schimbate, și făcute asemenea trupului Său glorificat, dar caracterul decăzut nu va fi sfințit atunci. Transformarea caracterului trebuie să aibă loc înainte de venirea Lui.”[8]

Am putea să continuăm, dar probabil că acest singur citat este suficient pentru a demonstra de ce aceia care încearcă să ne conducă în erorile teologice ale calvinismului consideră mărturiile lui Ellen White drept cel mai mare obstacol. Din acest motiv ei cooperează, cu voie sau fără voie, cu tentativele lui Satana de a face mărturiile fără influență. Este evident că cei care cred și prețuiesc sfaturile pe care Dumnezeu le-a dat poporului Său prin mesagerul Său ales nu vor îmbrățișa niciodată doctrinele false ale calvinismului.

„Satana va lucra în mod ingenios, pe diferite căi și prin diferite mijloace, pentru a zdruncina încrederea rămășiței poporului lui Dumnezeu în mărturia adevărată.”[9]

Motivul pentru această zdruncinare a încrederii în mărturii este clar. Să luăm acum în considerare metodele care sunt folosite.

Afirmația că trebuie să alegem între Ellen White și Biblie

Niciun scriitor dintre noi nu a demonstrat o atât de mare familiaritate cu Scripturile așa cum este observată în scrierile lui Ellen White. Niciun alt scriitor nu le-a folosit atât de abundent. Într-un test aleatoriu, am luat pagina de mijloc a seriei Marea luptă. Am numărat cincizeci de pagini înainte și cincizeci de pagini după această pagină de mijloc. În această sută de pagini pe care am selectat-o pentru examinare, am găsit 220 de citări din Scripturi, și în plus alte câteva citări fără referință. Ea a trăit literalmente cu Biblia. De fapt, nouă nu ni se cere să alegem între Ellen White și Biblie. Ci ni se cere să alegem între Ellen White și o interpretare calvinistă falsă a Bibliei.

Afimația că Ellen White nu a fost teolog

Prin ce standard de măsurare s-a ajuns la această concluzie? Cu siguranță nu prin lucrarea ei. Ea a scris 25.000.000 de cuvinte, de departe depășindu-l chiar și pe faimosul și prolificul Karl Barth. Și cu siguranță nu doar prin aspectul subiectului ei. Practic, tot ce a scris a fost fie afirmarea unui principiu teologic, fie o aplicare etică a unui principiu teologic, ambele fiind aspecte potrivite de studiu pentru teologi.

În orice caz, este necesar ca profeții să fie teologi? În conformitate cu Scripturile, nu. Acolo descoperim că Dumnezeu a ales bărbați și femei de pe cărări diferite ale vieții și din diferite etape ale vieții, pentru a fi mesagerii Săi speciali. Alegerea lui Dumnezeu este cea care îi pune pe profeți într-o categorie a lor înșiși.

Trebuie să ne amintim că teologul este un produs omenesc de la început până la final. Oamenii le oferă teologilor educația lor. Oamenii le oferă teologilor diplome. Și oamenii le oferă acestora poziții în universități unde ei predau și scriu. Nu este același lucru în cazul profeților. Dumnezeu îi alege pe fiecare dintre ei în mod personal și individual. Alegerile Lui au inclus un tânăr ca Samuel, și o doamnă în vârstă precum Ana, un fermier ca Amos și un pescar precum Petru; un poet ca Isaia și un soldat precum Moise, și așa mai departe. Oamenii nu sunt chemați să aleagă, să desemneze, să aprobe sau să dezaprobe. Ei sunt îndemnați, în mod simplu, să asculte sau să sufere consecințele. Noi nu am ascultat așa cum ar fi trebuit, și începem să simțim consecințele.

Afirmația că Ellen White nu vorbește cu autoritate cu privire la subiectul ____________ (completați spațiul liber)

Când am fost student la Colegiul Walla Walla, erau anumiți teologi din departamentul de religie care predau că un profet are autoritate doar în „propria linie”. S-a spus că ceea ce Ellen White a scris cu privire la teologie a fost inspirat și autoritativ, dar ceea ce a scris cu despre viețuirea sănătoasă nu a fost. În cele din urmă, s-a aflat că unul din acești teologi deținea o fermă de porci în Vestul Mijlociu.

Ani mai târziu, ca student la seminar, am ascultat un profesor de teologie explicând că Ellen White nu a avut nicio autoritate în teologie, ci mai degrabă în etică. Cu toate acestea, etica pe care profesorul o explica era că scrierile ei nu ar trebui folosite pentru aplicații etice, ci doar ca devoțiune personală. Un alt profesor argumenta că inspirația ei nu se aplică istoriei bisericii.

Astfel, evaziunea merge de jur împrejur, și nimeni nu știe unde se va opri. Descoperim din Scripturi că niciuna dintre aceste pretenții nu este adevărată. Creatorul universului trimite sfat acolo unde este nevoie de sfat, iar mesagerii Săi trebuie să transmită cu credincioșie ceea ce li s-a arătat. Nu stă în sfera omului să pună limite sau să prescrie delimitări. Omul nu-i poate spune Creatorului său asupra căror subiecte Îi este permis să trimită mesaje prin profeții Săi, și asupra căror subiecte El nu ar trebui să facă asta.

Afirmația că Ellen White nu trebuie să interpreteze Scriptura pentru noi. (Este în regulă, totuși, să-l lăsăm pe Calvin și Luther să interpreteze Scriptura pentru noi.)

Este o diferență între o interpretare a Scripturii (care ne zice ce înseamnă un text biblic, nu ce spune el), și o indicare pentru noi a ce spun de fapt Scripturile, lucruri pe care ar fi trebuit să le fi recunoscut, dar nu am făcut-o. La fel cum arătarea unei constelații din cer nu așază stelele la locul lor, tot așa arătarea unui adevăr nu stabilește o interpretare asupra Scripturii. Pur și simplu ne ajută să vedem ce fusese acolo tot timpul.

Trebuie să fim dispuși să admitem că în timpul nostru acest fel de ajutor în înțelegerea Scripturilor este de mare necesitate. A existat o perioadă, în Evul Mediu, când biserica a stat între Biblie și oameni, interpretându-le Scripturile. Reformatorii au înlăturat biserica de la poziția ei dintre Biblie și oameni și l-a pus pe Duhul Sfânt în locul ei. Aceștia au fost optimist de încrezători în călăuzirea Spiritului care îi va aduce, în cele din urmă, pe toți creștinii la o înțelegere potrivită și unită a Cuvântului lui Dumnezeu.

Dar evident că acest rezultat dorit nu s-a întâmplat. Astăzi sunt mult mai multe interpretări ale Scripturilor decât au fost pe vremea reformatorilor. Unde este problema? La Scripturi? Nu. La Duhul Sfânt? Nu. La oameni? Da, nu poate exista nicio altă concluzie. Problema este cu siguranță la noi.

Așadar, Dumnezeu în infinita Sa dragoste și milă a trimis un mesager special care să ne ajute. Prin a lucra asupra Scripturilor? Nu. Scripturile nu au nevoie de îmbunătățire. Prin a lucra asupra Duhului Sfânt? Nu. Duhul Sfânt nu are nevoie de îmbunătățire. Prin a lucra asupra noastră? Da. La noi este loc de îmbunătățiri, mult loc. Din nefericire suntem înceți în a înțelege ceea ce spun Scripturile, și suntem înclinați spre a plasa o interpretare greșită cu privire la ce citim. Fiecare dintre noi, educat și needucat, laic și teolog, se află în nevoia de ajutor datorită facultăților slăbite ale percepției noastre.

Dumnezeu ne-a iubit suficient de mult încât ne-a trimis ajutor. Facem bine dacă-l disprețuim? Facem bine să ne sprijinim pe propria demnitate și să ne asumăm atitudinea îngâmfată că, dacă Dumnezeu vrea să comunice cu noi, El ar trebui să o facă personal și nu printr-un mesager ales? Dumnezeu are motivele Sale pentru a nu ne trimite multe mesaje personal. Nu mulți dintre noi se pot descurca cu o astfel de binecuvântare fără să ne facă să devenim periculos de exaltați, încrezători în sine sau chiar mândri spiritual. Din dragoste și milă pentru noi, folosește Dumnezeu profeții.

Afirmația că noi trebuie să ne dăm seama ce porțiuni din scrierile lui Ellen White sunt inspirate și ce porțiuni nu sunt inspirate

Această judecată nu este numai interzisă de Domnul, ci este o pierdere enormă de timp și energie. După ce am făcut cercetări amănunțite în scrierile lui Ellen White, am ajuns la concluzia echilibrată și matură că nu s-ar putea produce niciun rău nimănui care a luat fiecare cuvânt pe care l-a scris sau rostit vreo-dată ca inspirat. (Ea, desigur, nu face o astfel de afirmație.) Dar Ellen White, pur și simplu, nu a fost o persoană rea și nimic din ceea ce a scris sau spus vreodată nu ar putea fi un pericol pentru mântuirea cuiva.

Dar am face bine să luăm în considerare avertismentele care ne-au fost trimise pe acest subiect. Este clar că atunci când Dumnezeu trimite mesaje către poporul Său printr-un mesager ales, El nu dorește nicio interferență de la nicio persoană și nicio încercare de a controla sau manipula aceste mesaje.

„Îndrumătorul meu mi-a spus: «Spune acestor oameni că Dumnezeu nu le-a atribuit lucrarea de a măsura, clasifica, și defini caracterul mărturiilor. Cei care încearcă acest lucru vor greși cu siguranță în concluziile lor.»”[10]

Din Mărturii, vol. 5, pag. 691, vine următorul sfat:

„Și acum, fraților, vă implor să nu vă așezați între mine și popor și să îndepărtați astfel lumina pe care Dumnezeu a dorit să le-o trimită. Să nu cumva, prin critica voastră, să dați la o parte toată tăria, toate punctele în discuție și puterea din mărturii. Să nu considerați că le puteți diseca pentru a se potrivi propriilor voastre idei, pretinzând că Dumnezeu v-a dat capacitatea de a face deosebire între ceea ce este lumină din cer și ceea ce este doar expresia înțelepciunii omenești. Dacă mărturiile nu vorbesc în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu, atunci respingeți-le. Hristos și Belial nu pot fi uniți. De dragul lui Hristos, nu aduceți confuzie în mintea oamenilor prin sofisticăriile omenești și scepticism, făcând astfel fără efect lucrarea pe care Domnul dorește să o îndeplinească. Din cauza lipsei voastre de discernământ spiritual, nu faceți din această lucrare a lui Dumnezeu o piatră de poticnire, de care mulți vor fi făcuți să se poticnească și să cadă, «să fie prinși în cursă și luați».”[11]

Afirmația că scrierile lui Ellen White ar trebui folosite doar în scop devoțional

Având în vedere avertismentele pe care tocmai le-am citit, ar trebui să ne retragem imediat din orice încercare a ființelor umane de a-și asuma controlul asupra spiritului profeției, de a ne spune cum să-l folosim sau de a sta între profet și oameni. Dacă scrierile ei trebuiau folosite doar în scopuri devoționale, de ce nu ne-a spus acest lucru? De ce a publicat milioane de cuvinte care tratează adevărurile biblice? Și dacă afirmațiile ei despre adevărurile Bibliei nu sunt demne de încredere, de ce ar trebui folosite în devoțiune?

Acest argument seamănă foarte mult cu poziția pe care o iau cei care spun că Hristos nu a fost Fiul lui Dumnezeu, ci a fost un om mare și bun. Hristos a afirmat cu tărie că El era Fiul lui Dumnezeu pe pământ. Oamenii mari și buni suferă de astfel de amăgiri și încearcă să ne înșele?

Afirmația că Ellen White se contrazice

Această afirmație este un rezultat direct al tipului de lucrare desfășurată în cartea Questions On Doctrine. Oamenii plasează o interpretare asupra scrierilor lui Ellen White, spunându-ne ce înseamnă scrierile ei, dar nu ceea ce spune ea. Atunci când interpretarea lor este în contradicție cu alte afirmații ale lui Ellen White, în loc să admită că interpretările lor sunt greșite, ei propun că ea se contrazice. Dumnezeul adevărului și al dreptății nu este înșelat de acest subterfugiu și nici noi nu trebuie să fim. Contradicțiile sunt opera celor care o interpretează, nu opera lui Ellen White. Ca o ființă umană să poată scrie în mod continuu pe o perioadă de șaizeci de ani, până la 25.000.000 de cuvinte, fără a inversa opiniile sau a se abate în auto-contradicții este un miracol în el însuși.

Afirmația că am depășit spiritul profeției și nu mai avem nevoie de el

Oricât de ciudat ar părea, acest argument este încărunțit de vreme. A fost folosit chiar în timp ce Ellen White era în viață. La un moment dat ea a zis că anumiți membrii ai bisericii spuneau: „Fratele Smith, fratele Butler, fratele Canright, (…) nu se mai raportează la mărturii așa cum o făceau mai demult, dar consideră lucrarea și influența sorei White ca un aspect ce ține de trecut. Noi am depășit nevoia mărturiilor.” Legat de această situație Ellen White a spus: „Această afirmație este ceea ce întâlnesc peste tot”.[12]

Dimpotrivă, mărturia Domnului pentru noi se găsește în Solii Alese:

„Timpul și încercările nu au anulat învățăturile date, ci, de-a lungul anilor de suferință și jertfire de sine, au consolidat adevărul mărturiei date. Învățătura care a fost dată în primele zile ale vestirii soliei trebuie să fie susținută ca fiind o învățătură sigur de urmat pentru aceste zile ale încheierii vestirii ei.”[13]

Afirmația că Spiritul Profeției a fost scris pentru o perioadă diferită de timp

Sfaturile lui Dumnezeu, fie că sunt scrise în Biblie sau în spiritul profeției, nu sunt scrise pentru un anumit timp. Sunt scrise pentru anumite condiții. Când există condițiile, se aplică sfatul. Nu contează ce timp este, fie la ceas, fie la calendar. Uneori se întâmplă ca în limbajul comun cuvântul „timp” să fie folosit ca sinonim pentru cuvântul „condiții”. Ellen White face acest lucru ocazional. Dar dacă acest argument va fi folosit ca un mijloc pentru a justifica respingerea sfaturilor ei, va trebui să fim mai exacți în utilizarea cuvintelor noastre și în determinarea naturii sfaturilor sale. Vom descoperi rapid că majoritatea sfaturilor ei se ocupă de chestiuni care sunt atemporale, principii eterne ale adevărului și neprihănirii, care nu se pot schimba niciodată.

Afirmația că acele mărturii precum sfaturile împotriva deținerii de biciclete din anii 1890 dovedesc că scrierile ei sunt depășite de timp

Această afirmație este cu siguranță o gândire superficială și limitată. Dacă Ellen White ar fi în viață astăzi și dacă achiziționarea și întreținerea unei biciclete ar necesita aceeași porțiune dintr-un salariu mediu anual la fel cum era în anii 1890, am putea fi siguri că ea ne va da același sfat pe care l-a oferit și acelei generații. Diferența dintre beneficiile practice și cheltuieli ar fi motivul ei și acesta ar fi încă valabil.

Afirmația că Ellen White a fost o plagiatoare

Să începem prin a nota că persoana care a lansat această acuzație împotriva lui Ellen White a petrecut o oră întreagă în biroul președintelui Uniunii de Conferințe, expunând cu atenție toate motivele pentru care el ar trebui să fie pus în președinția unei Conferințe locale din acea Uniune. (Președintele Uniunii mi-a spus el însuși aceasta.) Ne amintim de un căutător de poziții de birou dezamăgit anterior, care s-a răzbunat atacând-o pe Ellen White – fratele D. M. Canright.

Această acuzație are atât dimensiuni morale și etice, precum și dimensiuni legale. În legătura cu etica și moralitatea, întrebăm: Ce crede Dumnezeu despre copierea adevărului?

S-ar putea să găsim răspunsul prin ascultarea opiniei specialiștilor Noului Testament că 95 la sută din cartea lui Marcu a fost copiată în Matei și Luca; prin compararea cărții Iuda cu 2 Petru, capitolul doi; și prin compararea cărților Regi cu Cronici. De asemenea, putem observa că folosirea cuvântului ebraic „toledot” din cartea Genezei, unde este tradus „generații”, indică faptul că Moise avea anumite materiale redactate înaintea lui în timp ce scria. Vezi Geneza 2:4, 5:1, 6:9, 10:1, 11:0, 11:27 etc.

Se pare că Dumnezeu, care este autorul și proprietarul întregului adevăr, nu subscrie la ideea că atunci când o ființă umană a declarat un adevăr, acesta îl deține și nicio altă ființă umană nu poate afirma același adevăr decât dacă acordă creditul cuvenit celui care l-a spus mai întâi sau găsește un alt mod de a îl formula.

În ceea ce privește legile omului, la fel ca toate legile create de om, acestea pot fi schimbate. S-a dovedit că Ellen White a scris în armonie cu legile și obiceiurile literare ale vremii sale. Trebuie să ne amintim că legile oamenilor nu sunt destinate să protejeze ideile unui scriitor, ci mai degrabă portofelul lui. Problema nu este soluționată prin acordarea creditului. Dacă scrii o carte în care citezi un alt scriitor atât de liber, încât oamenii încep să cumpere cartea ta în locul cărții lui, poți fi dat în judecată, chiar dacă ai acordat credit complet pentru fiecare citat. De vreme ce Ellen White a publicat recomandări ca adventiștii să cumpere anumite cărți din care a citat, cu greu poate fi acuzată că ar răni buzunarul cuiva.

În cele din urmă, inspirația pe care Dumnezeu a dat-o profeților Săi implică supraveghere, precum și revelație. Lucrurile omise din scrierile lor oferă tot atât de multe dovezi ale călăuzirii Duhului precum și cele incluse de ei. Cum a putut Moise, care a fost instruit în cunoștința Egiptenilor, să excludă din legile sale ale sănătății, toate ideile superstițioase absurde ale Egiptului? Și cum a putut Ellen White să excludă din principiile ei ale sănătății toată prostia și ignoranța medicală ale timpului ei? Această întrebare este pusă de Dr. Clive McCay, fost profesor de nutriție la Universitatea Cornell:

„Conceptul ei de bază despre relația dintre dietă și sănătate au fost confirmate la un nivel neobișnuit de către progresul deceniilor trecute. Cineva ar putea să încerce să explice acest fapt remarcabil spunând: «Doamna White pur și simplu a împrumutat ideile ei de la alții.» Dar cum ar fi putut ea să știe ce idei să împrumute și pe care să le respingă din secolul nouăsprezece? Ar fi trebuit să fie cea mai uimitoare persoană, având cunoștințe ce depășesc timpul ei, în așa fel încât să facă acest lucru cu succes!”[14]

Afimația că toate compilațiile neautorizate din scrierile lui Ellen White ar trebui aruncate la coșul de gunoi (al computerului?)

Această afirmație ne uimește. Cine oferă autorizația? Și de ce sunt compilațiile atât de amenințătoare? Nu am auzit pe cineva să se plângă de compilațiile din scrierile lui Luther sau Calvin. Compilațiile de diferite feluri sunt parte a experienței noastre de viață și ne pot scuti de mult consum de timp și energie. Afirmația despre natura umană a lui Hristos din Questions on Doctrine este o mare compilație de citate din Ellen White, extrem de greșit folosite. Nu am auzit până acum niciun calvinist să se plângă despre aceasta, și nici despre trimiterea la coșul de gunoi.

Noi credem că, dacă o persoană are doar cunoștințe de lucru fundamentale despre spiritul profeției, acea persoană nu va avea dificultăți cu compilațiile. Câteva minute petrecute pentru o examinare vor fi suficiente pentru a determina dacă a fost încălcat contextul sau dacă citatele au fost utilizate în mod necorespunzător. Nu este necesar să arunci iritat copilul împreună cu apă din baie prin condamnarea compilațiilor. La urma urmei, un studiu biblic este o compilație „neautorizată”.

„Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele, rău, care spun că întunericul este lumină, şi lumina, întuneric (…).” Isaia 5:20

Sunt mărturiile bune sau sunt rele? Care a fost influența spiritului profeției asupra bisericii, asupra instituțiilor sale și asupra membrilor ei? Fie că ne uităm la imaginea de ansamblu, fie că ne concentrăm atenția asupra detaliilor unei vieți individuale, găsim același răspuns la întrebarea noastră. Mărturiile Duhului lui Dumnezeu aduc binele, nu răul. Binecuvântările vin în urma ascultării sfaturilor lor. Tragediile vin în urma necredinței.

Am văzut tristele experiențe ale unuia precum Canright, Conradi, Kellogg și Ford. La aproximativ o oră de condus de la Brisbane, Australia, este un restaurant spațios cu un magazin de suveniruri și alte atracții turistice pe o mare plantație de avocado. Semnul din față indică faptul că restaurantul este deschis șapte zile pe săptămână. Meniurile din restaurant oferă o varietate de mâncăruri, inclusiv necurate. Unii din ospătari și ospătărițe, ni se spune, sunt rude apropiate ale proprietarului - Robert Brinsmead. Să vizitezi locul acesta înseamnă să pleci cu o tristețe de nespus.

Primim semnale că trebuie să ne pregătim mintea pentru prăbușirea iminentă a sistemelor noastre de sănătate adventistă și că ar putea fi necesar ca cele doisprezece colegii ale noastre din America de Nord să fie reduse la jumătate din acest număr sau mai puțin. Unele academii se închid deja.

„Nu este niciun leac alinător în Galaad? Nu este niciun doctor acolo? Pentru ce nu se face, dar, vindecarea fiicei poporului meu?” Ieremia 8:22

Există leac alinător în Galaad, o influență vindecătoare, trimisă de la Medicul divin, mărturiile Duhului Sfânt al lui Dumnezeu pentru poporul rămășiței. Unii le vor accepta și vor fi vindecați; alții nu. Care va fi sfârșitul nostru? Dumnezeu ne-a dat toate darurile posibile, în așa fel încât să fim printre cei care vor sta într-o zi pe marea de sticlă. Să hotărâm astăzi dacă vom accepta darurile Sale prețioase, oferite din dragoste, care includ spiritul profeției, și să împărtășim aceste daruri cu alții.

Note de subsol:

[1] Ellen White, Solii Alese, vol. 2, pag. 43.

[2] Idem, Calea către Hristos, pag. 111.

[3] Idem, Mărturii, vol. 5, pag. 234.

[4] Ellen White, Patriarhi și Profeți, pag. 658.

[5] Ellen White, Hristos, Lumina lumii, pag. 369.

[6] Vezi Tell of His Power, pag. 198 -203.

[7] Vezi Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pag. 114.

[8] Ellen White, Review and Herald, 1 septembrie 1885.

[9] Idem, Solii Alese, vol. 1, pag. 18.

[10] Ellen White, Solii Alese, vol. 1, pag 19.

[11] Idem, Mărturii, vol. 5, pag. 691.

[12] Idem, Materialele 1888, pag. 684.

[13] Idem, Solii Alese, vol. 1, pag. 15.

[14] Clive McCay, Ph.D., A Nutrition Authority Discusses Mrs. E.G. White. Retipărire a trei articole apărute în Review and Herald, 12, 19, 26 februarie 1959.

Aplicație smartphone

Aplicație 1888 Minneapolis

Podcast

Comentarii recente

Politica pentru comentarii

  1. Paul Bucur: Cei care au pus semnul de egalitate între…

    a comentat la: Pledoarie pentru teologia ultimei generații – ii. Natura păcatului

  2. Dan Marius: Dacă oamenii ajung păcătoşi prin alegere înseamnă că…

    a comentat la: Pledoarie pentru teologia ultimei generații – ii. Natura păcatului

  3. Gaby Zaharia: Acum valdenzii se aduna dumineca, deci se pot…

    a comentat la: Francisc, primul papă care vizitează o biserică valdenză

Distribuie