Din istorie: Figuhr – Andreasen

Acum câteva minute am avut ocazia să citesc corespondența dintre R. R. Figuhr, președintele Conferinței Generale și M. L. Andreasen cu privire la respingerea soliei de la Minneapolis din 1888. Conținutul este prea important pentru a nu-l prezenta, în formă scurtă, celor interesați. Scrisorile le găsiți integral la sfârșitul articolului.

Pe 27 februarie 1958, Figuhr, nume care va rămâne în istoria tristă a adventismului prin cartea care a fost publicată de Conferința Generală în timpul mandatului său (Questions on Doctrine), i-a scris lui Andreasen, un alt nume care va rămâne în istorie pentru curajul de a protesta înainte colegilor săi pentru că au publicat cartea mai sus amintită, următoarele:

„Mă întreb, frate Andreasen, dacă îți pot adresa o întrebare cu care trebuie că ești familiar într-o anumită măsură. Are legătură cu întâlnirea de la Minneapolis și, pe scurt, cu ceea a avut loc acolo. Unii s-au străduit să ne spună că unele lucruri, care ar fi trebuit să fie promovate, au fost înăbușite acolo. S-a sugerat că biserica a apucat acolo pe un drum greșit din cauză că nu a ascultat solia despre neprihănirea prin credință adusă de Jones și Waggoner. Am citit recent ceea ce L. H. Christian a scris în cartea sa, Fruitage of Spiritual Gifts, și comentariul său cu privire la întâlnirea de la Minneapolis. Se pare că el prezintă chestiunea ca și cum solia ar fi fost primită, că s-a scos în evidență neprihănirea și îndreptățirea prin credință și că după întâlnirea din 1888 a avut loc o redeșteptare în mijlocul poporului nostru. Dacă ai lumină în această chestiune, aș aprecia mult să o primesc.”

Pe 9 martie 1958, M. L. Andreasen îi răspunde președintelui:

„Am discutat chestiunea în mod amplu cu fratele Christian și cred că el este complet greșit în ceea ce a publicat. Dar este o poveste lungă, iar chestiunea este îngropată în arhive, sau a fost, și nu mai este disponibilă. Cu mult timp în urmă am primit permisiunea consiliului de administrație a fundației White să fac o muncă de cercetare, dar Arthur mi-a interzis prin veto. Nimeni nu a avut acces acolo de atunci. Mă îndoiesc că mai există ceva. Îmi pare rău că nu-ți pot da mai multe informații.”

Dumnezeu este bun, ceea ce Andreasen nu a avut privilegiul să citească, deși și-ar fi dorit, sunt scrierile lui Ellen White ce poartă numele Materialele 1888 pe care vă încurajez să le citiți. Din această întâmplare și din colecția amintită avem multe de învățat cu privire la ascunderea informațiilor, politica veto-ului în adventism, încercarea de a masca greșeala pentru a proteja persoane și instituții etc.

Figuhr către Andreasen, 18 martie

Figuhr către Andreasen 27 februarie

Andreasen către Figuhr, 9 martie

R. R. Figuhr
președintele CG, 1954-1966

M. L. Andreasen,
teolog, administrator, pastor