Omul din Romani 7

Omul din Romani 7

Să revizuim versetele în discuție:

„Știm, în adevăr, că Legea este duhovnicească; dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului. Căci nu știu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc. Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este buna. Și atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine. Știu, în adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voința să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! Și dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine. Găsesc, dar, în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. Fiindcă, după omul dinăuntru, îmi place Legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele mele o altă lege care se luptă împotriva legii primite de mintea mea și mă ține rob legii păcatului care este în mădularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte…? Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel, dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească slujesc legii păcatului. Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului.” (Rom. 7:14-8:1)

Este destul de evident că omul descris în Romani 7 se află într-o robie spirituală totală, pe când primul verset din capitolul 8 descrie o schimbare completă a condiției sale.

În Romani 7 nu există nicio biruință, niciun fel de progres. Dacă aceste versete ar descrie pe cineva care experimentează o tendință ascendentă generală în viața sa spirituală, o tendință marcată totuși de înfrângeri ocazionale și recidive, s-ar putea susține că acest om era un creștin convertit. Dar Romani 7:14-25 nu conține nimic altceva decât înfrângere, doar robie. Aceasta nu este viața unui creștin autentic.

Unii vor arăta către versetele în care Pavel recunoaște că legea este duhovnicească (versetul 14), mărturisește că legea este bună (versetul 16) și îi place legea lui Dumnezeu (versetul 22). Mulți oameni susțin că doar un creștin convertit ar putea spune aceste lucruri. Dar Saul din Tars, ca și fariseu, cu siguranță a crezut că legea este sfântă, dreaptă și bună. Evreii devotați și musulmanii din ziua de astăzi ar spune același lucru. Milioane de oameni din zilele noastre știu că legea lui Dumnezeu este bună și că ar trebui s-o țină, dar pentru că nu-L au pe Isus, le lipsește puterea de a face asta. Cât de mulți fumători știu că n-ar trebui să mai fumeze, cât de mulți oameni dependenți de droguri, sex și alte adicții știu că ar trebui să renunțe, dar le lipsește puterea de-a o face deoarece nu-L cunosc pe Dumnezeu?

Este nevoie să ne amintim ce fel de persoană era apostolul Pavel înainte de a se converti. În timp ce se considera fără prihană conform îndreptățirii fariseice (Filipeni 3:4-6), conștiința lui îi spunea contrariul. De aceea Isus i-a spus pe drumul spre Damasc, „Ți-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un țepuș.” (Fapte 9:5)

Trebuie să ne alegem cu grijă cuvintele când spunem că omul din Romani 7 nu este convertit. El nu este o persoană neconvertită care iubește păcatul și nu simte nicio nevoie. Dimpotrivă, el este o persoană neconvertită aflată sub condamnarea nevoii sale, exact ceea ce Pavel, sau Saul, a fost înainte de convertirea sa. După cum am menționat mai sus, putem să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru că Pavel nu se oprește la sfârșitul capitolului 7 din Romani. El continuă cu capitolul 8, și prin aceasta, clarifică faptul că robia sa de odinioară a fost înlocuită cu libertate și biruință:

„Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, legea Duhului de viață în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului și a morții. În adevar, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământești umblă după lucrurile firii pământești; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului. Și umblarea după lucrurile firii pământești este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viață si pace. Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună. Deci cei ce sunt pământești nu pot să placă lui Dumnezeu. Voi însă nu mai sunteți pământești, ci duhovnicești, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. Dacă trăiți după îndemnurile ei, veți muri; dar dacă, prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trai.” (Rom. 8:1-2,5-9,13).

Observați că firea pământească și umblarea după lucrurile firii pământești, care se află în control în Romani 7, sunt  sub controlul Duhului Sfânt în Romani 8.

În capitolul 7, Pavel se descrie ca fiind „pământesc, vândut rob păcatului” (versetul 14). În capitolul 8, el susține că umblarea după lucrurile firii pământești nu se poate supune Legii lui Dumnezeu (versetul 7), pe când, în același timp, spune clar că pentru cei care trăiesc nu după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului, porunca Legii este împlinită în ei (versetul 4).  De vreme ce legea este în mod clar păzită în capitolul 8, firea pământească din capitolul 7 a fost în mod evident înlocuită cu spiritualitatea din capitolul 8. În Romani 7 Pavel este pământesc, incapabil să păzească Legea pe care o iubește. În Romani 8, în schimb, el a devenit duhovnicesc și este astfel capabil să împlinească porunca Legii (versetul 4).

Pavel este ținut rob legii păcatului și morții în Romani 7 (versetele 23-24). În Romani 8, el este „izbăvit de legea păcatului și a morții”  (versetul 2). În Romani 7 el este în mod clar supus firii pământești (versetele 17-18,20,23). În Romani 8 el declară că ” voi însă nu mai sunteți pământești, ci duhovnicești, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în adevăr în voi” (versetul 9). Iar în altă epistolă susține că acum, ca și creștin, se poartă aspru cu trupul său și îl ține în stăpânire (1 Cor. 9:27). În contrast cu Romani 7, unde Pavel spune că firea pământească „mă ține rob legii păcatului care este în mădularele mele” (versetul 23),  el scrie în altă parte despre necesitatea de a face orice gând rob ascultării de Hristos (2 Cor. 10:5).

Aceste două seturi de versete nu se pot aplica aceleași condiții spirituale, căci Isus a spus, „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni” (Matei 6:24). Fie vom fi ținuți robi firii pământești, fie robi ai lui Hristos.

Când comparăm Romani 7 și 8 cu Galateni 5, vedem din nou demonstrată acestă idee. Pavel declară în Galateni, într-un limbaj similar cu cel din Romani 7:

„Căci firea pământească poftește împotriva Duhului, și Duhul împotriva firii pământești: sunt lucruri potrivnice unele altora, așa că nu puteți face tot ce voiți.” (Gal. 5:17)

Însă chiar înainte de acest verset, el scrie: „Zic, dar: umblați cârmuiți de Duhul și nu împliniți poftele firii pământești” (versetul 16). Apoi, după ce descrie roadele firii pământești precum și pe cele ale Duhului (versetele 19-23), el spune:

„Cei ce sunt ai lui Hristos Isus și-au răstignit firea pământească împreună cu patimile și poftele ei” (versetul 24).

Încă o dată Pavel arată clar că robiei față de firea pământească – a nu fi capabil să faci lucrurile pe care ai vrea sa le faci – i se pune capăt prin apartenența la Hristos și prin împărtășirea și puterea Duhului Sfânt.

Articol de Kevin Paulson