Breaking News

Sabatul săptămânal sau sabatul lunar, care este cel adevărat?

Sabatul săptămânal sau sabatul lunar, care este cel adevărat?

           Evreii, adventiștii și alte grupuri păzitoare ale Sabatului, păzesc Sabatul la fiecare șapte zile potrivit textelor din Geneza 1:1-2:3 și porunca a IV-a din Exodul 20:9-11. În ultimii ani, persoane din rândul evreilor mesianici și adventiștilor au început să promoveze teoria sabatului lunar.

Teoria Sabatului lunar

            Această teorie spune că păzirea Sabatului tradițional, în fiecare săptămână de vineri de la apusul soarelui până sâmbătă la apus, este o denaturare a sabatului biblic „original”, bazat pe ciclul lunar. După acest model, Sabatul cade întotdeauna în ziua a 8-a, a 15-a, a 22-a și a 29-a în fiecare lună. Acesta este motivul pentru care este numit sabat lunar.

            Din moment ce luna lunară este de 29 de zile și jumătate, fiecare lună are patru săptămâni cu șapte zile fiecare, plus una sau două zile, în funcție de lună, dacă are 29 sau 30 de zile. Dacă păstrezi un ritm de șapte zicalendar sabate lunarele, înseamnă că un Sabat lunar poate cădea în orice zi din săptămână, deoarece cu fiecare lună nouă acesta se decalează cu o zi sau două față de luna trecută. O problemă apare în pretinsa numărare a lunii noi și a zilelor de tranziție. Adică, din cauză că ritmul de șapte zile nu poate fi menținut dacă Sabatul trebuie să cadă mereu în a 8-a, a 15-a, a 22-a și a 29-a zi a fiecărei luni, prima zi, ziua Lunii Noi, și a 30-a zi a lunii nu sunt numărate ca parte a săptămânii.

           „Potrivit Scripturii, zilele nu sunt create egale”, susțin cei care cred că Sabatul nu este sâmbăta. „Domnul Yahuwah a hotărât trei clase distincte și separate de zile care apar lunar: zilele de Lună Nouă, șase zile lucrătoare și Sabatul zilei a șaptea. A 30-a zi, cunoscută în termini astronomici ca zi de tranziție, este o zi de lucru, dar nu face parte din cele șase zile ale săptămânii, urmate de Sabatul zilei a șaptea.”

            Zilele de tranziție (verde) și Lună Nouă (violet) nu sunt considerate de adepții acestei teorii, ca făcând parte din săptămâna obișnuită deoarece „Luna Nouă este o zi de închinare prin ea însăși, și nu este numărată între zilele unei săptămâni.” Prin urmare, când o lună are 30 de zile, perioada dintre Sabatul din a XXIX-a zi a lunii și primul Sabat din următoarea lună, cuprinde nu șase zile, ci opt zile. (ziua de trecere, ziua de Lună Nouă și șase zile lucrătoare)

Calendarul israelit

            Este greu de imaginat un popor a cărui viață să fie atât de strâns legată de calendar cum este vechiul Israel. Anul israelit a fost lunar-solar cu 354 de zile în care lunile alternează între 29 și 30 de zile, dar ziua a 7-a a săptămânii nu este afectată de acest calendar. Luna evreiască (calendaristică) începe invariabil cu lună nouă (caracteristica lunii de pe cer). Nu avem informațiile exacte ca să explicăm cum au ajustat israeliții calendarul lunar cu anul solar actual. Știm că, în perioada post exilică a fost introdusă o lună între Adar și Nisan. Luna aceea uneori numită Veadar, a fost adăugată de șapte ori într-un ciclu de 19 ani.

            Sistemul calendaristic iudaic și ciclul sărbătorii anuale a fost legat de sezonul de recoltă a anului evreiesc. Paștele din a 14-a zi a primei luni și după două zile, Darul Snopului de Legănat, întotdeauna cădeau în perioada orzului copt, 50 de zile mai târziu, Rusaliile, în timpul recoltei de grâu, Ziua Ispășirii și Sărbătoarea Corturilor în luna a 7-a, după ce au fost culese recoltele rămase (struguri și măsline). Acesta era modelul general în timpurile Vechiului Testament, la fel ca în timpul lui Isus.

            În timp ce sărbătorile evreiești erau stabilite de calendarul lunar, Sabatul zilei a 7-a, nu. Acesta avea timpul său stabilit și nu era considerat parte a sărbătorilor. Sărbătorile erau în strânsă legătură cu calendarul lunar, dar Sabatul nu depindea de nimic, decât de ciclul de șapte zile pe care Dumnezeu l-a rânduit de la Creație. Peste tot în Scriptură există o distincție între sărbători, lunile noi, Sabatele ceremoniale (Leviticul 16:31, 23:4-8, 25:4) și Sabatul zilei a 7-a (Geneza 1:2-3, Exodul 20:8-11, 28:9, Leviticul 23:3, Deuteronomul 5:12).

Examinarea unor idei susținute de „sabatarienii” lunari

Ideea 1: Sabatul zilei a 7-a cade în fiecare lună în a 8-a, a 15-a, a 22-a și a 29-a zi.

  1. Toate Sabatele ceremoniale erau atribuite anumitor date. Paștele din ziua a 14-a a primei luni, Sărbătoarea Azimilor în a 15-a zi a primei luni; Sărbătoarea Primelor Roade în a 16-a zi a primei luni, Cincizecimea (Lev. 23:16), Sărbătoarea Trâmbițelor în prima zi a lunii a 7-a (Lev 23:24); Ziua Ispășirii în ziua a 10-a a lunii a 7-a (Lev 23:27); Sărbătoarea Corturilor în a 15-a zi a lunii a 7-a (Lev 23:34). Fiecare Sabat ceremonial a fost legat de Dumnezeu de o zi anumită. Dacă Dumnezeu dorea ca Sabatul săptămânal să fie sărbătorit în a 8-a, a 15-a, a 22-a și a 29-a zi a lunii, de ce nu există niciun verset în Scriptură care să le spună israeliților că Sabatul trebuie păzit în aceste zile. Nu erau Sabatele săptămânale mai importante decât Sabatele anuale?
  2. Potrivit cu Numeri 33:3, Exodul a avut loc în a 15-a zi a primei luni. Ziua a 15-a a fost prima zi după Paște. „Au pornit din Ramses în luna întâi, în ziua a 15-a a lunii întâi. A doua zi după Paște, copiii lui Israel au ieșit gata de luptă în fața tuturor egiptenilor. Ei și-au început călătoria în a 15-a zi, pe când era încă noapte.” Ellen White spune; „Înainte să se lumineze de ziuă, erau deja pe drum” (Patriarhi și Profeți, 281). Dacă a 15-a zi a fost Sabat cum afirmă susținători sabatelor lunare, prima zi a călătoriei lor ar fi fost o zi de Sabat. În lumina textului din Matei 24:20, unde Isus le spune ucenicilor „rugați-vă ca fuga voastră să nu fie iarna sau într-o zi de Sabat”, este greu de crezut că Dumnezeu a hotărât plecarea din Egipt într-o zi de Sabat. Asta fără să ținem cont de porunca a patra care arată clar cum trebuie păzită ziua de Sabat.
  3. Copiii lui Israel au ajuns în pustia Sin în a 15-a zi a celei de a 2-a luni după ce au ieșit din Egipt (Exodul 16:1). Din nou au călătorit în ziua a 15-a, deci nu putea fi vorba despre Sabat.
  4. În Iosua 5:10-12 ni se spune că mana a încetat să cadă în a 16-a zi a primei luni. Copiii lui Israel au tăbărât la Ghilgal și au prăznuit Paștele în a 14-a zi a lunii, seară, în câmpia Ierihonului. A doua zi după Paște au mâncat din grâul țării. Copiii lui Israel nu au mai avut mană ci au mâncat din roadele țării Canaanului în anul acela. Paștele a fost în a 15-a zi a primei luni. În a 15-a zi au mâncat din roadele țării, iar în a 16-a mana a încetat. Dacă mana a încetat în a 16-a zi, trebuie să fi căzut și în a 15-a, astfel textul ar fi menționat că mana a încetat în a 14-a sau a 15-a zi. Prin urmare, a 15-a zi nu putea fi Sabatul pentru că Dumnezeu nu trimitea niciodată mană în Sabat.

Am privit patru texte biblice care ne arată că a 15-a zi a lunii nu putea fi Sabatul. Acest lucru arată eroarea teoriei sabatului lunar. Principalul pilon al acestei teorii, nu este așa cum vor să ne facă să credem susținătorii ei.

Ideea 2: „Domnul a poruncit trei tipuri de zile distincte care aveau loc lunar: zilele de Lună nouă, cele șase zile lucrătoare și Sabatul zilei a șaptea.” În plus, a 30-a zi nu era socotită ca făcând parte din cele șase zile a săptămânii.

  1. Potrivit cu Geneza 1:1-2:3, Dumnezeu a creat doar două tipuri de zile: cele șase zile lucrătoare și Sabatul. Acest lucru este confirmat și de cele Zece Porunci din Exodul 20 și Deuteronomul 5. „Șase zile să lucrezi și să-ți faci lucrul tău, dar a 7-a este Sabatul Domnului Dumnezeului tău. Să nu faci nicio lucrare în el.” (Exodul 20:9-10)
  2. Există dovezi că popoarele din Mesopotamia antică, în mileniul III î.Hr. aveau festival de Lună Nouă. În Biblie însă, nu este menționată Luna Nouă până la timpul lui Moise. Singura legislație cu privire la Luna Nouă în Vechiul Testament este menționată în jertfele din Numeri 28:14. În timp ce Amos 8:5 se pare că indică faptul că în ziua de Lună Nouă nu trebuia făcută nicio lucrare, alte texte arată faptul că aceasta nu era o zi de odihnă. De exemplu, lui Moise i s-a spus să monteze cortul în prima zi a lunii (Exodul 40:2), iar Ezra a început călătoria către Ierusalim în prima zi a lunii (Ezra 7:9). William Hallo, specialist în literatură asiriană și babiloniană afirma corect: „Doar prima zi a lunii Tishri avea caracterul unei sărbători speciale, dar chiar și aici textul biblic, după cum este bine cunoscut, evită folosirea termenului ros hassana, anul nou.” – William W. Hallo, New Moons and Sabbaths: A Case-study in the Contrastive Approach, Bible and Spade 9 (1980). Chiar dacă Luna Nouă era o zi de odihnă ca și Sabatul, și chiar dacă nu era o zi de odihnă, nu există nicio indicație, biblică sau istorică, că nu era socotită în cele șase zile lucrătoare, cum este cazul celorlalte Sabate ceremoniale din Leviticul 23. De ce toate celelalte Sabate anuale să facă parte din cele șase zile lucrătoare, iar ziua de Lună Nouă, nu? Pentru a fi așa trebuie să existe un clar „așa zice Domnul”. În lipsa unui Cuvânt din partea lui Dumnezeu pentru a arăta că ziua de lună nouă nu se număra, nu avem niciun motiv pentru a refuza numărarea ei.3. În Leviticul 23:15-16, ni se arată că în Vechiul Testament, săptămânile erau cicluri continue, neîntrerupte de Luna Nouă. „De a doua zi după Sabat, din ziua când veți aduce poporul ca să fie legănat într-o parte și într-alta, să numărați șapte săptămâni întregi. Să numărați 50 de zile până în ziua care vine după al VII-lea Sabat, atunci să aduceți Domnului un dar de mâncare. Șapte Sabate înseamnă 49 de zile, iar ziua următoare ultimului Sabat este a 50-a zi. Acest lucru este așa doar dacă săptămânile sunt socotite cicluri neîntrerupte de câte șapte zile. Într-o perioadă de 50 de zile ar fi apărut și una de lună nouă și nu ar fi trebuit numărată. Acest lucru este confirmat și de către cronologia potopului. Potrivit cu Geneza 7:24, „apele au fost pe pământ 150 de zile”. A început să plouă „în al 600-lea an al vieții lui Noe, luna a 2-a, a 17-a zi a lunii” (Geneza 7:11). Arca s-a așezat pe muntele Ararat cinci luni mai târziu în „luna a șaptea, în ziua a șaptesprezecea” (Geneza 8:4). Aceasta este o evidență clară că luna biblică (calendaristică) avea 30 de zile, deci 150 de zile sunt cinci luni neîntrerupte de zilele de Lună Nouă.

Ideea 3: Evreii au fost forțați să renunțe la calendarul lor și să accepte calendarul păgân roman. Calendarul Iulian/Gregorian nu și-a schimbat niciodată ciclul de șapte zile, din momentul în care l-a schimbat de la ciclul original de opt zile în timpul lui Constantin, în jurul anului 321. Majoritatea oamenilor nu știu că săptămâna de opt zile a calendarului păgân a lui Iulian nu a fost recunoscut de comunitățile de evrei în timpul lui Hristos. Acest lucru s-a întâmplat după ce Roma a cucerit Ierusalimul în anul 70, când evreii au început să cedeze căilor Romei și calendarului ei păgân.

          Dovezi ale săptămânii de șapte zile pot fi găsite în rândul celor mai vechi civilizații din Orientul Mijlociu. Astrologii mesopotamieni au desemnat câte o zi pentru fiecare din cele șapte obiecte de pe cer: Soarele, Luna și cele cinci mari planete vizibile cu ochiul liber. Israeliții au aderat din totdeauna la săptămâna cu șapte zile așa cum ne arată clar Geneza 1:1-2:3 și Leviticul 23:15-16. Alte popoare aveau săptămâni de durată diferită.

          Calendarul roman cu săptămâna de opt zile a fost schimbat cu cel în care săptămâna este de șapte zile, devreme, în perioada imperială, nu în timpul lui Constantin. Ar fi trebuit să avem suficiente dovezi astăzi, dacă evreii au renunțat la calendarul Sabatului lunar în schimbul calendarului păgân Iulian, în anul 70 sau mai târziu, în timpul lui Constantin.

           Evreii au fost mereu perseverenți și credincioși păzirii Sabatului. Dacă ar fi crezut că Domnul le-a dat un Sabat lunar, nu ar fi renunțat la el fără împotrivire. Ar fi existat menționări în istorie în legătură cu lupta evreilor de a nu schimba metoda păzirii Sabatului.

          De când evreii au fost răspândiți printre popoarele lumii, ar fi fost nevoie de o armată de misionari, să meargă să-i convingă de schimbarea Sabatului lunar în cel săptămânal. Ar fi existat grupuri de evrei care s-ar fi împotrivit schimbării, iar alții care ar fi continuat să-l păzească.

           Istoria nu spune absolut nimic despre un astfel de eveniment. Nu sunt înregistrate porunci cu privire la schimbarea Sabatului săptămânal, iar astăzi, pe toată planeta, evreii serbează Sabatul în ziua de Sâmbătă.

           Când apar diferențe între două grupuri, întotdeauna există o separare. Cu o asemenea schimbare în structura credinței evreilor ar trebui să vedem o astfel de separare printre ei. A fost o separare între iudei, dar nu pe baza teoriei Sabatului lunar, ci între karaiți și evreii rabinici cu privire la calcularea zilelor de sărbătoare. Nici Biblia și nici istoria nu ne prezintă o apostazie a Israelului în ceea ce privește renunțarea la Sabatul lunar pentru cel săptămânal. Neacceptarea calendarului de către evrei nu era o chestiune legată de Sabatul lunar sau săptămânal.

           Este imposibil ca evreii să fi trecut de la calendarul Sabatului lunar la Sabatul săptămânal, fără a lăsa o dovadă consemnată în istorie. Lipsa unor dovezi biblice și istorice clare, invalidează teoria Sabatului lunar.

Concluzii

      Adepții Sabatului lunar susțin că, calendarul lunar-solar este adevăratul calendar biblic în care Sabatul cade întotdeauna în a 8-a, a 15-a, a 22-a și a 29-a zi a lunii. În plus, Luna Nouă și a 30-a zi a lunii nu sunt socotite ca făcând parte din săptămână, deși ele există în calendar. Ei susțin de asemenea că evreii în timpul dominației romane au fost forțați să renunțe la calendarul lunar și să-l accepte pe cel Iulian cu ciclu continuu de șapte zile, în ciuda lipsei de dovezi care să ateste că problemele refuzului erau de natura sabatariană.

      Cercetarea noastră a arătat că aceste idei nu au nicio bază scripturistică și istorică. Sabatul biblic ca a 7-a zi a săptămânii a fost instituită în Eden și a fost serbată de evrei în Vechiul și Noul Testament fără întrerupere. Sabatul zilei a șaptea a fost instaurat în Eden ca și memorial al creațiunii, fără existența unui ciclu lunar. La fel ca zilele de sărbătoare, zilele Lunii Noi devin mai târziu parte a ciclului săptămânal. Ellen White declară: „La fel ca Sabatul, săptămâna își are originea la Creație și a fost păstrată și transmisă mai departe prin istoria biblică. Dumnezeu Însuși a măsurat prima săptămână ca un exemplu de săptămâni succesiva până la sfârșitul timpului. Ca oricare alte, este compusă din șapte zile literale.”

      În concluzie, toate argumentele celor care susțin Sabatul lunar, par să dispară, chiar dacă El a legat Sabatul de calendarul lunar, așa cum a făcut cu sărbătorile sau dacă le-a legat de ciclul săptămânal al Creației. Nu există nicio dovadă biblică, că Sabatul a fost legat de lună, dimpotrivă, Biblia spune clar că săptămâna este un ciclu repetitiv de șapte zile încheiate de Sabat. Acest lucru este dovedit de multe declarații ale Cuvântului lui Dumnezeu, al Spiritului Profetic și al istoriei.

În final, susținătorii acestei idei, care sunt adventiști de ziua a șaptea, ar trebui să o declare pe Ellen White profet fals, de vreme ce ea susține un sabat fals în vreme ce susține că a primit viziuni de la Domnul pentru validitatea acestuia.


Related Articles

Criza autorității

Una dintre cele mai mari crize care afectează Biserica Adventistă, este criza autorității. Deseori ne întâlnim cu pastori și administratori

Ziua prevenirii violenței

„Meditaţia este o stare mintală care permite unei persoane să nu se gândească la treburile zilnice… Meditaţia este, poate, procedeul

Lecții din biserica apostolică

Textul fundamental pentru organizarea bisericii este Matei 16:18 – „Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru şi pe această piatră