Vicarius Filii Dei - partea a III-a

Descoperirea lui Helwig înregistrează pe paginile istoriei care a ajuns până la noi un moment de discontinuitate de peste un secol și jumătate conform unor cercetători. Spre exemplu, LeRoy Froom a declarat în cartea sa, The Prophetic Faith of Our Fathers, pagina 608: „Această evaluare a fost într-o stare latentă până în timpul revoluției franceze, când estimări bazate pe acesta și pe alte titluri ale papei au fost folosite de mulți.” Prezentarea făcută de Froom ar putea inocula, cel puțin în mintea unora, ideea că pe fondul repulsiei societății franceze față de religie și odată cu eliminarea papalității în 1798 oamenii făceau această asociere legată de Vicarius Filii Dei pe fondul resentimentelor față de religie și papalitate. În fapt, discontinuitatea descoperirii lui Helwig a fost mai scurtă cu cel puțin câțiva zeci de ani. La o analiză mai atentă a datelor existente se poate observa o revenire la ideea lui Helwig începând din 1751-1753, iar din 1793 urmează o avalanșă de materiale publicate de protestanți care tratează titlul pontifical Vicarius Filii Dei.

Totuși, deși am putea presupune o lipsă de informații și documente între 1630 și 1751, este de preferat să explicăm această discontinuitate. Necesitatea acestei explicații este derivată din faptul că este necesar 1) să înțelegem că utilizarea echivalării titlului pontifical Vicarius Filii Dei cu numărul 666 nu are legătură cu revoluția franceză și cu repulsia oamenilor față de papalitate și că 2) această asociere este rezultatul unei înțelegeri corecte a capitolului 13 din Apocalipsa.

Există trei explicații importante pentru această discontinuitate.

1) Publicațiile de atunci se făceau mult mai greu și în cantități mai mici decât astăzi. Numărul mic de copii ale cărții lui Helwig disponibile astăzi în bibliotecile lumii, ne arată că este posibil ca acestea să nu fi supraviețuit războiului de 30 de ani care începuse în 1618. La început războiul a fost între statele catolice și protestante în fragmentarea Sfântului Imperiu Roman, iar mai apoi a evoluat într-un conflict care a implicat o mare parte din marile puteri ale Europei. În acele vremuri obiceiul de a arde cărți în conflagrații religioase era ceva comun și luând în considerare caracterul devastator al războiului în Germania, dar nu numai, putem înțelege că cele mai multe cărți ale lui Helwig au fost o pradă pentru catolicii care doreau recâștigarea teritoriilor pierdute.

2) Al doilea motiv poate fi apreciat prin prisma faptului că Donația lui Constantin era considerată de protestanți un fals și de aceea ei nu s-au străduit să preia interpretarea lui Helwig care era bazată pe acel document.

3) Al treilea motiv poate fi văzut în faptul că la momentul descoperirii lui Helwig protestanții aveau deja o interpretare a pasajului din Apocalipsa 13 care vorbește despre numărul 666. Dacă îl luăm în considerare pe Luther aflăm că acesta credea că numărul 666 se referea la numărul anilor în care papalitatea va rezista. Este de la sine înțeles că lumea lutherană împărtășea această idee care era prezentă și la unii dintre calviniști.

Rana de moarte primită de fiară era un semn al timpurilor sfârșitului, iar odată cu acestea creștea înțelegerea cărții lui Daniel în lumina revelației din Apocalipsa. Descoperirea lui Helwig este cea mai bună descoperire făcută în legătură cu numărul numelui fiarei, 666. Toate explicațiile protestanților din trecut, precum și cele prezente, dovedesc o lipsă de înțelegere corectă a versetului 18 din Apocalipsa 13. Descoperirea lui Helwig ar fi putut ajuta protestantismul în vremurile tulburi al contra-reformei. Redescoperirea acestui adevăr începând din 1751-1753, urmată de avalanșa de materiale protestante de după 1790, pusă în fața modului în care astăzi lumea protestantă tratează acest subiect este un mare mister pentru noi. Și mai mare este misterul, când adventiștii refuză să mai asocieze titlul papal Vicarius Filii Dei cu numărul fiarei 666.