Solia îngerului al treilea. Ce este ea?

Ceasul judecăţii lui Dumnezeu a venit. Acest fapt stă la baza soliei alcătuită din trei părţi care formează întreaga solie a îngerului al treilea.

Solia îngerului al treilea este prin urmare o solie a judecăţii. Acest lucru a fost arătat deja într-o anumită măsură şi se va vedea din ce în ce mai mult în timp ce avansăm în studiul soliei.

Această solie trebuie să-i pregătească pentru judecată pe toţi cei care vor fi pregătiţi pentru momentul crucial al destinului uman. În mod corespunzător, toţi cei care primesc această solie vor intra la judecată şi se vor supune tuturor examinărilor judecăţii.

Ei îşi vor deschide întreaga viaţă înaintea celui care este Judecător, pentru că „Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău” (Eclesiastul 12:14). Pentru că Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, tot ce este ascuns, toţi oamenii sunt îndemnaţi să „se teamă de Dumnezeu şi să păzească poruncile Lui” (versetul 13).

Aceste cuvinte din Eclesiastul sunt completate şi accentuate în cuvântul acestei solii alcătuite din trei părţi, în care evanghelia veşnică este vestită locuitorilor pământului – oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui popor – spunând cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi da-ţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui... Aici (sunt cei) care păzesc poruncile lui Dumezeu şi credinţa lui Isus”.

Cei care au păcătuit având Legea, adică o cunoaştere a Legii lui Dumnezeu „vor fi judecaţi de lege; în ziua în care Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor, după Evanghelia mea” (KJV).  Din moment ce acum „a venit ceasul judecăţii Lui” şi din moment ce toţi cei la care vine această solie vor fi judecaţi de legea lui Dumnezeu, este sigur că toţi cei care primesc solia îşi vor pune întreaga viaţă în lumina acelei legi, ca fiecare lucru ascuns care nu este în armonie cu acea lege sfântă să fie cercetat şi dat la o parte.

Acea lege atinge cele mai ascunse lucruri, chiar gândurile şi intenţiile inimii. „Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: «Să nu ucizi; oricine va ucide va cădea sub pedeapsa judecăţii». Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: «Prostule!» va cădea sub pedeapsa soborului; iar oricine-i va zice: «Nebunule» va cădea sub pedeapsa focului gheenei” (Matei 5:21,22).

Prin umare, pentru toţi cei care primesc această solie în sinceritate, rugăciunea constantă va fi: „Cercetează-mă, Dumnezeule şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă este vreo cale rea în mine şi du-mă pe calea veşniciei!” (Psalmi 139:23,24, KJV). Fiecare om care se roagă astfel, fiecare om care îşi deschide astfel viaţa înaintea lui Dumnezeu, care Îl invită înăuntru pentru a-l cerceta şi a vedea dacă este vreo cale rea acolo – fiecare astfel de om va fi pregătit pentru momentul crucial al judecăţii, oricând ar veni acesta. Pentru că atunci Dumnezeu va cerceta inima, va curăţa viaţa şi va face ca totul să fie aşa cum trebuie pentru a fi sfânt înaintea lui Dumnezeu. Oricine face aşa va fi dus de Domnul pe calea veşniciei.

Şi de ce ar trebui să fie altfel? Mai mult decât oricând, acum, în ceasul judecăţii Lui, de ce ar trebui să fie altfel? Nu vede Dumnezeu oricum întreaga viaţă? Nu este totul „gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face”? Poate fi ceva ascuns de El? Nu sunt păcatele noastre ascunse scoase la lumina Feţei Sale (Psalmi 90:8)? Nu ne-a cercetat El şi nu ne-a cunoscut? Nu ne ştie el fiecare gând „de departe” cu mult înainte ca noi să-l avem?

Din moment ce toate aceastea sunt oricum adevărate în fiecare moment al fiecărei vieţi, ce fel de om este cel care va trăi zi după zi şi an după an ca şi cum nu ar fi aşa? Din moment ce toate aceastea sunt adevărate în fiecare moment al fiecărei vieţi şi din moment ce acum suntem în timpul în care este în special adevărat că ceasul judecăţii a venit, ce fel de om este cel care primeşte la nivel declarativ această solie că ceasul judecăţii Lui a venit şi care apoi va petrece absolut fiecare zi de parcă nu ar fi aşa?

Nu, nu. Un astfel de lucru nu poate fi cu poporul acestei solii a judecăţii. Ea vine ca solie a judecăţii, ei o primesc ca solie a judecăţii şi intră corespunzător la judecată, oră de oră. Din moment ce El a scos la lumina Feţei Sale păcatele noastre ascunse, noi înşine trebuie să ne scoatem păcatele ascunse la lumina Feţei Sale. Din moment ce El ne-a cercetat şi ne-a cunoscut, noi îi vor spune oră de oră: „Cercetează-mă, Dumnezeule şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă este vreo cale rea în mine!” Din moment ce totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face, noi înşine trebuie să ţinem totul gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.

Atunci Dumnezeu va ocupa întreaga viaţă, o va curăţa şi purifica prin propria Sa prezenţă, făcând-o un loc potrivit în care să locuiască. Atunci ne va îmbrăca cu hainele propriei Sale mântuiri şi va pune peste noi haina propriei Sale neprihăniri. Iar când momentul crucial al judecăţii fiecăruia vine, avându-l pe Hristos care să ne facă să vă înfăţişăm fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale, atunci fericita lucrarea va încânta sufletul. El „este fără prihană, să fie fără prihană şi mai departe”. El „este sfânt, să fie sfânt şi mai departe. Iată Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.”

Mulţumim Domnului pentru o atât de preţioasă solie, de avertizare plină de credincioşie. Slavă lui Dumnezeu pentru o atât de glorioasă solie a îndreptăţirii, sfinţirii şi răscumpărării.

Review and Herald, 30 ianuarie 1900

Citește întreaga serie.