M. L. Andreasen despre sursa puterii de a învinge păcatul

„În afara lui Hristos nu există speranță pentru rasa umană. Oamenii s-au luptat cu păcatul în propria lor putere timp de milenii, dar păcatul a ieșit biruitor. Nu există ajutor împotriva păcatului în nicio sursă umană. Există ajutor și speranță doar la Dumnezeu.” – M. L. Andreasen, The Faith of Jesus, Review and Herald Publishing Association, 1949.

„Sfințirea (…) trebuie să fie o lucrare progresivă, o lucrare zilnică, care nu este terminată într-o zi sau într-un an. Scopul final este desăvârșirea absolută, atât cât este posibil pentru o ființă umană să fie sau să devină. (…) Este posibil să trăim la înălțimea acestei înalte chemări? Dumnezeul care ne cere nouă să facem asta, va oferi puterea pentru împlinirea ei. Este minunat să avem păcatele iertate și este minunat să știm că, dacă păcătuim, încă avem un mijlocitor la Tatăl. Dar toți trebuie să știe că puterea evangheliei nu este epuizată în iertarea păcatelor. Există o putere înaltă la dispoziția tuturor, o putere de a feri de păcătuire, o putere mai înaltă și mai mare decât cea a iertării. Iar Dumnezeu este nerăbdător să împărtășească această putere. Să trăiești deasupra păcatului este înalta chemare a lui Dumnezeu în Isus Hristos. Acesta este privilegiul oricărui creștin. Hristos a oferit putere abundentă, suficientă, pentru orice nevoie. El este capabil nu doar să ierte păcatul, ci să ne păzească de cădere. Această putere care ne păzește este cea mai înaltă demonstrație pe care Dumnezeu o poate da despre puterea care este pusă la dispoziția omului.” – M. L. Andreasen, The Faith of Jesus, Review and Herald Publishing Association, 1949.

„Niciun om nu este în siguranță atâta timp cât el încă iubește păcatul. (…) Singura speranță a omului stă într-o ură așa de mare față de păcat, încât acesta să nu aibă nicio atracție pentru el. Dumnezeu a promis că va pune în inimă această ură.” – M. L. Andreasen, The Faith of Jesus, Review and Herald Publishing Association, 1949.

„De aceea este de o importanță supremă să demonstrăm oamenilor puterea lui Dumnezeu, pentru biruirea păcatului, în viața individuală.” – M. L. Andreasen, The Faith of Jesus, Review and Herald Publishing Association, 1949.

„Biserica Dumnezeului cel viu va avea credința lui Isus. Ei vor stărui acolo unde a stăruit El. Ei vor pune accentul pe nașterea din nou, ei vor insista pe convertire. Ei vor învăța că oamenii trebuie să fie născuți din nou (…) și ei vor învăța că nașterea din nou este lucrarea lui Dumnezeu, lucrarea Duhului, realizată în întregime prin harul lui Dumnezeu asupra inimii, pentru care nicio ființă umană nu are și nu poate avea vreun merit. (…) și, mai presus de toate, el va accepta puterea lui Dumnezeu spre biruința păcatului.” – M. L. Andreasen, The Faith of Jesus, Review and Herald Publishing Association, 1949.

„În ultima generație, Dumnezeu face demonstrația finală că oamenii pot ține legea lui Dumnezeu  și că pot trăi fără să păcătuiască. Dumnezeu nu lasă nimic nefăcut pentru ca demonstrația să fie deplină. (…) Prin cea din urmă generație de sfinți, Dumnezeu este în cele din urmă îndreptățit. Prin ei biruie pe Satana și câștigă cauza. Ei sunt o parte vitală în planul lui Dumnezeu. (…) ei și-au pus încrederea în Cel Preaînalt. (…) Curățirea sanctuarului ceresc este legată de curățirea poporului lui Dumnezeu de pe pământ. Cât de important este deci ca poporul lui Dumnezeu să fie sfânt și fără cusur! Orice păcat din ei trebuie să fie ars, așa încât să stea în fața unui Dumnezeu sfânt și să trăiască lângă un foc mistuitor.” – M. L. Andreasen, Serviciul în sanctuar, p. 246, 248, Zappy's, Câmpina, 2004.

„Multe învățături greșite sunt astăzi pe lume cu privire la sfințenie. Pe de o parte sunt aceia care tăgăduiesc puterea lui Dumnezeu de a mântui din păcat. Pe de altă parte sunt aceia care desfășoară sfințenia lor înaintea oamenilor și vor să ne facă să credem că ei sunt fără păcat. Printre cei dintâi nu sunt numai necredincioșii și scepticii, ci și membri ai bisericii a căror viziune nu cuprinde biruința asupra păcatului și care acceptă un anume compromis cu păcatul. În cealaltă clasă sunt aceia care nu înțeleg bine nici păcatul și nici sfințenia lui Dumnezeu, a căror viziune spirituală este atât de întunecată, încât nu pot vedea propriile lor nedestoinicii și ca atare se cred desăvârșiți și a căror părere cu privire la religie este de așa natură încât propria lor cunoștință despre adevăr și dreptate este superioară aceleia descoperită în Cuvânt. Nu este ușor de spus care greșeală este cea mai mare.” – M. L. Andreasen, Serviciul în sanctuar, Editura Zappy’s, 2004. p. 233.

„Mulți din aceia care înainte erau robi ai fumatului au câștigat biruința asupra acestui obicei și se bucură de biruința lor. Tutunul a încetat să mai fie pentru ei o ispită. Nu-i mai atrage și ei au câștigat biruința. În privința aceasta sunt sfințiți. După cum au ajuns biruitori asupra unei părți rele, tot astfel pot ajunge biruitori asupra tuturor păcatelor. Când lucrarea este desăvârșită, au câștigat biruința asupra îngâmfării, ambiției, iubirii de lume, asupra a tot ce este rău, și sunt gata pentru înălțarea la cer. Au fost puși la încercare în toate privințele. Cel rău a venit și nu a aflat nimic. Satana nu mai are ispite pentru ei. Le-au biruit pe toate. Sunt fără vină, chiar înaintea tronului lui Dumnezeu. Domnul Hristos pune sigiliul Său asupra lor. Sunt în siguranță și sunt bine. Dumnezeu a încheiat lucrarea Lui în ei. S-a demonstrat pe deplin ce poate face Dumnezeu în ființa omenească.” – M. L. Andreasen, Serviciul în sanctuar, Editura Zappy’s, 2004. p. 235.

„Așa se va întâmpla cu ultima generație de oameni care trăiesc pe pământ. Prin ei se va prezenta ultima demonstrație despre ceea ce poate face El cu omenirea. El va lua pe cei mai slabi dintre cei mai slabi, pe aceia care poartă toate păcatele strămoșilor lor și va arăta în ei puterea lui Dumnezeu. Vor fi supuși la tot felul de ispite, dar nu se vor lăsa biruiți. Ei vor dovedi că se poate – să trăiască fără păcat – adevărata dovadă pe care lumea a căutat-o și pe care Dumnezeu a pregătit-o. Se va arăta tuturor că evanghelia poate mântui deplin. Se va arăta că El spune adevărul în toate cuvintele Sale.” – M. L. Andreasen, Serviciul în sanctuar, Editura Zappy’s, 2004. p. 235.

„Pentru ca Dumnezeu să-și susțină argumentul, este necesar ca El să arate că nu a fost arbitrar, că legea nu este aspră și crudă în cerințele ei ci, din contră, că este sfântă, dreaptă și bună, și că oamenii o pot păzi. Este necesar ca Dumnezeu să prezinte cel puțin un om care să fi păzit legea. În absența unui astfel de om, Dumnezeu pierde și Satana învinge.” – M. L. Andreasen, Serviciul în sanctuar, traducere proprie (Editura Zappy’s, 2004. p. 244).

„Prin ultima generație de oameni care trăiesc pe pământ, puterea lui Dumnezeu de a sfinți va fi pe deplin arătată.” – M. L. Andreasen, Serviciul în sanctuar, traducere proprie (Editura Zappy’s, 2004. p. 236).

„Demonstrația pe care Dumnezeu intenționează să o realizeze cu ultima generație de pe pământ înseamnă mult, atât pentru oameni, cât și pentru Dumnezeu. Poate fi legea lui Dumnezeu ținută cu adevărat? Aceasta este o întrebare vitală.” – M. L. Andreasen, Serviciul în sanctuar, traducere proprie (Editura Zappy’s, 2004. p. 240).

„Acesta este motivul pentru care Dumnezeu a păstrat pentru ultima generație cea mai mare demonstrație a Sa.” – M. L. Andreasen, Serviciul în sanctuar, traducere proprie (traducerea schimbă mult sensul dat de Andreasen și pune accentul pe lucrarea oamenilor, nu a Domnului așa cum declară Andreasen, Editura Zappy’s, 2004. p. 241).

„Pentru a face ca demonstrația să fie completă, mai face un lucru. Se ascunde. Sanctuarul din ceruri este închis. (…) Dar deși Hristos și-a încheiat mijlocirea, sfinții sunt încă obiectul dragostei și grijii lui Dumnezeu. Îngeri sfinți veghează asupra lor. Dumnezeu le oferă protecție față de dușmanii lor, le oferă hrană, îi păzește de nimicire și le oferă har și putere pentru o viețuire sfântă.” – M. L. Andreasen, Serviciul în sanctuar, traducere proprie (Editura Zappy’s, 2004. p. 246).

„Dumnezeu va sta îndreptățit prin cei 144.000. Ei sunt din ultima generație, cei mai slabi dintre cei slabi, purtând consecințele păcatelor generațiilor trecute. Dumnezeu face în ei demonstrația puterii Sale asupra umanității – ce poate face El în și cu omul  păcătos.” – M. L. Andreasen, The Book of Hebrew, Review and Herald Publishing Association, 1948.

„Doamna Ellen White și legămintele

Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt – «(…) El a oferit putere pentru a ne face în stare să devenim biruitori.» – Review and Herald, 27 ianuarie 1903, p. 8.” – M. L. Andreasen, The Book of Hebrew, Review and Herald Publishing Association, 1948.

„Idealul lui Dumnezeu a găsit în Hristos expresia desăvârșită. Dumnezeu nu locuiește în temple făcute de mâini. El nu dorește doar să locuiască între oamenii Săi. El dorește să-i facă temple și să locuiască în ei și să umble în ei. A făcut aceasta în Hristos. Dumnezeu a găsit în El templul ideal în care să locuiască.” – M. L. Andreasen, The Book of Hebrew, Review and Herald Publishing Association, 1948.

„În multe privințe capitolul acesta (capitolul 11 din Evrei, n.tr.) este cel mai încurajator din întreaga Biblie. La începutul acestui capitol a fost menționat că standardele așezate de Biblie înaintea noastră și, de asemenea, în Evrei, sunt atât de înalte încât pare imposibil a fi împlinite, și că omul muritor nu poate atinge niciodată ținta așezată înaintea lui. Suntem invitați să intrăm împreună cu El prin perdea și să ne înfățișăm înaintea tronului lui Dumnezeu. Dar ne dăm înapoi, ne simțim pe noi înșine nevrednici. Nu putem atinge niciodată ținta așezată de Dumnezeu. Atunci când suntem pe deplin convinși că nu putem ajunge niciodată la standardul înalt al lui Dumnezeu, că suntem nedesăvârșiți și cu buze necurate, luăm în considerare bărbații și femeile din capitolul 11 din Evrei. Asta schimbă totul. Nu prin faptul că standardul este coborât. Ni se oferă o priveliște a ceea ce Dumnezeu a făcut pentru alții, și prindem curaj.” – M. L. Andreasen, The Book of Hebrew, Review and Herald Publishing Association, 1948.

 Video înrudit: Lupta giganților

Articol înrudit: Un răspuns necesar: „Rolul esenţial al lui M. L. Andreasen și teologia sa referitoare la ultima generaţie” din cartea lui George Knight, În căutarea identității, paginile 136 - 144