Breaking News

Raport final TOSC

Raport final TOSC

CONTEXTUALIZAREA – soluția comitetului de studiu a hirotonirii pentru a grăbi Revenirea:

TOSC-1Mai exact, problema arzătoare era aceea a hirotonirii femeii pentru slujba de pastor sau prezbiter în Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, discutată de un comitet format din 106 membri, majoritatea din Diviziunea Nord-Americană, dar și câte doi membri aparținând fiecăreia dintre cele 13 diviziuni ale bisericii mondiale. Au avut loc practic 4 întâlniri, prima în ianuarie 2013, iar ultima în iunie 2014, ocazie în care s-au și formulat declarațiile cu privire la calea de urmat (The Way Forward) și s-a luat votul final din partea membrilor comitetului de studiu. De asemenea, a fost pregătit un material publicat cu „binecuvântarea” Conferinței Generale, material care va fi supus discuției și probabil votului delegaților care vor fi adunați anul viitor la sesiunea plenară a Conferinței Generale.

Ce vor avea de votat acești delegați trimiși la întâlnire din tot câmpul mondial? Bănuiesc că nu fiecare punct din materialul de 130 de pagini, care cuprinde în prima lui parte multe considerații și lămuriri cu aspect general. Cred că ceea ce se va lua în discuție este partea de final a materialului, care se încheie cu un vot de angajament din partea comitetului care a studiat problema hirotonirii, precedat de luările de poziție din declarațiile privind „calea de urmat”. Premisele de la care pornesc primele două dintre cele trei luări de poziție par a fi demne de toată lauda:

  • de a rămâne credincioși Scripturilor,
  • de a păstra unitatea în biserică pe o bază biblică precum și
  • anticiparea plină de nerăbdare a revenirii în curând a Mântuitorului.

Promițător, nu? Mai ales că de multe ori concluziile greșite, fie ele teologice sau de altă natură, au la bază niște premise greșite. Iar dacă premisele sunt corecte, ne putem aștepta la concluzii corecte, nu-i așa? Haideți să vedem:

„Conștienți de înalta noastră chemare ca Adventiști de Ziua a Șaptea, anticipăm cu nerăbdare venirea în curând a Domnului nostru Isus Hristos. Noi credem plini de pasiune că «Dumnezeu va avea un popor pe pământ care să susțină Biblia și numai Biblia, ca măsură a tuturor învățăturilor și ca temelie a tuturor reformelor»”. – TOSC, raportul final, pagina 121. Deci, noi ca popor așteptător, suntem deplin dedicați principiului Biblia și numai Biblia, neacceptând nicio învățătură și nicio reformă care să nu își aibă temeiul în Sfânta Scriptură. Iar pentru adventistul de rând din multe țări, să participe la sfânta cină împărtășită de „sora pastor” și „sora prezbiter” ar reprezenta în multe cazuri chiar o reformă cu totul inedită în biserică. Prin urmare, dacă „reforma” privind acceptarea hirotonirii femeii are temei biblic trebuie acceptată ca atare, dacă nu, nu! Probabil că membrii acestui comitet de studiu al Scripturii, care așteaptă cu nerăbdare revenirea, au ales să studieze pe genunchi Scriptura, cerând în umilință și cu post iluminarea Duhului Sfânt, pentru a determina în mod clar ce învață Biblia cu privire la acest subiect. Sau, cel puțin, așa ar fi trebuit! Haideți să vedem materialul ceva mai departe:

„Diversitatea regională în practica hirotonirii femeilor va asigura că nicio entitate nu va fi obligată să facă acest lucru împotriva voinței circumscripției sale.”

Pentru a asigura aceasta comitetul a hotărât să propună ca:

„Fiecare entitate responsabilă cu chemarea pastorilor să fie autorizată să aleagă, fie să aibă doar bărbați ca pastori sau atât bărbați cât și femei. … ”

Uniunea [de conferințe] [] să fie împuternicită de către diviziunea de care aparține să aprobe sau nu hirotonirea atât a bărbaților cât și a femeilor ca slujitori ai evangheliei .”– TOSC, raport final, pagina 122.

Oare aceasta să fie unitatea pentru care S-a rugat Domnul Hristos, unitate a cărei realizare reprezintă starea în care El își va găsi poporul atunci când El va veni a doua oară (Efeseni 4:13)? Va lua El la cer o biserică formată din uniuni de conferințe autocefale, fiecare adaptată la contextul cultural în care se găsește, pentru a putea împlini în zona ei mai eficient mandatul de a proclama solia celui de-al treilea înger? Interesantă concluzie, mai ales dacă ținem cont de premisa de la care s-a pornit! Năucitoare chiar!

Care este însă concluzia cărții Tragedia veacurilor, din care materialul comitetului de studiu citează? Pornind de la aceeași premisă, că Dumnezeu va avea un popor pe pământ care să susțină Biblia și numai Biblia, ca măsură a tuturor învățăturilor și ca temelie a tuturor reformelor, cartea Tragedia veacurilor spune în continuare: „Părerile oamenilor învățați, deducțiile științei, crezurile sau hotărârile consiliilor ecleziastice, atât de numeroase și contradictorii, cum sunt și bisericile pe care ele le reprezintă, glasul majorității — nici una și nici toate acestea laolaltă nu trebuie privite ca dovadă pentru sau împotriva vreunui punct al credinței religioase. Înainte de a primi orice învățătură sau precept, trebuie să cerem un clar «Așa zice Domnul» în sprijinul ei.” (sublinieri adăugate)

Astăzi mai există ceva clar sau acel „Așa zice Domnul” diferă de la regiune la regiune și de la veac la veac? Îmi amintesc de cursul Institutului Mondial de Misiune (institut care aparține de Conferința Generală) ținut la Institutul Teologic Adventist de la Collonges în anul 2007, la care am participat și eu. Cuvântul cheie pe parcursul celor câteva săptămâni ale cursului a fost „contextualizare”. Cu privire la studiul Scripturii se învăța că istorisirile din Biblie sunt de fapt niște studii de caz. Se sugera că studentul Scripturii trebuie să înțeleagă contextul cultural în care se găsește pentru a ști cum să aplice învățăturile și situațiile din contextul cultural al Scripturii la situația în care se găsește el, și pentru a putea comunica mesajul ei (al Bibliei) într-un mod relevant din punct de vedere cultural. Așa că, ceea ce zice Domnul diferă de la caz la caz și de la timp la timp. Dacă hotărârile consiliilor ecleziastice au indicat cu ceva vreme în urmă că hirotonirea femeii nu are temei în Scriptură, acum, la vremuri noi, avem nevoie de interpretări noi. Iar aceste interpretări noi urmează să devină hotărâri aprobate prin votul delegaților adunați la sesiunea Conferinței Generale. Iar aceste hotărâri suntem învățați că trebuie să le privim și să le primim ca fiind glasul lui Dumnezeu pentru noi.

Deci, ce avertizare ne transmite de fapt cartea Tragedia veacurilor atunci când ne îndemna să luăm Biblia și numai Biblia, ca măsură a tuturor învățăturilor și ca temelie a tuturor reformelor?

„Satana încearcă încontinuu să atragă atenția la om, în locul lui Dumnezeu. El îi conduce pe oameni să privească la episcopi, la pastori, la profesori de teologie, ca îndrumători ai lor, în loc să cerceteze Scripturile pentru a-și cunoaște datoria. Atunci, stăpânind mințile acestor conducători, el poate influența mulțimile după voia lui.”

Tu, de cine alegi să asculți?

Raportul final al comitetului pentru studiul hirotonirii poate fi studiat în limba engleză aici sau în română aici.


Related Articles

O nouă eră în relațiile Evanghelice-Romano-Catolice

O delegație a Alianței Evanghelice Mondiale (World Evangelical Alliance – WEA) s-a întâlnit pe data de 6 noiembrie 2014 la

Ce faci tu aici Ilie?

Pe data de 8 octombrie 2014, cele mai importante denominațiuni ale Statelor Unite, au anunțat lansarea unei organizații multireligioase, Faith

Ce s-ar face Isus fără biserică?

În predica din ziua anului nou papa Francisc a declarat că Isus și mama Sa sunt inseparabili la fel ca